10,800 matches
-
ambiguitatea relativă a propozițiilor afirmativ-singulare, care pot fi considerate ca referindu-se la „toate” elementele din sfera subiectului, chiar dacă elementele din această sferă se reduc la „unul” singur. Dacă era să fie corect, concluzia primului silogism trebuia să fie: Unii călugări sunt cucernici. În forma În care este dat enunțul (3), fără să aibă un cuantificator pentru subiect - „toți” sau „unii” -, el poate fi considerat fie o propoziție afirmativ-generală, fie una afirmativ-parțială. Dacă se consideră propozițiile (1) și (2) ca fiind
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
că nu omul este cel care greșește, ci că amestecul de materialitate În spiritualitatea omenească este sursa răului și a păcatului În om. În Histoire de la pensée (vol. 4, p. 100), Jacques Chevalier Îl amintește pe Jean de Mirecourt, un călugăr cistercian, ale cărui scrieri au fost cenzurate În 1347. Unele dintre propozițiile care i-au fost condamnate ne trimit direct la Descartes. Printre ele este și aceea care exprimă ideea că experiența pe care o avem despre lucrurile exterioare ar
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
pare a fi fără cusur. Mai mult decât forța de persuasiune, chiar forma deductivă În care este prezentat pare a-i conferi o solidă armătură din punct de vedere logic. Însă, poate tocmai de aceea el este și mai vulnerabil. Călugărul Gaunilon, Într-o lucrare, În care ia apărarea „neștiutorului”, ridică următoarea Întrebare: „Dat fiind faptul că pot gândi o sumedenie de idei false, de ce n-ar fi și ideea despre Dumnezeu una dintre acestea?” Obiecția lui Gaunilon viza, nici nu
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
de adevăr. Ca și pe sine, de altfel, acel altul din tinerețe, pasionat de rupturi și de tortura satanică. Îi scrie lui Arșavir Acterian: „Mircea are imense calități și multe înzestrări, dar nu cred că ar fi fost un bun călugăr. E prea scriitor, adică ține prea mult la aparențe, cele care sunt însăși substanța romanului” (23 ianuarie 1981, 472). Dar tocmai pentru că îi repugnă aparențele, acum, când nu mai este posibil să fie altceva, crede despre sine că ar fi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care-l regretă sau pe care-l blamează, fie o sumă de contradicții. Ne vom opri asupra acestei sume imposibile, asupra acestei sinteze ratate Ă din care răbufnește suferința. Într-un loc, Cioran constată: „E în mine ceva dintr-un călugăr și dintr-un estet, fără vreo posibilitate de sinteză. În fiecare clipă, cineva protestează și se tânguie în mine, așteptând să iasă învingător” (I, 353). Are în el ceva de palavragiu și de călugăr trapist. E laș sau umil, se
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
E în mine ceva dintr-un călugăr și dintr-un estet, fără vreo posibilitate de sinteză. În fiecare clipă, cineva protestează și se tânguie în mine, așteptând să iasă învingător” (I, 353). Are în el ceva de palavragiu și de călugăr trapist. E laș sau umil, se declară, însă, înțelept, pentru a răbufni apoi în accese de violență. Orice ar fi, orice ar face, Cioran regretă, căci e în permanență neputința de a fi. Disprețuind tribul, lui Cioran îi face plăcere
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
miezul contradicțiilor. Chit că această dimensiune a identității sale cere o analiză minuțioasă, nu putem ocoli aici, fie și parcurse în fugă, câteva repere care pot constitui contextul mai larg al analizei negativității. Iată: „E în mine ceva dintr-un călugăr și dintr-un estet, fără vreo posibilitate de sinteză, bine înțeles. În fiecare clipă, cineva protestează și se tânguie în mine, așteptând să iasă învingător” (I, 353). Altundeva: „Nu sunt nici gânditor, nici om de acțiune (!), nici, nici, nici, nici
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
