7,167 matches
-
aproape magică, îl înlănțuise. Fără asta mecanismul azilului ar fi scârțâit și, cu vremea, s-ar fi blocat, poate. Mirajele, prudențele, presupunerile, temerile, îndoielile, șoaptele n-ar mai fi fost justificate, totul ar fi intrat într-o logică prozaică, limpede, aspră care nu i-ar mai fi legat de nici o taină; și cu ce să umple golul pe care li-l da această desprindere pe niște coridoare care n-ar mai fi dus nicăieri? Bătrânul reprezenta cordonul lor ombilical și totodată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a fost pur și simplu o baftă de care Guvernul n-a avut parte, înainte de 11 septembrie 2001. În ziua aceea, e ca și cum Guvernul României ar fi câștigat la loterie. Guvernul, poate, dar România?... Acuzațiile mele, îmi reproșează Pastenague, erau aspre și vagi totodată. Probabil chiar nedrepte, pentru că a trata Guvernul român de neghiob... — Am spus eu asta? — Ca și întreg poporul... Cum adică „bucurie neghioabă”? Un popor atât de inteligent și de discret în același timp, căci nu face caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
face din lectura cărții un plăcut prilej de relaxare, dar și de luare aminte la înțelepciunea celui care a spus cândva: „ Homo homini lupus „ INTRODUCERE (M-am urcat în trenul vieții) Era la începutul anului 1924, pe o vreme foarte aspră cu un ger năpraznic, după cum povestesc bătrânii, de crăpau lemnele și pietrele iar pșiicile stăteau după horn și nu- ți venea să dai nici câinele afară din casă. Tocmai pe acea vreme i-a venit sorocul mamei mele Anghelina pe când
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mirosurile pestilențiale și la zgomotele cacofonice care-l învăluie fără încetare, într-o parodie a tentației la care Buddha era supus, odinioară, de către fiicele lui Mara. Ochii i se odihnesc liniștit pe suprafața lucioasă a paginii tipărite; gura, cu buze aspre și decolorate, nu trădează nici o emoție. După vreo jumătate de oră de concentrare a atenției într-un singur punct și, implicit, de suspendare a activității raționale, cerșetorul se hotărăște să-și ridice privirea, pentru a descoperi ceea ce eu însumi zărisem
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cireașă neagră, răscoaptă. Și eu învăț, Imam. Ochii mei orbi se lipesc de aceste trupuri străine, aureolate de nimbul prosopului alb, le cercetează, le dumică, le înfulecă, fierbinți cum sunt, leșuite de apă, de susur, de abandon. Între picioare, părul aspru și negru se adună ca o perdea sârmoasă, de cânepă, neîmblânzită nici de izvor, picură încordat ca un arc, până la jumătatea coapsei. Oh, Imam, japonezele nu se rad precum noi, poate că bărbații lor sidefii, cu piele parfumată și mătăsoasă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dar eu mă gândesc la onsen-ul de ieri. În loc să mă înalț avântat spre alam al-mithal, rămân ca o nimfalidă prinsă cu bolduri, de chiar impudoarea mea, în insectarul trupeșei viermuieli, de carne și oase, de coapse și despicături, de păr aspru și sâni mici Rezvan, e adevărat că voi nu vă radeți pe picioare, și nici acolo, știi tu, am auzit că e interzis, nu cred că scrie de asta în Coran, dar poate altundeva, eu știu, vreo lege mă cam
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Apoi reproșurile reciproce. Cele două cupluri de părinți au intervenit; ca să-i ajute, au hotărât să se ocupe ei de copii, poate așa... Se părea că norii negri s-au dus. Locul lor a fost, însă, luat de o răceală aspră, distrugătoare. Nu mai aveau nici cum, nici când să se certe, căci, de la o vreme, și Săndica dădea foarte rar pe acasă, prefera s-o ia spre locuința părinților ei, era mai bine așa; tot așa proceda și el când
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se află depozitată în capul elevului X și nici ce putere de muncă deține cu-adevărat elevul Y.” “Clasa a devenit mai matură, mai conștientă că s-a terminat cu șotiile, cu copilăriile, că e momentul unei munci intense și aspre.” “Era și timpul să se întâmple lucrul acesta, deși mă tem că, pentru unii, trezirea aceasta ar putea fi mult prea tardivă” “Ei, să nu dramatizăm! În fond viața oferă fiecăruia doar ceea ce merită. Nu toți ajung să facă studii
