5,714 matches
-
de dezorganizare al așezărilor umane inițiat odată cu pierderea de către statul român a jumătății nordice a Bucovinei în 1940, a făcut ca zona de influență a orașului Cernăuți - nucleul polarizator al întregii regiuni să fie mult redusă, iar sistemul urban din arealul sudic al regiunii să fie mult fragmentat. Includerea acestui areal împreună cu porțiuni semnificative din ceea ce se înțelegea la acea vreme prin Moldova (interbelică) în Regiunea Suceava (altă structură de tip macroteritorial) în 1950, a estompat mult specificul identitar bucovinean și
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
român a jumătății nordice a Bucovinei în 1940, a făcut ca zona de influență a orașului Cernăuți - nucleul polarizator al întregii regiuni să fie mult redusă, iar sistemul urban din arealul sudic al regiunii să fie mult fragmentat. Includerea acestui areal împreună cu porțiuni semnificative din ceea ce se înțelegea la acea vreme prin Moldova (interbelică) în Regiunea Suceava (altă structură de tip macroteritorial) în 1950, a estompat mult specificul identitar bucovinean și a produs schimbări profunde la nivelul relațiilor funcționale dintre așezările
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
Galați) în Regiunea de dezvoltare Sud-Est. Limitele acestor opt entități administrative nu corespund integral nici cu hotarele vechiului Voievodat al Moldovei și nici cu frontierele sau limitele regionale din secolul XIX sau prima jumătate a secolului XX. Astfel: În Ucraina arealul include Regiunea Cernăuți, compusă din nordul Bucovinei, ținutul Herța (inclus în perioada interbelică regiunii Moldova) și cea mai mare parte a fostului județ interbelic Hotin; Regiunile învecinate sunt:
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
părților sudice), regiunile muntoase din Alaska. În Europa marmotele trăiesc în Alpi, Pirinei, Tatra, Carpații românești. Pe verticală urcă până la altitudini de - m. În România viețuiește marmota alpină, în Munții Rodnei, Făgăraș și Retezat, iar în prezent își extinde continuu arealul. Marmotele sunt apreciate atât pentru blană și carne, cât și pentru grăsimea lor, folosită în medicina tradițională pentru tratarea afecțiunilor reumatice, respiratorii, și a colicilor etc. Specia cea mai cunoscută în Europa este marmota alpină ("Marmota marmota") care trăiește în
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-estul României, pe teritoriile județelor Botoșani, Iași și Suceava. Aria naturală se întinde în extremitatea sud-vestică a județului Botoșani (pe teritoriile administrative ale comunelor: Copalău, Corni, Coșula, Cristești, Curtești, Frumușica, Tudora, Vlădeni și Vorona
Dealul Mare - Hârlău () [Corola-website/Science/334203_a_335532]
-
Oryctes nasicornis"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo "), calosoma mirositoare ("Calasoma sycophanta"), rădașca ("Lucanus cervus"); precum și trei specii de fluturi: "Arytrura musculus", "Saturnia pyri" (fluturele ochi de păun) și "Callimorpha quadripunctaria" (fluturele vărgat). Printre speciile de plante care vegetează în arealul sitului se află mai multe rarități floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori); dintre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992. Arbori și arbuști: tisa ("Taxus baccata"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus
Dealul Mare - Hârlău () [Corola-website/Science/334203_a_335532]
-
câmpie ("Sylvia communis"), silvia de zăvoi ("Sylvia borin"), călifar alb ("Tadorna tadorna"), mierlă ("Turdus merula"), sturz ("Turdus pilaris"), sturzul cântător ("Turdus philomelos"), sturzul viilor ("Turdus iliacus"), sturzul de vâsc ("Turdus viscivorus") și pupăză "(Upupa epops"). Printre raritățile floristice semnalate în arealul sitului se află mai multe specii protejate; dintre care unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: clopoțel
Allah Bair - Capidava () [Corola-website/Science/334250_a_335579]
-
ul (Gymnocephalus schraetser) este o specie de pește exclusiv de apă curgătoare, care preferă apele lente de la câmpie, dar ajunge și la deal. Locurile favorite sunt cele cu fund nisipos. Este o specie cu areal geografic european limitat la bazinul Dunării și râul Kamcia (estul Bulgariei). În România este relativ frecvent pe tot traseul Dunării și rar în râurile din vestul țării (Crișuri, Someș, Mureș) precum și la gurile Prutului și Siretului. Are corpul alungit cu
Răspăr () [Corola-website/Science/334222_a_335551]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în vestul României, pe teritoriile județelor Arad, Hunedoara și Timiș. Aria naturală se întinde în extremitatea sud-estică a județului Arad (pe teritoriile administrative ale comunelor Bata, Bârzava, Birchiș, Petriș, Săvârșin, Ususău și Vărădia de Mureș