moment dat aproape de „Părinții din deșert”, pentru a continua: „Un sihastru în plin Paris” (I, 21). E o idee care revine. „Dacă aș fi fost în deșert în primele veacuri ale erei noastre, spune Cioran, aș fi făcut parte dintre călugării despre care se spune că, după o anumită vreme, «au obosit să-l caute pe Dumnezeu». / Nu mă satur să citesc despre pustnici, de preferință despre aceia care, cum s-a spus, au «obosit să-l caute pe Dumnezeu». Sunt
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
zilnic o asemenea ședință, în care îți ești superior ție însuți” (III, 239), pentru că tocmai, închizând lumina și întinzându-se, are sentimentul proiectării într-un sine sustras lumii imediate, concretului. Doar că Cioran e conștient că a ratat postura de călugăr: „Părinții greci ai Bisericii spuneau despre călugăr că e ferit de curiozitate. E ceea ce am încercat toată viața fără nici un succes” (III, 183). În fine, dorința trăirii în pustiu pare o soluție, dar una irealizabilă, și nu numai din cauza absenței
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ești superior ție însuți” (III, 239), pentru că tocmai, închizând lumina și întinzându-se, are sentimentul proiectării într-un sine sustras lumii imediate, concretului. Doar că Cioran e conștient că a ratat postura de călugăr: „Părinții greci ai Bisericii spuneau despre călugăr că e ferit de curiozitate. E ceea ce am încercat toată viața fără nici un succes” (III, 183). În fine, dorința trăirii în pustiu pare o soluție, dar una irealizabilă, și nu numai din cauza absenței credinței. „În afara lipsurilor mele spirituale, ceea ce mă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Toată materia din mine se fixează deodată la prima ei amintire” (I, 69). Printre soluții, nu numai somnul și plictisul, nu numai inactivitatea, ci mai ales, doar aparent ciudat, munca. Un fel de a munci care amintește cumva de existența călugărilor, pentru care extazul nu înseamnă doar rugăciune, ori contemplație pură, ci și ieșirea din sine, un abandon analog împlinirii. Împotriva spaimei de a fi, Cioran descoperă, așadar, avantajele muncii fizice: „Vocația mea: să trăiesc în natură, să muncesc manual” (I
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ratare și să ne istovim la nesfârșit într-un extaz embrionar” (III, 23). De altfel, ce face altceva afrodiziacul decât să mistifice?! Dar, finalmente, acest altul, mistificat, devine eu însumi. Cioran se declară obsedat de „ratații Deșertului” (III, 398), acei călugări de la începutul erei noastre care, după o vreme, ar fi obosit să-l caute pe Dumnezeu. E obsedat de ei pentru că, în ei, Cioran se recunoaște pe sine însuși. De aceea face din autoflagelare permanentă un izvor de energie. Și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dreptate, Ovidiu, trebuie să înțeleg... realitatea nu e totuna cu închipuirile noastre... Așa e... Marieta: Așa, dă-i 'nainte! Octav: (între oboseală și humor) Mamă, am hotărît... Nu te mai trimit la mănăstire... Tu ești în stare să înnebunești toți călugării... și călugărițele... și chiliile... și clopotele... Te las în lume... și fii așa cum ești... Marieta: Știi ce? N-o mai fă pe deșteptul cu mine, termină cu țigănia asta de-aici și du-te de-ți cîștigă pîinea... Da, da
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-i aresta, percheziționa și, sau, pentru a-i alunga din propriile locuințe. Pentru mulți dintre deținuții politici închisoarea a fost însă o probă a rezistenței și a capacității de autodepășire. Un exemplu strălucit este Valeriu Gafencu, denumit de Nicolae Steinhardt, călugărul de la Rohia, “sfântul închisorilor”. Acesta era în spitalul închisoare de la Tg. Ocna, unde erau închiși deținuții bolnavi, în mare parte de TBC. Unul dintre bolnavii ce-l iubeau și-l admirau pe Valeriu Gafencu, Victor Stratan, obținuse printr-o intervenție
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