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de bucurie, ca un copil, credeți mă. Nevastă-mea zice: Ce-ți veni, om bătrân, să te prostești așa? Și, de unde bucuria atât de mare? Că băiatul nu merge acolo în tabără sau în stațiune, ci la greu, la muncă aspră, pe brânci. Ei, ce știe femeia? Ea ar vrea să-l aibă mereu lângă fusta ei, și când o fi bărbat în toată purterea cuvântului, să bâzâie că Ovidiu o duce greu, că nu se descurcă... Eu, dom’ profesor, nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tovarășele cadre didactice care trebuie să participe, prin rotație, la manifestările culturale care au loc în târg. Iar, la indicația expresivă a tovarășei NU, fiecare din aceste liste se încheie, invariabil, cu: “În caz de neprezentare, veți suporta cele mai aspre rigori disciplinare legale!” Știe toată lumea ce înseamnă aceste aspre rigori disciplinare legale. “Simfonia Nr. 41, Jupiter.” Finalul. Măreț, plin de lumină... Orchestra atacă, acum, “Tablouri dintr-o expoziție”. Prin fața ochilor spiritului se perindă imagini sugerând viața, tumultul ei cotidian, prin intermediul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la manifestările culturale care au loc în târg. Iar, la indicația expresivă a tovarășei NU, fiecare din aceste liste se încheie, invariabil, cu: “În caz de neprezentare, veți suporta cele mai aspre rigori disciplinare legale!” Știe toată lumea ce înseamnă aceste aspre rigori disciplinare legale. “Simfonia Nr. 41, Jupiter.” Finalul. Măreț, plin de lumină... Orchestra atacă, acum, “Tablouri dintr-o expoziție”. Prin fața ochilor spiritului se perindă imagini sugerând viața, tumultul ei cotidian, prin intermediul unei muzici divine. Fiecare frază muzicală înseamnă oglinda plină
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
furcă dumnealor și...” “Deloc. Aveți o clasă închegată, unită, care ține la bunul nume al ei și al liceului de la care vine. Niște tineri harnici și curajoși, cu dragoste față de munca lor și a altora. Vremea nefavorabilă sau condițiile mai aspre de lucru îi călesc și-i îndârjesc, în loc să-i sperie” “Mă bucur să aud asemenea lucruri despre ei” “ Da. Și să știți că nu le spun din amabilitate. Și nici din complezență. Să probăm cu exemple: când s-a rupt
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
un copac, le-am luat și i-am dat pisicii să mănânce și ea ceva. După ce le-a ros leneș, a țâșnit dintr-odată printre tufișuri direct în stradă. M-am luat după ea, am găsit-o în fața unei porți aspre de fier; o mângâia o femeie în capot alb. Deasupra porții stătea scris amenințător: Spitalul de psihiatrie. — E pisica ta? m-a întrebat femeia, jucându-se cu pisica. — Da, a fugit de mine în parc, i-am răspuns. — Aha. — Știți
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
poate fără să mi se explice de ce, pentru că e suficient, zic eu, să amintesc că am răspuns - ca și ceilalți, de altfel - tuturor chemărilor și solicitărilor, cu conferințe, ședințe, munci patriotice la care mergeam ore întregi după program sub căldura aspră de după inundațiile din primăvară și nu m-am dat la o parte de la muncă, chiar atunci când zăream Dacia neagră cu perdeluțe din care cobora tovarășul de la sector, în inspecție, cu cravată și pantofii lustruiți, urcând la loc și dispărând imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
greu tremurul mâinilor când s-a ridicat activistul celălalt, Patriciu, dați-mi voie, a zis Anton Ionescu, dați-mi mie voie, a zis celălalt, dați-mi voie, a repetat Anton Ionescu, dar vocea lui înceată era deja acoperită de timbrul aspru al celuilalt, care arunca vorbele ca niște ciocane, sacadat, ridicând tot timpul din sprâncenele lui negre și stufoase, impunător în costumul impecabil, cămașă albă, cravată cu nod imens, impunător mai ales prin privirea pe care o rotea peste capetele tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bălăbănea mâinile lungi, mijindu-și ochii mici, dar bulbucați, cu pleoape înroșite și umflate, străduindu-se să-și îmbrace gândurile în vorbe cât mai frumoase, să ne cucerească, dar să ne și convingă, în același timp, prin lozinci sau vorbe aspre sau amenințări directe sau subtile amenințări, pentru că nu-i era greu nicidecum să îmbine tehnicile astea după ani, probabil, de identice experiențe. Ca și cum faptul că venea „de sus“ și se ocupa de noi nu numai că îl îndreptățea să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu le mai auzea. Iar după mai multă vreme, indiferența asta putea fi foate bine numită și mulțumire sufletească. Al treilea cerîc) Crescuse cât se poate de mult, devenise acaparator, întinzându-se