KorAP: Find »[drukola/base=barbă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...222 223 224 ...247 >

6,162 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

ani îndelungați este semn de înjosire și de umilință. Nu aveam nicidecum de gând să sufăr un astfel de afront. Oare mi s-ar da crezare dacă aș spune că, în anul acela, eram gata să mor pentru propria-mi barbă? Și nu doar pentru propria-mi barbă, căci toate luptele se confundau în mintea mea, la fel ca în mintea papei: barba clericilor, sânii goi de pe bolta Sixtinei, statuia lui Moise, cu privirea care fulgeră și cu buzele fremătătoare. Fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
de umilință. Nu aveam nicidecum de gând să sufăr un astfel de afront. Oare mi s-ar da crezare dacă aș spune că, în anul acela, eram gata să mor pentru propria-mi barbă? Și nu doar pentru propria-mi barbă, căci toate luptele se confundau în mintea mea, la fel ca în mintea papei: barba clericilor, sânii goi de pe bolta Sixtinei, statuia lui Moise, cu privirea care fulgeră și cu buzele fremătătoare. Fără s-o fi căutat, am devenit un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
s-ar da crezare dacă aș spune că, în anul acela, eram gata să mor pentru propria-mi barbă? Și nu doar pentru propria-mi barbă, căci toate luptele se confundau în mintea mea, la fel ca în mintea papei: barba clericilor, sânii goi de pe bolta Sixtinei, statuia lui Moise, cu privirea care fulgeră și cu buzele fremătătoare. Fără s-o fi căutat, am devenit un pivot și un simbol al rezistenței îndărătnice în fața lui Adrian. Văzându-mă cum trec, mângâind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
gest de eliberare, dând la iveală un cap cărunt și care începea să chelească. Fără ocolișuri, începu prin a-mi potoli evidenta curiozitate: — După călătoria noastră comună la Constantinopol, am trecut ades pragul Sublimei Porți, ca sol al lui Aruj Barbă Roșie, Dumnezeu să aibă milă de el! apoi al fratelui său, Khaireddin. Am învățat limba turcă și limbajul curtenilor, mi-am făcut prieteni la diwan și am negociat alipirea Algerului la sultanatul otomanilor. Cu asta am să mă fălesc până în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

în mod normal încăpătoare. Acum însă aceasta era ticsită de oameni, precum metroul la ora de vârf. Statura ei constituia un avantaj: putea să vadă mulțimea de capete, cele ale bărbaților acoperite cu fesuri, iar în față un om cu barbă, despre care își închipui că era rabinul. Yitgadal, v’Yitkadash... În cameră se făcu liniște pentru această rugăciune murmurată în amintirea mortului. Apoi rabinul spuse câteva cuvinte în ebraică, întorcându-se din când în când spre un grup de trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
weekendul. Și ar fi continuat s-o facă întreaga săptămână dacă nu ar fi intervenit întâlnirea asta nenorocită. Șeful Departamentului de Antichități era un ignorant. Fără nici o pregătire în domeniul arheologiei, nu era mai mult decât un pion politic. Purta barbă, ceea ce însemna că politica în chestiune era una de tip nou: religioasă. Înclinația mea, doctore Nour, îi explica el lui Ahmed la prima lor întâlnire, este spre glorificarea moștenirii noastre islamice. Nu exista nici o surpriză în privința asta. Noul guvern era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
prima impresie, inclusiv la cea pe care o lăsa ea. Dar cutele de neliniște de pe fruntea acestui bărbat, felul în care mintea lui părea veșnic în confruntare cu ea însăși, o făceau să aibă încredere în el. Al-Shafi își mângâie barba. Maggie încerca să-i descifreze trăsăturile. — Mai e ceva, nu-i așa? El ridică privirea, întâlnindu-i ochii. Ea nu rupse contactul vizual, păstrând, în același timp, tăcerea. În cele din urmă, el se ridică și începu să se plimbe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
ofertă specială azi-noapte: luați cât vreți, gratis! —Ai fost la muzeu! —Am fost. Avea zâmbetul mândru al unui tânăr om de afaceri. Salam observă puful de pe bărbia lui Ahmed și își dădu seama că prietenul lui încerca să-și lase barbă. —Ce ai luat? A, asta ar însemna să spun, nu? Dar după cum spune Profetul, pacea fie cu el, „Comorile de aur și de argint le par oamenilor demne de râvnit“ - și, cu siguranță, și mie îmi par la fel. —Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
o problemă de sănătate recunoscută, fiind folosită de psihiatri pentru a-i descrie pe acei oameni cărora orașul sfânt le luase mințile. Puteai să-i vezi de pe Via Dolorosa până pe străzile dosnice ale Cartierului Evreiesc, de obicei bărbați tineri - cu bărbile, sandalele și ochii sălbatici, scrutători, ai celor convinși că pot auzi vocile îngerilor. Ben-Ari nu luă în seamă această remarcă; nu era momentul să apere fanatismul religios. Pot să mă uit și eu? îl întrebă pe Tal, făcând semn din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
48. Anul întemeierii statului. —O, asta e o idee bună. Vorbea în timp ce tasta: Vladimir 48. Logare eșuată. Uri se apropie de birou, oprindu-se lângă ea. Se aplecă, pentru a vedea mai bine monitorul. Putea să-i zărească firele de barbă de pe obraz. Chiar credeam că asta o să meargă. Poate că mă înșel cu Vladimir... Sau poate am greșit anul. Pentru un simpatizant de dreapta... Se opri exact la timp... Pentru un naționalist pasionat ca tatăl tău, mai e un an

