6,038 matches
-
un minut de lectură, ne dădură lacrimile la toți trei. - CÎnd te gîndești c-am copilărit Împreună. Uite ce e viața! E la el În țară, adevărat, dar aici nu e tot țara lui? Ce-i trebuia lui, acum la bătrînețe, Ierusalim? - Vorbești prostii, Îi Întrerupse nostalgia doamna Pavel. E omul cu fata lui și ce compari tu Ierusalimul cu ce-i aici! Apoi către mine: Spuneți-i și dumneavoastră, domnule judecător! Ee, domnule Davidsohn! rostii În mine, ești acum cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
spre mijlocul căruței; pe capră, căruțașul tînăr și Lung, care Întorcea din cînd În cînd capul spre mine Întrebîndu-mă: - Cum vă simțiți? - Bine! Îi răspundeam invariabil; Îl priveam și mi-aduceam aminte de el În tinerețe. „Lung, suntem acum spre bătrînețe amîndoi!” El, fără să m-audă răspunse În gînd: „Da domnule judecător! CÎt de mult am ținut și țin la dumneavoastră... Într-o zi...”. „Nu mai aud, Lung, ce spui? Nu aud”. Și În adevăr nu se mai auzeau decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
librării, Închise la ora aceea, un bărbat În vîrstă, cu părul alb, corect Îmbrăcat - notez asta pentru că era aproape ostentativ de „pus la punct” - cu Îngrijire studiată ce-i contrazicea vîrsta ce părea s-o aibă și ușoara, ca de bătrînețe, aducere a umerilor, se opri lîngă mine și rosti: - Mă scuzați vă rog; mă mai cunoașteți? Nu ați fost judecător - nu vă mai țin mint numele - În anul l945? Acum nu știu cu ce vă ocupați. - Sunt tot judecător. - Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să treacă peste oameni. Și ne-amintim de una, de alta, de noi Însene, cele de atunci, care am fost și nu mai suntem, căci a trecut timpul peste noi. Mama a albit de tot; se vaită de oase, de bătrînețe, vederea i-a scăzut. La televizor, privește totuși cu oboseală; uneori nu poate. Și iarna, cum e acum, ninge și Îngroapă, știi bine, ulițele În zăpezi. Atunci totul e izolat, părăsit, aruncat la marginea lumii. Tu ai ajuns la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
care ar trebui să mă umple de ușurare? De ce faci asta? întrebă, privind neliniștit chipul impasibil al lui Proculus. O faci pentru Valerius? Pentru mine? Pentru fratele lui? De ce? — Ești bătrân, Manteus, dar întrebările tale îmi dovedesc încă o dată că bătrânețea și înțelepciunea nu merg mână-n mână. Te aștepți să-ți răspund? zâmbi Proculus, ridicându-se. Motivul pentru care am venit mă privește doar pe mine, nu crezi? Cât despre o presupusă înșelătorie pe care timpul o va scoate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că aș deveni pentru a v ă se rvi cauza.ʺ Un poet de curte, Dejarvin, îi face ode însuș i un ui bărbat, unuia Platon Zubov, „un orgolios descreierat, sla b la balcon dar tare la parter care, la bătrânețele Ecaterinei, îi oferea „ultimele plăceri lumeștiʺ și pe care Derjavin îl compara cu nimeni altul decât cu... Aristotel!... În ce privește generalii, care deschideau fața conducătorilor, lăsându i „biruitoriʺ în istorie, cazul Suvorov, a celui care, de pe un cal falnic străpungea du
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
medicale bârl ădene” nr.126 127/2008, C.D.Zeletin, membru al Academiei de pri n 1948, face referiri exacte cu privire la activitatea ei, din cea de a treia etapă a existenței, care se desfășoară între 1945 1950 și după: „În anii bătrâneții târzii a poetului... și multă vreme după moartea lui, Academia Bârlădeană s-a strămutat insesizabil , în Capitală, continuând să existe sub forma întrunirilor discrete”, în Capitală unde „lucrurile erau mai amestecate...” Și detaliază: „La Bârlad G. Tutoveanu își menține amintirea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
acord. Am zis “Aaaa” de la măsea și nu da de la a da, adică da, că plătesc. Iar chestia cu plata pe sănătate e că așa devenim mai viguroși, mai sănătoși, mai...Fir-ar a naibii de măsea!...Am redus și bătrânețea care e și ea o boală. Acum se moare mult mai devreme. Bine, s-o lăsăm moartă cu sănătatea. Dar altele? Vă rog, fără insinuări. Noi avem o viață de familie sănătoasă. Poate să confirme și dânsul, amantul nevestei. ăsta
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-I ! E ? Să zicem că nu e. Dar pentru asta vă trebuie o constatare de specialitate și oricum oficială. înscrieți javra la Asociația Chinologică, îl vaccinați, castrați, degresați și dacă pe deasupra nu-i nici Pittbul poa’ să latre până la adânci bătrâneți, dacă nu moare prin accident de jigodie. Și rupeți reclamația ? Reclamația n-o pot rupe că-i act oficial din moment ce a fost înregistrată sub un număr dar câștigă nulitate, deci se abrogă din punct de vedere al reclamației, adică oficial
