6,246 matches
-
Apoi, ca și cum s-ar fi simțit satisfăcută ca armă ei își dovedise eficacitatea, Lăură recurge din nou la dialog. - Îmi pare rău. Cred că nu e vorba de vreun șantaj... - Nicidecum, e doar o rugăminte fierbinte. - E vreo poveste de amor la mijloc? - Cam așa ceva, dar nu și pentru tine, ferească Dumnezeu! El șovăie, își calculează bine cuvintele, privește pe geam, departe; se simte speriat, ca și când și-ar fi văzut în geam propria fantomă care-l acuză: - Lăură? Pot să încep
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
din afara Bucureștiului. El purta costum „Armâni”, o cravată lila și pantofi eleganți, frumos lustruiți. Îi plăcea uneori să încalce conveniențele, așa că se simțiseră perfect în pătuțul mic de lemn din căsuța închiriată pe numele ei. După o partidă nebună de amor, avea chef să se plimbe prin pădure, să se simtă liber pe mușchiul gros din poiana, oferindu-i flori de câmp în dar. - Scumpă mea, observi că încerc să fiu discret și rafinat? Apoi mobilul lui începu să sune. Tresari
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
iubitului ei. -Ești talentata, Lăură, zise el. Fericiți, au decis să vorbească franțuzește, deși el ar fi preferat engleză. Curând s-au convins că nu doreau niciun fel de distracție , ci doar să se culce devreme amândoi și să facă amor toată noaptea, până în zori. -Bem ceva aici, sau coborâm la bar? o întreba el. Au ales barul. Au băut arac , iar el i-a picurat apă în pahar ca să-i tulbure băutură, spunându-i că-l înșeală. Lăură zâmbi, amintindu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
fie sterilă și că, prin urmare, viața ei nu va mai avea niciun sens. În cele din urmă decise să facă un test de sarcina, așa “par le fleur du Cancan”, cum îi plăcea ei să spună. Se gậndea la amorul ei nebun, la excesul de sex pe care il făcuse la Birut , si , amintindu-și toate aceste lucruri , avậnd parcă unele „semne” pe care încearcă să le omită, făcậndu-se că nu le vede s-au neluậndu-le în seamă, Lăură era
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
învățătorului este să facă pe elev să iubească învățătura. Ca s-o iubească, nu trebuie să rămână spiritul lui așa de pasiv, în tot ce-i spui, încât să n-aibă nimic de făcut pentru a te înțelege. Trebuie ca amorul propriu al învățătorului să nu sugrume niciodată pe cel al elevului; trebuie ca acesta să poată zice: pricep, pătrund, lucrez, mă instruiesc.” În etapa psihopedagogică a adolescenței, respectiv de la 15 la 18 ani, Rousseau sugerează că mult mai benefică pentru
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
existau două diateze, una activă și una medio-pasivă, cea activă caracterizîndu-se prin imposibilitatea de a exprima un raport între un predicat și un subiect nedeterminat, adică valoarea impersonală. Forma medio-pasivă putea avea în schimb mai multe valori: a) pasivă propriu-zisă (amor "sînt iubit"), b) activă, în cazul verbelor deponente și semidepo-nente (hortator "eu îndemn") și c) impersonală (dicitur "se zice"). În latina vorbită, s-a produs o reorganizare a categoriei diatezei, verbele deponente și semideponente, datorită înțelesului activ, au adoptat diateza
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
timpul auxiliarului concorda cu cel exprimat de întreaga construcție. Pe măsură ce amatus fui devenea forma obișnuită a perfectului pasiv, amatus sum (cu esse la prezent) era pus în legătură cu prezentul, fiind în final atribuit acestui timp, ca echivalent și înlocuitor al formei amor, care reprezenta pasivul prezent clasic. Treptat, construcțiile analitice au eliminat formele sintetice, pe de o parte, datorită tendinței de simetrie sistematică și, pe de altă parte, fiindcă erau mai explicite și mai expresive. Aceasta a redus însă relevanța opoziției formale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
viitor (în mod asemănător prezentîndu-se situațiile în italiană, spaniolă și portugheză: io contero, yo cantaré, eu cantarei). Dar, totuși, și la verb, diateza pasivă se exprimă numai perifrastic în toate limbile romanice, în vreme ce în latină se exprima sintetic la prezent (amor "sînt iubit"), iar mai mult ca perfectul din franceză și din italiană se exprimă tot analitic, în vreme ce latina îl exprima în mod sintetic. Apoi, perfectul compus, care a apărut în latina populară tîrzie, este și el analitic în toate limbile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de Dimitrie Morțun, reținem: „Mai mulți juni ne hotărârăm să facem o plimbare pedestră prin munți. Consecvenți hotărârii noastre, tocmirăm o trăsură”...Sau refrenul unei poezii a aceluiași autor, având 20 de strofe, suna astfel: „Miezul nopț’ș’al nostr’amor!” Într-un jurnal din București, găsim: „Subscrisa face cunoscut că deși soțul meu I. Rudnitzky a repauzat... atelierul nostru... continuă a funcționa tot sub conducerea artistică a vechiului său dirigent d. Ihgalski, care ținea locul repausatului meu soț de mai