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
îndrăznit să se revolte împotriva liniei de partid despre care se spune că ar avea binecuvântarea lui Allah însuși. Așa că Salim s-a înclinat cu grație în fața gazdei sale, un bărbat, ca și el, de treizeci de ani, cu o barbă scurtă, îngrijită, de musulman. Casa arăta ca toate celelalte de aici: o cutie rudimentară făcută din cărămizi de zgură, cu podelele acoperite cu carpete subțiri, jerpelite, cu un televizor, un aragaz și niște saltele pe care trebuia să doarmă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Se întrebă cum ar fi să atingă fără să atingă de fapt? Ce ar putea face mașinăria aia pentru a stimula acea senzație? Își aminti de bărbatul care dormea sus, în patul ei. Acum un alt bărbat, un avatar cu barbă, coafură afro și blugi strâmți intră în încăpere și se apropie suficient ca să le adreseze amândurora câte un rând de text. Shaftxxx Brando: Bună băieți? Ce nu merge? Maggie apăsă instantaneu pe Zboară, părăsind camera și întregul district al prostituției

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
vizitând Sadi Barakat și Fii, Comercianți Autorizați sau sforăitorul Muzeu Oriental, întotdeauna în căutarea unui obiect rătăcit din tezaurul antic. Cum trebuie să se fi cutremurat când intrase în acea zi în magazinul lui Aweida. Trecu pe lângă un om cu barbă îmbrăcat într-o robă în întregime neagră. Era un rabin sau un preot ortodox, poate grec sau rus? Nu avea idee, iar în orașul ăsta toate variantele erau posibile. Dintr-o altă direcție venea o gașcă de băieți arabi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
aproape la fel de înaltă cât un om. Buruienile ce creșteau prin crăpături era copaci mai mici. Și totuși toate astea datau din vremea unui templu construit aici cu aproximativ 2 500 de ani în urmă. Peste tot forfoteau oameni. Oameni cu barbă grăbindu-se de parcă ar fi avut de prins un tren, alții care le întindeau turiștilor acoperăminte pentru cap, în timp ce alți câțiva zâmbeau, precum cei care strângeau donații și sperau că trecătorii se vor opri să stea de vorbă cu ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Așteptă în spatele lor, după care îi urmă prin arcadă, cu ochii în jos, jucându-se nervos cu telefonul. —Bine, oameni buni. Vă rog să ascultați cu toții. Mulțumesc, spuse ghidul turistic - un american în jur de treizeci de ani, cu o barbă țepoasă și ochi luminoși, strălucitori. Bătu de trei ori din palme și așteptă să se facă liniște. —Perfect. Mulțumesc. Mă numesc Josh și voi fi ghidul vostru în acest tur prin tunelurile Zidului de Vest - și în această călătorie printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
rătăcea pe străzile Ierusalimului, nu în propriul ei trup, ci în cel al avatarului cu maiou creat de sora ei în Second Life. Plutea deasupra Domului aurit al Stâncii, avântându-se mult deasupra Zidului de Vest. Bărbații de dedesubt, cu bărbi, haine negre și șaluri de rugăciune priveau către ea, cu gurile căscate... Se trezi deodată cu fruntea scăldată de sudoare. Se putea așa ceva? Era oare posibil? Se repezi la calculator și se duse țintă la Second Life, logându-se din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

