7,134 matches
-
-și retragă susținerea pentru Turcia. Disraeli s-a văzut obligat să stea deoparte când Rusia (țară în care raportul lui MacGahan a circulat liber) a declarat război Imperiului Otoman în 1877 cu scopul public de a obține independență pentru poporul bulgar. Când detaliile au devenit cunoscute în Europa, mulți demnitari, inclusiv Charles Darwin, Oscar Wilde, Victor Hugo și Giuseppe Garibaldi au condamnat public abuzurile otomane din Bulgaria. În Regatul Unit, William Gladstone i-a denunțat pe turci ca „singura mare specie
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
a Rusiei, în timp ce adversarii lor, prooccidentalii, în frunte cu Turgheniev, negau importanța religiei și credeau că scopurile Rusiei nu trebuie să fie apărarea ortodoxiei, ci doar eliberarea Bulgariei. Mai multe lucrări ale pictorilor și scriitorilor ruși au fost dedicate revoltei bulgare: La 30 iunie 1876, Serbia, urmată de Muntenegru, au declarat război Imperiului Otoman. La 8 iulie, țarul Alexandru al II-lea și prințul Gorceakov s-au întâlnit cu împăratul austriac Franz Joseph I și contele Andrássy la castelul Reichstadt din
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
alte regiuni, pe care le-au încorporat în Provincia Kars. Principalul aliat al Rusiei în acest război a fost România (care a mobilizat o armată de de oameni). Pe lângă aceasta, armatei ruse i s-au alăturat peste de voluntari localnici bulgari ("Opălcenie") și un regiment din Finlanda, care, după război, a primit titlul de "Batalionul Vechea Gardă", titlu pe care încă îl mai păstrează. Sub presiune britanică, Rusia a acceptat armistițiul oferit de Imperiul Otoman la 31 ianuarie 1878, dar a
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
violente de represiuni. Când ocupau un oraș, forțele rusești declarau evreii element ostil și îi supuneau persecuțiilor. Numeroase comunități evreiești au fost forțate să se refugieze împreună cu turcii. "Bulletins de l'Alliance Israélite Universelle" a relatat despre mii de evrei bulgari care s-au refugiat în capitala otomană Constantinopol. 130 de ani la eliberarea Plevnei
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
Republica Moldova a trecut printr-o cumplită criză energetică, din cauza insolvabilității. Criticile la adresa guvernului Sturza, cabinet care a avut cea mai bună imagine în exterior din istoria Republicii Moldova, au început a se intensifica pe fundalul insistenței de a satisface revendicările minorității bulgare din sud de a-și forma un județ aparte în baza vechiului raion Taraclia, revendicări satisfăcute ulterior de Parlament prin votul celor 40 de deputați comuniști și al parlamentarilor centriști. În calitatea sa de ministru al economiei și prim-ministru
Ion Sturza () [Corola-website/Science/302535_a_303864]
-
Este redactor-șef al revistei Argos. Din 2010 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat cu poezie în 1974 în revista Flacăra. A publicat poezie, proză, articole. Are proză și articole publicate în limbile engleză, maghiară, croată, daneză, bulgară, franceză, cehă, japoneză, portugheză. Este prezent în 17 antologii: Motocentauri pe acoperișul lumii (Karmat Press, 1995), Nemira ’95 (lb. română și engleză), Nemira ’96 (lb. română și engleză), Quasar 001 (Media-Tech, 2001), România SF 2001 (ProLogos, 2001), "Megaera Anthology (SUA
Michael Haulică () [Corola-website/Science/302615_a_303944]
-
obiectivele sale de a-și extinde autoritatea între Dunăre și Marea Neagră. Pe de altă parte, așezarea turcilor la Dunăre a deschis drumul expedițiilor de jaf ale achingiilor turci, care încep deja în 1390. Presiunea otomană l-a determinat pe țarul bulgar de la Târnovo să se supună regelui maghiar, fără să poată schimba însă cursul istoriei. A dat însă un exemplu care va fi urmat în curând de Mircea cel Bătrân. În toamna anului 1394 Baiazid I a invadat Țara Românească. Bătălia