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de eșapamentul mitologic, anacolutul, Împăierea, jurnalul unui cinefil 4x4, iubirea pură, cititul orei pe cadranul ceasului, călăuzele, amintirile, cuvintele Înainte, cuvintele Înapoi, Capra cu trei iezi, introducerile, preludiile cu filet sau invers, notele de subsol, hidrologia, oximoronul, vîntul, Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte prin masaj, yoga, vitamine, criogenia, apicultura, cursul valutar, cursul vieții, cenaclu. Adică vine un Hidrolog și-ți schimbă pe gratis cursul vieții care-i ca un rîu colorat În gri isteric, cu tufe, pești și-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
satisfacția c-ai verificat cu mijloace obiective o existență echivocă, unele neclarități necesită sacrificii chiar la domiciliu. Domnul director a adormit, după ce a aruncat prin toată casa timp de o oră diferite obiecte, un bibelou, motanul, mingea, portretul artistului la bătrînețe, gîndacul sonor și ghitara, care s-a spart. O am de 18 de ani, tocmai Îi cumpărasem un nou set de corzi. I-a crăpat placa din spate, splendidul instrument nu mai emite acum decît sunete alterate. Bemoli. Am recuperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
finalul cînd Barkin este supărată pe el, merge țeapăn pe stradă, Pacino o ajunge din urmă vorbindu-i Întruna, plin de un haz disperat, și ea nu mai rezistă, izbucnește-n rîs și traversează Împreună fericiți strada pînă la adînci bătrîneți e identic cu cel din Tootsie, doar că În loc de Pacino e Hoffman și-n loc de Barkin, Jessica Lange, care-i mai Înaltă. Faptul că, pînă la urmă, chiar dacă regizorul lui Tootsie e Sydney Pollack, cinemaul american nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
grele venind parcă din La dolce vita, cu toate că nu numai grotescul tinde să o circumscrie În tablou, ci și melancolia desprinsă din melancolia generală a locului, care o Înconjoară cu cîteva replici conținîndu-și propria persiflare Într-o scurtă meditație asupra bătrîneții („Vezi mîinile astea ? CÎndva au fost frumoase.”), cuvinte de o banalitate atît de directă Încît derapează În falimentul tuturor meditațiilor. Unul dintre angajații (puțini) ai hotelului - paznic, recepționer și șef de sală - este Pascal (să-i spunem astfel după numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Jean respiri ușurat cînd după replica lui intră sora Sharon Falconer (Simmons), cu un joc de o naturalețe uimitoare. Dar, indiferent de iritarea pe care ți-o provoacă dantura lui Elmer pe care și-o va expune chiar și la bătrînețe, aproape muribund, În Băieți răi , nu se poate să nu fii impresionat de momentele-n care-și schimbă extrem de rapid registrul și devine grav ca ghepardul lui Visconti momente din păcate destul de rare cît și, cu precădere, de adevăratele recitaluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pare ceva lipsit de finețe. Absența gestului poate Însemna că o Întreagă generație decimată, putrezită prin pușcării, a putrezit degeaba. Sau, mai rău, a meritat să i se-ntîmple ce i s-a-ntîmplat. Dovada fiind aceea că s-a dezonorat acum, la bătrînețe, cînd nimeni nu i-a cerut-o. Poporul putîndu-se gîndi deodată, În Întregime, la uluitoare Întrebări gradate. De exemplu, cine știe dacă acum decrepiții deținuți ai comuniștilor nu erau În bună măsură la fel de jalnici și oportuniști și-n ’45? În comparație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
umanitare pe proprii soldați, zece mii de pușcași marini mîndria Statelor Unite fiind ponderat expuși radiațiilor terapeutice pentru a se studia efectele bombelor atomice În Pacific, pentru binele generațiilor viitoare, au murit astfel, de-a lungul a cîțiva ani, cei zece mii, de bătrînețe, provocată de diverse neoplasme intransmisibile, ceea ce nu Împiedică același guvern stelar să țipe ca lovit de meteorit din pricina a trei mocofani În tunică americană prinși cu creieru-n rucsac În vreme ce culegeau ciuperci. SÎrbești. Și, prin ciupercă, această Încîlcită Încrengătură de talofite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-l caute pe Richard al III-lea, șchiopătînd de la reumatism și ca să dea de Înțeles că nutrește o nemărginită dragoste pentru toți cei care l-au ajutat să ajungă pe podiumul pe care oricum ar fi ajuns, e infatuat din pricina bătrîneții care-l pîndește din culise, și, din generozitate, a lăsat impresia că simte aceeași dragoste adevărată și pentru ceilalți, tot restul lumii, cum ar fi albanezii ori Mihaela Rădulescu: „O noapte de dragoste adevărată este atunci cînd tremură carnea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zile Întregi fără să pună altceva În gură decît această fructă, pe care „o ronțăie ca pe mere”. Doamna din articol, plină de-un har ce pare că-i coboară de undeva nu prea de sus, ne informează brutal că „bătrînețea vine de la rugină”. Iar rugina „este-un zaț compus din multe săruri, dintre care cel mai periculos este calciul. Calciul iese din oase, urcă la cap, apoi trece-n ochi, de aceea apare anemierea privirii”. Și-atunci mănînci ceapă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