dau târcoale pe dinafară. Cu eforturile reunite încearcă să forțeze ușa. Înjurăturie, icnete, izbituri. Ușa este împinsă în interior. apare capul mirat al GARDIANULUI. Imediat apare și capul întrebător al lui ARTUR. ARTUR: Cum?!... Aici? GARDIANUL (Rușinat): Da...( Își scarpină barba) Da... ARTUR: Ești sigur? GARDIANUL (La fel de stânjenit.): Cred că da... (Se hotărăște să intre; e vizibil stânjenit de interiorul jalnic; în același timp, conștient de îndatoririle sale, încearcă să salveze aparențele; înlătură câteva obiecte care baricadează trecerea, strivește un păianjen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și dragostea călăului... căci numai atunci când între călău și osândit se leagă o adevărată iubire de aproape, numai atunci moartea osânditului va fi ușoară ca o bătaie de aripi... (ARTUR ascute fascinat; CĂLĂUL devine profetic, eroic, saliva îi curge pe barbă.) CĂLĂUL: Ascultați-mă pe-mine, care sunt bătrân și bolnav și am văzut multe capete de osândit căzând în coș... Da, să știți că mulți osândiți m-au îmbrățișat înainte de moarte și mi-au mulțumit cu lacrimi în ochi pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să-l împiedici să moară calm și liniștit! Vi se pare moral? Vi se pare frumos? Noroc de guvernator, care și-a dat seama din timp... Dumneavoastră, domnule, sunteți un osândit norocos... (ARTUR ascute; saliva îi curge și lui în barbă; ochii lui s-au mărit, s-au înroșit; ARTUR nu mai poate clipi.) CĂIĂUL: Noi am înlocuit fanfara cu afecțiunea, covorul roșu cu mila față de osândit, eșafodul costisitor cu un cuvânt bun și sincer. Trăsura aurie am înlocuit-o cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
MACABEUS: E mut? PARASCHIV: Nu știu. Să-l întreb? MACABEUS: Întreabă-l! PARASCHIV (Către INAMIC.): Ești mut? INAMICUL: Îhî! MACABEUS: Ce zice, ce zice? PARASCHIV: A zis îhî. MACABEUS: Aha! PARASCHIV: E murdar și e negru de fum. MACABEUS: Are barbă? PARASCHIV: Are. MACABEUS: Are pantaloni? PARASCHIV: Are. MACABEUS: Să nu fie o cursă. PARASCHIV (Plângând.): Și eu ce vrei să fac, ce vrei... MACABEUS: Trebuia să-i fi dat una-n cap... PARASCHIV: Na, dă-i tu, de ce nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

Înainte, ca orbeții, În tot felul de daraveri nebuloase, iar când Începe să se-ngroașe gluma, vă treziți că nu vă mai țin balamalele și o virați către metafizică și abisalități made in Japan. Hai, sictir! Ați luat-o-n barbă, să vă fie de bine, acum purtați-vă crucea și nu vă mai lamentați ca bocitoarele de profesie, că n-aveți calificarea necesară și compromiteți breasla. Ca să vezi, domnule, ce chestie: i-a stat maestrului Fujimori ceasul de apoi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

parte dintr-o societate secretă studențească "Fulgerul"; deși foarte bogat, refuză să trăiască din veniturile lui - pe care le împarte altora - și se duce să-și câștige viața la Paris, ca muncitor tipograf. Este un bărbat frumos, cu o superbă barbă de mag care fascinează o generație întreagă. Scrie destul de puțin și publică și mai puțin. E însă, întotdeauna, gata să apere pe cei umili, să protesteze, să atace - întotdeauna pe propria lui răspundere. Indiferent față de glorie, lasă să-i publice

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
partidul resimțea mai acut lipsa unui șef unic. La 23 iulie 1903, Bernardino Machado, fost ministru al lui Don Carlos, profesor la Universitatea din Coimbra, își dă în chip solemn adeziunea la republicanism. Era un bărbat bătrân, cu o impunătoare barbă albă - figură venerabilă de patriarh, soț model, părinte ideal, crescîndu-și copiii cu o desăvârșită grijă și iubire. Nimeni nu-i putea reproșa nimic. Era afabil și curtenitor cu toți, seducător tocmai prin înfățișarea sa de cetățean model, căruia Regele îi

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
nemăsurata lui ambiție îl făcuse să se viseze toată viața șeful Statului; și pentru a-și împlini visul, nu șovăie să atace monarhia, pe care o iubea și o stima. Lângă el, toți ceilalți șefi republicani par dinamitarzi, teroriști, luciferici. Barba patriarhală a nobilului președinte e un simbol al tuturor virtuților patriotice. Singur poetul desmetic, evreul de geniu Guerra Junqueiro - care a scris cele mai cumplite pagini împotriva lui Dumnezeu, a Portugaliei și a Regelui, ca să-și încheie viața strângând la

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
aceea în locuința soacrei sale, în loc să doarmă acasă. Complotul e repede descoperit. José Alpoim, liberalul disident devenit șef de insurecție, se ascunde și trece a doua zi frontiera spaniolă. Alfonso Costa, "șeful suprem al orchestrei", e prins, i se rade barba și e arestat. Sunt arestați și ceilalți conducători, în frunte cu Antonio de Almeida. Joîo Franco hotărăște deportarea lor și prezintă în acest sens Regelui un decretlege, care autorizează Guvernul să expulzeze în colonii pe șefii revoluționari, să procedeze viguros

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]