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
român pentru a demonstra că acesta a apărut în istorie în paralel și chiar prin simbioză cu creștinismul ortodox, fie pentru a sublinia o creștinare mai târzie, odată cu Slavii, și o constituire a structurilor bisericești ale Românilor în cadrul primelor state Bulgare, în sec. VIII-IX, cu limba slavonă ca limbă liturgică, și sub obediența Patriarhiilor din sudul Dunării (Constantinopol, în alternanță cu Ipek și Ohrid în vestul țării, si cu Târnovo în estul țării). Cele mai bune argumente de care se folosesc
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
în „Patria Mamă”. Strămutarea în Dobrogea de Nord (com. Cerna, jud. Tulcea) în anul 1940 În această comună meglenoromânii s-au grupat în funcție de comunele din Grecia de unde proveneau: familiile de băștinași care erau deja grupate în estul comunei (în principal bulgari și români); în sud-est liumnicanii (din com. Liumnița); în nord lundzineții (com. Lundzini); în centru, nord și nord-est ușineții (com. Oșani); în est cupineții (din com. Cupa). În Grecia meglenoromânii se află în localitățile lor de baștină: Liumnița, Cupa, Oșani
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
în scurtul răstimp de patru luni. Sute de evrei au fost împușcați pe malul Dunării și aruncați în fluviu. Căderea guvernului fascist al lui Szálasi a intervenit după 24 decembrie 1944, când în Ungaria au intrat trupe sovietice, române și bulgare, care au început eliberarea țării. Szálasi Ferenc a fugit în Austria la 27 martie 1945. La 29 aprilie 1945 s-a căsătorit cu funcționara Gizella Lutz. La 5 mai 1945 armata americană l-a luat prizonier și la 3 octombrie
Ferenc Szálasi () [Corola-website/Science/302702_a_304031]
-
și succesorul său, mitropolitul Ioachim, care însă în anul 1455 a fost nevoit să se refugieze în Polonia ca urmare a faptului că patriarhul antiunionist sârb Nicodim de Pec l-a hirotonit ca mitropolit al Moldovei pe Teoctist, de origine bulgară, care s-a bucurat de sprijinul autorităților politice. O nouă încercare de unire a Mitropoliei Moldovei cu Biserica Romei a fost întreprinsă către sfârșitul secolului al XVI-lea de mitropolitul Gheorghe Movilă, în înțelegere cu domnitorul Petru Șchiopul. Planul inițial
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
Printre acestea se află: Varietatea [[limba greacă|greacă]] "Katharevousa" nu mai este recunoscută drept oficială. [[Constituția europeană]] propusă (și, ulterior, respinsă) a fost disponibilă, oficial, în 21 de limbi și în limbile a trei țări candidate: [[Limba română|română]], [[Limba bulgară|bulgară]], și [[Limba turcă|turcă]]. Versiunea propusă de [[Parlamentul European]] pentru ratificare de către statele membre conținea următoare prevedere: [[Categorie:Limbi]] [[Categorie:Uniunea Europeană]]
Limbile Uniunii Europene () [Corola-website/Science/302761_a_304090]
-
acestea se află: Varietatea [[limba greacă|greacă]] "Katharevousa" nu mai este recunoscută drept oficială. [[Constituția europeană]] propusă (și, ulterior, respinsă) a fost disponibilă, oficial, în 21 de limbi și în limbile a trei țări candidate: [[Limba română|română]], [[Limba bulgară|bulgară]], și [[Limba turcă|turcă]]. Versiunea propusă de [[Parlamentul European]] pentru ratificare de către statele membre conținea următoare prevedere: [[Categorie:Limbi]] [[Categorie:Uniunea Europeană]]
Limbile Uniunii Europene () [Corola-website/Science/302761_a_304090]
-