numai din români”. Altminteri pare pașnic, grăsuț, dar prea dezvoltat pentru vîrsta lui. Celălalt invitat, oșteanulscriitorulpoliticianul Theodoru, s-a menținut coerent pînă aproape de sfîrșit cînd, deodată, a lansat o grenadă lingvistică: „Cuvîntul jidan Înseamnă În Oltenia uriaș”. Așa-i la bătrînețe, Îți cade dragă etimologia. Pantalonu’. Ziarul Partidului Vostru oferă o mostră de păstrare a limbii și obiceiurilor aferente ei, descriind „vizita președintelui ION ILIESCU În județul Buzău”. „La coborîrea din elicopter, președintele a fost Întîmpinat de.” (...) „Apoi distinsul oaspete s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Încăperii, ai descoperi sicriul răpitor al scriitorului, de argint, iar Înăuntru, chiar pe el. Pentru că „felația În bibliotecă e Însăși esența ei”. Și ce mai povestește babalîcul Animal pe moarte ? Despre generația ’60, „o generație de felatoare minunate”, gînduri despre bătrînețe, despre pornografie, despre căsătorie, ce oribilă e, și cît este de Înțelept fiindcă a rămas burlac, el, „marele propovăduitor al fututului”, despre plăcerile pe care nu trebuie să ni le refuzăm, apoi scurte, Însă plicticoase eseuri despre anul 2000 și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Tolstoi spune așa. Iarăși mă mirai, și o priveam probabil foarte amuzat, căci numaidecîț deveni serioasă. ― Nu cunoașteți pe contele Lew Tolstoi (pronunță pe Lew în englezește: Liu), marele scriitor rus? Scrie foarte frumos; și a fost bogat, dar la bătrânețe a lăsat totul și s-a retras în pădure; parcă ar fi fost indian... Își aduse aminte de terasă și mă pofti. Urcarăm amîn-doi scările, eu puțin intimidat, pentru că trebuia să trec prin fața odăiei femeilor, ea încercînd să vorbească tare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dar nu mi-a răspuns. Se depărtă de pat, își aprinse țigarea și ne privi pe toți, silindu-se să zâmbească. - Eu am crezut că fac bine, spuse. N-am făcut-o numai pentru el, pentru Moșu, ca să-i mângâi bătrânețele, să-l ajut să nu se mai chinuie. Am făcut-o pentru întreg satul. Că sîntem oameni săraci... Nu înțelegeam și ne uitam lung la ea. Ilaria oftă. Își întoarse încet capul spre fereastră. - V-am mințit atunci, de Sfânta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atins. Spre norocul lui, n-au mai pus alte întrebări, căci probabil nu le-ar fi ascultat. Orbirea care-l amenința pe Papini fusese primul semnal. Își spusese, în săptămâna aceea, că poate nu e vorba de inevitabila decrepitudine a bătrâneții, că dacă a tot repetat povestea lui Papini (Papini, pe care nici un chirurg nu îndrăznește să-l opereze...), a făcut-o pentru că îl preocupa tragedia unuia din scriitorii lui favoriți. Dar curând și-a dat seama că încerca să se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Încep să îmbătrînesc, îi spuse încercînd să zâmbească. Am prea multe amintiri... - Un artist nu îmbătrînește niciodată, Oncle Vania, îl întrerupse Ieronim, brusc emoționat. Dacă ne-a pedepsit și pe noi Dumnezeu cu ceva, ne-a pedepsit cu tinerețe fără bătrânețe. Recunosc, pedeapsa e grea, dar ce putem face? Asta ne-a fost ursita... - Tinerețe fără bătrânețe, repetă Antim zâmbind. Ușor de spus, la vârsta ta... - Avem amândoi aceeași vârstă, Oncle Vania, continuă Ieronim, îngenunchind lângă el. Numai că dumneata ai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
niciodată, Oncle Vania, îl întrerupse Ieronim, brusc emoționat. Dacă ne-a pedepsit și pe noi Dumnezeu cu ceva, ne-a pedepsit cu tinerețe fără bătrânețe. Recunosc, pedeapsa e grea, dar ce putem face? Asta ne-a fost ursita... - Tinerețe fără bătrânețe, repetă Antim zâmbind. Ușor de spus, la vârsta ta... - Avem amândoi aceeași vârstă, Oncle Vania, continuă Ieronim, îngenunchind lângă el. Numai că dumneata ai amintiri, iar eu mi le imaginez. Și dacă ți-aș spune că amintirile mele întrec de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]