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
banii, virtutea după bani./ Aceasta e deviza modernilor romani (II 10). Cât privește scena ospățului dat de Ovidiu în ultima sa noapte la Roma (IV 5), aceasta reia mai multe motive din poezia de dragoste a sulmonezului. Ca și în Amoruri, II 4, 47-48, poetul etern îndrăgostit de fiecare femeie ivită în calea lui declară că și-ar dori să le cucerească pe toate (Eu le iubesc pe toate ș-aș vrea pe toate ele/ Să le confund într-una, să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fiecare femeie ivită în calea lui declară că și-ar dori să le cucerească pe toate (Eu le iubesc pe toate ș-aș vrea pe toate ele/ Să le confund într-una, să fie toate-a mele !) ; ca și în Amoruri, II 17, 34, el își socotește harul creator a fi rodul inspirației lui feminine (De sunt poet, talentu-mi femeiei datoresc) ; ca și în Arta iubirii, II, 657-668, el recomandă contestarea defectelor iubitei prin idealizare (De-i mică, nu e mică
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din prima clipă de stihurile lui Ovidiu, ceea ce o face să declare Eu te iubesc pe tine, poete-ncântător. Explicația e simplă, căci fata, înconjurată de mică de poeții cinstiți la Curte, este în chip firesc sensibilă la manifestările talentului : Amorul meu cu mine crescut-a în frăție,/ Căci te-am văzut adese la bunul meu venind/ Cu toți poeții Romei, în Roma strălucind,/ Cu-amicii tăi, Mecena, Virgiliu și Horațiu,/ Al căror geniu falnic străbat al lumei spațiu./ Stimați, iubiți
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Ovidiu, atât de atrăgătoare pentru femei, îi aduce în schimb autorului adversitatea bărbaților îngrijorați de puterea lui de fascinație. Soțul Corinei e mistuit de gelozie și îl denunță pe poet drept agent al pervertirii : acest Ovidiu corupt, corumpător,/ Pescuitor de-amoruri prin versuri de amor./ De când el mai cu seamă a scris Arta iubirei,/ Femeile, perdute pe câmpul rătăcirei,/ În brațele-i se aruncă orbiș, într-un noroc (I 1). Calificându-l pe Ovidiu drept trândav desfrânat/ Care-n onorul casnic
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru femei, îi aduce în schimb autorului adversitatea bărbaților îngrijorați de puterea lui de fascinație. Soțul Corinei e mistuit de gelozie și îl denunță pe poet drept agent al pervertirii : acest Ovidiu corupt, corumpător,/ Pescuitor de-amoruri prin versuri de amor./ De când el mai cu seamă a scris Arta iubirei,/ Femeile, perdute pe câmpul rătăcirei,/ În brațele-i se aruncă orbiș, într-un noroc (I 1). Calificându-l pe Ovidiu drept trândav desfrânat/ Care-n onorul casnic lovește nencetat (I 2
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Euripide (II 3). Soțul Corinei îl urmărește cu dușmănie neîmpăcată pe seninul poet. Ovidiu e însă incapabil de adversitate împotriva cuiva : Eu nu cunosc ce-i ura cu infernalu-i chin/ Am numai oaspeți veseli și blânzi în al meu sân :/ Amor, prietenie, senin, compătimire,/ Tovarăși scumpi de cale ce duc la fericire ;/ Ei îmi arată lumea prin văl trandafiriu/ Făcându-mă-al iubirei poet iubit să fiu (II 5). Ca artist, se află deasupra urâțeniei vieții reale, nutrit cu iluzii poetice
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Și fața-i luminoasă... și juna-i exaltare/ Să fie ?... l-a mea vârstă !... Să poate ?... Sunt uimit.../ Ce simt acum în mine de mult nu am simțit,/ De mult ! ... de când voioasa și falnica-mi junie/ Împlea tot universul de-amor și poezie. Măgulit de admirația ei pentru versurile lui ( Nu e triumf în Câmpii Elizei/ Pentr-un poet ce-aspiră la gloria divină/ ca sacra-ngenunchere de gingașă vergină), se întreabă șovăielnic și tulburat dacă sentimentele fetei se adresează omului sau