Defileul Mureșului () [Corola-website/Science/334261_a_335590]
-
Pești: mreană vânătă (" Barbus meridionalis petenyi"), dunăriță ("Sabanejewia aurata bulgarica"), porcușor de nisip ("Gobio kessleri kessleri"), boarță ("Rhodeus sericeus amarus"), avat ("Aspius aspius"), fusar ("Zingel streber"), sabiță ("Pelecus cultratus"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), țipar ("Misgurnus fossilis"). Printre elementele vegetale semnalate în arealul sitului se află mai multe rarități floristice (arbori, arbusti, ierburi și flori), dintre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992; astfel: gorun ("Quercus petraea"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), cer
Defileul Mureșului () [Corola-website/Science/334261_a_335590]
-
exemplare din flora spontană, capturarea ilegală a unor specii din fauna sălbatică a sitului, balastierele, practicarea unor sporturi extreme (mașini de teren, ATV-uri, motociclete, bărci cu motor ce produc poluare fonică) și urbanizarea zonei. În vecinătatea sitului și în arealul acestuia se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, castele, cetăți, muzee, situri arheologice, arii naturale protejate); astfel:
Defileul Mureșului () [Corola-website/Science/334261_a_335590]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sud-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Hunedoara. Aria naturală se întinde în extremitatea sud-vestică a județului Hunedoara, pe teritoriile administrative ale comunelor: Baru, Banița, Bretea Română, General Berthelot, Pui și Sălașu de Sus și pe
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
torrentium"), gândacul sihastru ("Osmoderma eremita"), cosașul de munte ("Isophya costata"), cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), cosaș ("Isophya stysi") și cinci specii de fluturi ("Hypodryas maturna, Euphydryas aurinia, Lycaena dispar, Maculinea teleius, Gortyna borelii lunata"). Printre speciile de plante care vegetează în arealul sitului se află mai multe rarități floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori); dintre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992. Arbori și arbuști: stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
Asarum europaeum"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), spânz ("Helleborus purpurascens"), angelica ("Angelica archangelica"), vioreaua ("Scilla bifolia"), violă dacica ("Centaurea retezatensis"), brebenei ("Coryadilis solidă"), trei-răi ("Hepatică nobilis") și rogozuri cu specii de "Carex acutiformis, Carex paniculata, Carex pendula" sau " Carex diandra". Aflat în arealul sitului, Geoparcul Dinozaurilor „Țară Hațegului” cuprinde elemente de diversitate geologică, geomorfologica, ecologică, arheologică, istorică și culturală; reprezentate de siturile cu resturi de dinozauri de varsta Cretacic Superior. Unicitatea, importanța științifică și atractivitatea acestor dinozaurii pitici din Depresiunea Hațeg a fost
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
unor exemplare din floră spontană, capturarea ilegală a unor specii din fauna sălbatică a sitului, recoltarea abuzivă a fructelor de pădure și a ciupercilor, extinderea anexelor gospodărești, practicarea unor sporturi extreme (mașini de teren, ATV-uri, motociclete) ce perturbă liniștea arealului. Excepție de la toate acestea face doar rezervatia naturală „Calcarele de la Fața Fetii”, unde accesul fiind foarte dificil, presiunea antropica este scăzută. În vecinătatea sitului și în arealul acestuia se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
practicarea unor sporturi extreme (mașini de teren, ATV-uri, motociclete) ce perturbă liniștea arealului. Excepție de la toate acestea face doar rezervatia naturală „Calcarele de la Fața Fetii”, unde accesul fiind foarte dificil, presiunea antropica este scăzută. În vecinătatea sitului și în arealul acestuia se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, castele, cetăți, situri arheologice, arii naturale protejate); astfel: Reportaje Videoreportaj
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nordul României, pe teritoriile județelor Bistrița Năsăud și Suceava. Aria naturală se întinde în extremitatea estică a județului Bistrița Năsăud pe teritoriul administrativ al comunei Lunca Ilvei și în cea sud-vestică a județului Suceava
Larion () [Corola-website/Science/334278_a_335607]
-