înregistrat, alături de mai vechiul voievodat al Transilvaniei, supus și condus de maghiari, două state românești : Țara Românească și Moldova. Înainte de alipirea sa la Țara Românească, și de cucerirea sa de către Turci, Dobrogea a fost un despotat cu populație majoritar română, bulgară și greacă. Și populația regiunilor istorice tradiționale a evoluat în decursul istoriei, grupurile etnice și limbile vorbite pe teritoriul lor modificându-se uneori în favoarea Românilor, alteori în favoarea altor grupuri. În zilele noastre, Românii ca grup lingvistic sunt majoritari numai pe
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
întârzie. În Ungaria aceasta se întâmpla în 1913, însă sub auspiciile casei „Pathé”. Tot în același an debuta și cinematografia de ficțiune cehă. „Gaffo”, întâiul film grec, era realizat în 1914, iar un an mai târziu apăreau și primele producții bulgare și turcești. Toate însă erau melodrame ori comedii de strânsă anvergură. Realizarea filmului „Independența României” apărea astfel ca dificilă și îndrăzneață, prin evocarea unor evenimente importante ce avuseseră loc cu 35 de ani în urmă (și la care mulți spectatori
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
chirilic simplificat și nu au nevoie de mijloace auxiliare ori cunoștințe speciale. Acest alfabet are 31 de caractere. În unele nume se recurge la utilizarea unor litere ca: Ъъ (Ă ă), Щщ (Șt, șt) (aceastea prezente și în alfabetul chirilic bulgar, precum și în alfabetul chirilic românesc) și Ёё (IO, io, ca diftong). С = К (nu înaintea vocalelor). CA = КА. CĂ = КЭ. CÂ = КЫ. CE = ЧЕ. CEA = ЧА. CI = ЧИ (de оbicei), ЧЬ (ca ultimă literă a unui cuvânt, dacă nu еste
Alfabetul chirilic moldovenesc () [Corola-website/Science/303325_a_304654]
-
să se califice în finală, obținând locul 17 cu 36 de puncte în semifinala. Prima calificare a Bulgariei în finala a fost în 2007 când Elită Todorova & Stoian Iankulov au interpretat piesă "Water". Această a fost prima piesă în limba bulgară care concurează în concurs și a fost și prima piesă, fiind singura în momentul de față, care s-a calificat în finală, clasându-se pe locul 6 în semifinala cu 146 de puncte. În finală, piesa a primit 157 de
Bulgaria la Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/303350_a_304679]
-
pentru trei ani consecutivi, piesa Bulgariei a ratat să se califice în finală, ocupând locul 15 din 17 participanți în semifinala. Anul acesta Bulgaria a fost reprezentată de Poli Genova și de data această piesă a fost cântată în limba bulgară. Piesă acesteia, "Na Inat", nu a prins un loc în finală, luând locul 12 în semifinala 2, semnificând că anul 2011 este al patrulea an de când Bulgaria nu se califică în finală. În 2011, Poli Genova a concurat cu alte
Bulgaria la Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/303350_a_304679]
-
a gettóból", 2008 și "Egy zacskó cseresznye", 2009), sârbă ("Gradina", "Zlatna Greda" și în antologiile "Iz novije rumunske poezije", 2009; "Časopis za književnost Treći Trg", 2010; "Kada izađeš na zaleđene ulice", 2013), croată ("Zarez"), rusă (antologia "Instrucțiia dlea pobega", 2015), bulgară ("Balkani", "Literaturen Vestnik"), polonă ("Lampa"), italiană ("Sogglie"), cehă ("TVAR"), turcă ("Patika"), japoneză ("Beagle") și coreeană ("Munhak"). Coautor, împreună cu Mitoș Micleușanu, Răzvan Țupa și Adina Zorzini, al textelor ce stau la baza piesei "Deformații", montată în 2008 la București. Autor al
Claudiu Komartin () [Corola-website/Science/298961_a_300290]
-