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui ( Nu e triumf în Câmpii Elizei/ Pentr-un poet ce-aspiră la gloria divină/ ca sacra-ngenunchere de gingașă vergină), se întreabă șovăielnic și tulburat dacă sentimentele fetei se adresează omului sau artistului : Dar cine are parte de-acest duios amor ?.../ Poetul ce nu moare, sau omul muritor ?/ Poetul e-n veci tânăr când omu-mbătrânește./ Și geniul, nu fruntea încântă și răpește. Cel puțin în acest moment, Horațiu înclină mai degrabă spre a doua ipoteză : amară cugetare !... fior de-al iernii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-ți tinereța în groapă să se culce). Iritat de pretențiile lui Postum, Gallus îl atenționează cu versul atribuit lui Horațiu Nu e mai tristă nebunie/ Ca strechea bătrâneței, iar Getta se bucură când un acces de tuse întrerupe declarațiile de amor ale vârstnicului crai : Prin tusa-i bătrânească i-a trece nebunia (III 2). Totodată, Scaur, care vrea s-o răscumpere pe sclavă pentru a putea s-o pedepsească după bunul plac, îl apostrofează pe pretorul îndrăgostit drept flutur iernatic, degerat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a mea mână eu viața le-aș răpune), însă apoi recunoaște că pieirea celui drag ar însemna propriul ei sfârșit (de-a muri Ovidiu ?.../ Eu încă voi muri - I 3), ceea ce determină protestul soțului încă îndrăgostit (Ba nu-i muri, amorul ce încă mă cuprinde/... va deveni un scut/ Ce te-a feri de moarte - I 4). Dialogul cu Rutuba se axează pe prețul unei vieți, socotit de gladiator în funcție de vârsta ca și de notorietatea celui în cauză : Pentr-un bătrân
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mesajul că Ovidiu poate reveni la Roma se dovedește tardivă, căci poetul e un cadavru, un spectru în ghearele peirei, și îl strânge-n brațe moartea. Iubirea nu e în stare să învingă moartea, ci doar amână un moment inevitabilul : Amorul poate-n brațe-i tot cerul să cuprindă,/ Dar nu cenușa rece din nou să o aprindă.../ Din cale-i al meu suflet pe buze-mi s-a oprit/ Să se-ntâlnească-o clipă cu sufletu-ți iubit. Delirul final
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
aproximativ în același timp și s-a dezvoltat o dată cu ea. Orânduirea capitalistă a pus și cartea - principalul mijloc de fixare și răspândire a culturii, în slujba ei.” Horia Matei 623. „Sunt două feluri de a citi: unul în care triumfă amorul nostru propriu și coboară sensul autorului; altul în care spiritul nostru se dăruiește și înalță sensul autorului. Nu se poate afirma că acesta din urmă e felul cel mai potrivit, dar e singurul care fără greș ne mărește și ne
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
voce, după părerea mea, schimbată, ca și când i s-ar fi pus un nod în gât: Da, aud, poartă-te bine și, dacă ai nevoie de ceva, dă-mi un semn!" Camarazii se bucură să-l revadă. Îl tachinează pe tema amorurilor abandonate ispitelor capitalei, dar prea des le achită nota de plată ca bucuria lor să nu fie sinceră. Atmosfera e destinsă și locotenentul capătă iar curaj. N-o fi dracul atât de negru pe cât pretinde comandantul. Cum nu vrea să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
puterea motoare este transmisă imensului sistem de mașini care se retrezesc, scârțâie, fluieră, mugesc și, în câteva clipe, își reiau întreaga mișcare asurzitoare, amețitoare. Acum, imaginați-vă că cineva ar apăsa în noi acel mic buton, numit atât de nevinovat 'amorul propriu', care în realitate corespunde egoismului, eu-lui nostru; imaginați-vă că îl apăsați și veți vedea într-o clipă redeșteptarea întregii mașinațiunii umane, o frământare de puteri mocnite, o reîntoarcere la suprafață a josniciilor morale ale ființei noastre umane, un
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
putea să nu fie în ochii lor decât un răufăcător ordinar. Tot așa au fost ereziile și schismele în secolele următoare, studiați-le bine, și veți vedea că rațiunea lor de a fi se află în existența acelui mic buton (amorul propriu) și prea puțin în motive intelectuale. Când vine vorba despre prestigiul personal putem vedea cum ne izbim de un perete, putem observa cu ușurință prăbușirea unei țări, a unor popoare, a lumii întregi; va exista veșnic o deformare egoistă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
binele pe care Eu nu-l doresc“. Acesta este felul lui Dumnezeu de a gândi, dar al nostru? Noi suntem bolnavi de encefalită letargică. Din copilărie până la moarte, ne roade umflarea egoistă a minții noastre, adică a eu-lui nostru. Echivocul amorului propriu se infiltrează în noi cu o ușurință incredibilă. „Se întâmplă deseori - scrie Bargellini - ca o viață de credință aparentă să fie departe de adevărata încredere în Dumnezeu. Cu un pic de efort egoist, care nici nu ne costă prea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]