sălbatic ("Cerasus avium"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinium myrtillus"); Flori și ierburi: buzișor ("Corallorhiza trifida"), ruginare ("Andromeda polifolia"), roua cerului ("Drosera rotundifolia", specie insectofagă), orhideea fantomă ("Epipogium aphyllum"), bumbăcăriță ("Eriophorum vaginatum"), măcrișul iepurelui ("Oxalis acetosella"), iarba cășunăturii ("Saxifraga cuneifolia"). În arealul sitului este semnalată și prezența a două specii rare de mușchi: "Buxbaumia viridis" și "Plagiomnium affine". Vulnerabilitatea ariei protejate se datorează mai multor factori umani; astfel: exploatările forestiere ilegale ce duc la suprimarea unor habitate, arderea vegetației, distrugerea unor exemplare
Larion () [Corola-website/Science/334278_a_335607]
-
versanților râului Siret de la intrarea sa în România pe la Vășcăuți și până la ieșirea să în spațiul Câmpiei Șiretului. Din punct de vedere funcțional este o regiune anizotropa care se desfășoară alungit și care, prezintă centre de polarizare dispuse axial. Pentru arealul din care face parte, are rolul de axa de gravitație regională majoră din mai multe motive: Dacă partea nordică împarte aproape median Podișul Sucevei - fiind o subunitate a acestuia, în aval de confluenta cu Moldova porțiunea sudică include terminațiile estice
Culoarul Siretului () [Corola-website/Science/334311_a_335640]
-
în sud-Estul Europei: Albania, Bulgaria, fosta Iugoslavie, Grecia, Italia (inclusiv Sicilia), România; sud-vestul Europei: Franța (inclusiv Corsica), Spania; Europa Centrală: Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Elveția și sud-vestul Asiei: Liban, Siria, Turcia. În România se întâlnește în regiunile sudice pe un areal restrâns la pădurile de deal și câmpie, de-a lungul văii Mureșului, de la Lipova până la Gura Arieșului, Munții Poiana Ruscă, Banat de-a lungul Dunării, Platoul Mehedințiului, Defileul Oltului, Teleajen, Buzău, Dobrogea. ul este o specie termofilă și intră în
Mojdrean () [Corola-website/Science/334314_a_335643]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sud-estul Transilvaniei, pe teritoriile județelor Bacău, Covasna și Vrancea. Aria naturală se întinde la limita județului Covasna (pe teritoriile administrative ale comunelor Brețcu, Ghelința, Lemnia și Ojdula) cu județul Bacău (pe teritoriile comunelor Mănăstirea
Oituz - Ojdula () [Corola-website/Science/334329_a_335658]
-
strictă"), iarbă negră ("Calluna vulgaris"), păiuș ("Festuca valesiaca"), trestioara ("Calamagrostis nejglecta"), părușcă ("Festuca supina"), iarbă vântului ("Nardus strictă"), firuța ("Poa pratensis"), crețușca ("Filipendula ulmaria"), stirigoaie ("Veratrum nigrum"), ștevie de munte ("Astrantia major"), ghințura ("Gențiana pneumonanthe"). În vecinătatea sitului și în arealul acestuia se află câteva obiective (lăcașuri de cult, case memoriale, situri arheologice, arii naturale) de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Oituz - Ojdula () [Corola-website/Science/334329_a_335658]
-
Strigidae. Bufnițele din genul "Asio" sunt numite bufnițe cu urechi, datorită ciufurilor de pene deasupra ochilor care amintesc de urechile unor mamifere. La "Asio flammeus", aceste „urechi” nu se remarcă de obicei; ei le ridică doar în situații de apărare. Arealul speciei cuprinde suprafețe deschise, cu verdeață. Cuvântul "flammeus" se traduce din latină ca „arzător”, „de culoarea focului”. Ciuful de câmp este o bufniță de mărimi medii, cu o lungime de 34-43 cm și o greutate de 206-475 g. Are ochi
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
85 și 110 cm. Femelele sunt un pic mai mari decât masculii. Ochii galben-portocalii sunt înconjurați de inele negre, cu efect de rimel, iar două „discuri” deschise la culoare învăluie ochii ca o mască de carnaval. Pe aproape toată suprafața arealului său, ciuful de câmp conviețuiește cu ciuful de pădure. Primul preferă spațiile deschise, pe când al doilea pădurile dese. Atunci când nu se mișcă, ciuful de câmp poate fi ușor deosebit de cel de pădure prin ciuful retras (deși ultimul își restrânge și
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
În 2009, "Asio flammeus" era categorizată în zece subspecii: Unele surse de specialitate delimitează și a unsprezecea subspecie: Ciuful de câmp este răspândit pe toate continentele în afară de Australia și Antarctida; astfel, ea este una din păsările cu cel mai extins areal. "A. flammeus" se reproduc în Europa, Asia, America de Nord și de Sud, Caraibe, Hawaii și Galápagos. Unii indivizi migrează, sezonier, la sud. Au loc și migrații ocazionale înspre locuri mai abundente în rozătoare. Ciuful de câmp atinge maturitatea sexuală la vârsta
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]