românesc, a făcut parte din mai multe delegații sinodale care au vizitat alte Biserici și a condus delegații în vizitele de peste hotare: Biserica Ortodoxă din Finlanda (1971), Biscrica Ortodoxă Siriană a Răsăritului din Malabar-India (1976), Biserica Ortodoxă Rusă (1978), Biserica Bulgară (1983) Biserica Armeană (1983), Arhiepiscopia misionară din America (1978). Ca patriarh, a condus delegații sinodale române care au vizitat Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Bulgară, Austria, Suedia (toate în 1987), Patriarhia Rusă (1988) etc. A participat la Conferința mondială a Comisiei "Credință
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
Ortodoxă din Finlanda (1971), Biscrica Ortodoxă Siriană a Răsăritului din Malabar-India (1976), Biserica Ortodoxă Rusă (1978), Biserica Bulgară (1983) Biserica Armeană (1983), Arhiepiscopia misionară din America (1978). Ca patriarh, a condus delegații sinodale române care au vizitat Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Bulgară, Austria, Suedia (toate în 1987), Patriarhia Rusă (1988) etc. A participat la Conferința mondială a Comisiei "Credință și Constituție" a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, la Montreal (1963), vizitând atunci o serie de parohii românesti din Canada, la întâlnirea ecumenică de la
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
al "Editurii Eminescu" și a obținut "Premiul I", pentru volumul de versuri "Elegie pentru puterea orașului", apărut în 1974. Poemele sale au fost traduse în mai multe limbi: engleză, franceză, germană, italiană, suedeză, spaniolă, rusă, maghiară, greacă, cehă, sârbă, slovenă, bulgară și albaneză. Centrul de Documentare și Informare din Cârțișoara, inaugurat în decembrie 2011 și accesibil tuturor membrilor comunității locale, poartă numele lui Mircea Florin Șandru. De-a lungul timpului, Mircea Florin Șandru a colaborat cu grupaje de poezie și eseuri
Mircea Florin Șandru () [Corola-website/Science/304566_a_305895]
-
pe Iancu de Hunedoara și forțele acestuia să-l ajute. Moartea lui Vladislav al III-lea în bătălie a lăsat Ungaria în mâinile regelui Ladislau Postumul al Boemiei și Ungariei, care avea patru ani. Într-o expresie de gratitudine, poporul bulgar l-a poreclit pe Vladislav al III-lea cu afecțiune ""Varnenchik"" ("Warneńczyk" în poloneză), după numele orașului Varna, unde a luptat și a murit. Înfrângerea armatei creștine a pus capăt încercărilor de a opri cucerirea estului Europei de Imperiul Otoman
Bătălia de la Varna () [Corola-website/Science/304592_a_305921]
-
și apoi plecați în Transilvania) și celălalt cu inscripția "Sigillum parochiae Armenorum", dovedesc existența încă din sec. XIV a unei parohii armenești conduse de un episcop. În 1399, Papa Bonifaciu IX a întreprinse convertirea la catolicism a locuitorilor greci, români, bulgari și armeni din Brașov, aflați acolo în număr mare și avîndu-și bisericile lor. Ștefan Pascu, în Voievodatul Transilvaniei (Cluj, 1979), arată că "peste două decenii ordinea înșiruirii locuitorilor necatolici era modificată, locul întîi fiind ocupat de români, după care urmau
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
mahalalele Hrusca, Melestiu, Valea Dicescu și Frumoasa. Include magistralele centrale: bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, bd. Constantin Negruzzi, bd. Iu. Gagarin, străzile 31 August 1989, Mitropolit Varlaam, București, M. Kogălniceanu, Alexe Mateevici, Vlaicu Pârcălab, Mihai Eminescu, Armenească, Vasile Alecsandri, Bulgară, Ismail ș.a. Sectorul Centru a fost înființat la începutul secolului al XIX-lea pe locul unor terenuri agricole și de pășunat. Documentele atestă aici unele vechi puncte de reper: Galbena - în regiunea actualei Universități de Stat, Șleahul Renilor (numit și
Centru (sector din Chișinău) () [Corola-website/Science/304715_a_306044]