ca o iederă ce se agață cu vârfurile aspre ale vrejurilor încăpățânate de pieptul zidurilor, și acum era stăpân. Numai asta putea fi. Ori și altele, dar asta îndeosebi. Ar trebui căutat cu mulți ani în urmă firul oblojit și devenit plantă și apoi grilaj și apoi țesătură densă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s-o pierd, mi-am zis că nu putea fi decât un vierme al orgoliului - deși nu înțelegeam prea bine ce vreau să zic cu asta - care crescuse, devenise acaparator, întinzându-se ca o iederă ce se agață cu vârfurile aspre ale vrejurilor. Al patrulea cerîc) Acum se schimbase parcă peste noapte, dar nu s-ar putea spune că-și dădea seama de asta. Simțea doar că se prăbușește. I se părea că intrase pe neștiute în ape tulburi, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tot ce-ți zic ție acum.“ „Ești nebună“, a zis el. „Cum nebună? Adică să-l las să mă calce în picioare și să-și facă el mendrele pentru că nu știu ce fufă i-a căzut cu tronc?“ Cu un ton din ce în ce mai aspru, a început s-o critice pentru purtarea ei. N-ar fi trebuit să se certe cu șeful, n-ar fi trebuit să facă scandal. Uita că altădată exact asta o sfătuise și pe măsura ce-și amintea, se înfuria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de parcă japonezii porniseră un joc de artificii ritualic. Zgomotul făcut de acest tun singuratic străbătu aerodromul, acoperit curînd de zumzetul plîngăreț al unei sirene de alarmă aeriană. Claxonul de deasupra casei paznicilor din lagărul Lunghua reluă mesajul, cu un duduit aspru care Îi sfredeli auzul lui Jim. Emoționat de perspectiva unui raid aerian, Jim se uită spre cer prin acoperișul deschis al sălii de Întrunire. În tot lagărul, deținuții alergau pe cărările de zgură. Bărbații și femeile, care moțăiau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cum să ajute această figură scheletică. Îi oferi revista Reader’s Digest, gest pe care Îl regretă pe loc. Bărbatul apucă revista În mîini și Îi mototoli paginile, de parcă vorbele tipărite Îi Înflăcărau amintirile. Începu să cînte, cu o voce aspră, care abia se auzea: ...Și fete-atrăgătoare avem aici cu noi, De lagăr nu ne pasă... Un șuvoi de urină incoloră se scurse dintre picioarele lui și se prelinse În jos, pe trepte. Scăpă revista, pe care Jim o recuperă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de trei pași, un bărbat căzu și fu lăsat pe pista de zgură. Jim ascultă vocile japonezilor apropiindu-se, Înăbușite de măștile de pe fețele lor, și Îl auzi pe sergent Înecîndu-se și scuipînd. Un soldat Îngenunche lîngă el, cu răsuflarea aspră și obosită șuierînd sub mască. MÎini puternice trecură peste pieptul și șoldurile lui Jim, pipăindu-i buzunarele. Brusc, Îi traseră pantofii din picioare, apoi Îi aruncară pe pista de zgură. Jim stătea culcat, fără să se miște, În timp ce focurile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aruncat spre el de soldații japonezi. Jim se sprijini de balustrada de fier și se uită În jos la parcare. Perechea de englezi privea șirurile de vehicule distruse, singuri Într-o lume tăcută. Jim rîse de ei, cu o tuse aspră care produse un ghem de puroi galben care ieși din gura lui. Voia să strige la ei: „Lumea a plecat! Azi-noapte, toți au sărit În mormintele lor și au tras pămîntul peste ei!“ Călătorie sprîncenată... Jim se uită la pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
grupul de depozite În flăcări, se lăsa peste apă și Întuneca malul de la Nantao. Din scaunul din față al Buickului parcat pe nisip, Jim urmărea fulgerările ghiulelelor prin parbrizul prăfuit. Piesele de artilerie americane, aduse de naționaliști, scoteau un sunet aspru și umed, de parcă Încărcătoarele lor ar fi fost umplute cu apă. Un aer trist se Întindea peste fluxul vlăguit care se lovea de plajă. Țeava strălucitoare a obuzierului Guomindangului din spatele Înălțimii Pootung scoase o flacără ce lumină Încheieturile degetelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon. 12. Dar cu cît îl asupreau mai mult, cu atît se înmulțea și creștea, și s-au scîrbit de copiii lui Israel. 13. Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie. 14. Le-au făcut viața amară prin lucrări grele de lut și cărămizi, și prin tot felul de lucrări de pe cîmp: și în toate muncile acestea pe care-i sileau să le facă, erau fără nici un pic de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]