început să țip. El mi-a spus încet: “Sunt eu, tata”. Eu însă am fugit afară din casă țipând și m-am dus să o caut pe mama mea. Nicolae Purcărea își amintește că, după eliberare, se simțea ca un călugăr ieșit din mănăstire. Și el ca și mulți alții trebuia să lupte pentru supraviețuire. „Unii se uitau urât la mine, mă priveau cu dispreț, iar un colonel, fost coleg de-al meu, mi-a zis că toate acestea mi s-
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
păstrate cu sfințenie în memorie, sunt însă cele legate de revoltă. Țăranii, de sărăcie și, de nedreptățile suferite, se răscoală. Astfel, întâmplarea legată de o goană după curci îi dă poetului prilejul să explice numele Piscului cu Bojii, mănăstire de călugări greci, care au luat pământul sătenilor și locul a fost prefăcut în cenușă. Drumul până în pisc este zugrăvit ca în marile romane: "Treceam Mătăsoaie, dam în vâlceaua lui Niță,/ Răzbeam în poiana Popii,/ Coboram coasta în vâlceaua cu izvoarele/ Suiam
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Prezentarea hainei preoțești pe care o port: • Vă rog să mă priviți cu atenție și să spuneți ce vedeți? [...] • Poate fi considerată o "mască" haina mea preoțească? • Ce reprezintă ea? • Unde mai poate fi ea întâlnită în mediul bisericesc? [la călugări] • Călugăria este o mască? • Dacă da, ce ascunde ea? [ identitatea umană prin asumarea vieții mănăstirești?] • Există în uniforma monahală vreo piesă care poate fi considerată simbol al măștii? [camilafca (acoperământul capului) simbolizează vălul cu care călugării își acopereau chipurile în
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
uniforma monahală vreo piesă care poate fi considerată simbol al măștii? [camilafca (acoperământul capului) simbolizează vălul cu care călugării își acopereau chipurile în vremurile de demult ca rezultat al smereniei și spre a nu fi recunoscuți în lume]. (Anexa I) Călugărul, în monahism, își asumă ascultarea nesilită (obediența), sărăcia de bună voie și castitatea. Există însă un moment în care călugărul poate să își înnoiască aceste angajamente într-un mod ceremonial; acest lucru este numit Schima cea Mare sau Chipul îngeresc
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
acopereau chipurile în vremurile de demult ca rezultat al smereniei și spre a nu fi recunoscuți în lume]. (Anexa I) Călugărul, în monahism, își asumă ascultarea nesilită (obediența), sărăcia de bună voie și castitatea. Există însă un moment în care călugărul poate să își înnoiască aceste angajamente într-un mod ceremonial; acest lucru este numit Schima cea Mare sau Chipul îngeresc al Călugăriei. Forma văzută sau cunoscută de către noi este un ceremonial în care călugărul primește de la superiorii săi anumite piese
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Există însă un moment în care călugărul poate să își înnoiască aceste angajamente într-un mod ceremonial; acest lucru este numit Schima cea Mare sau Chipul îngeresc al Călugăriei. Forma văzută sau cunoscută de către noi este un ceremonial în care călugărul primește de la superiorii săi anumite piese vestimentare, fiind învestit concomitent și cu o îndoită cinste. (Anexa II) Anunțarea temei: Cu aceasta intrăm intr-o zonă superioară de discuții, și anume, discuția despre modurile de înțelegere ale manifestării lui Dumnezeu cel
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de discuții, și anume, discuția despre modurile de înțelegere ale manifestării lui Dumnezeu cel transcendent. Secvența 1 Studiu de caz Starea monahală asigură posibilitatea ascensiunii spre diferite demnități, cum ar fi Preoția și Episcopatul. În continuare, vom analiza atitudinea unui călugăr propus pentru treapta preoției (Sfântul Grigorie de Nazianz). Elevii vor primi materiale ce cuprind cuvântul de apărare al Sfântului Grigorie pentru fuga sa. (Anexa III). Ei vor fi rugați să citească materialul iar apoi să încerce să aducă noi argumente
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
noi. (Liliana Negrilă) Cred că subiectul abordat a fost destul de "scormonit" pentru a ne răspunde tuturor întrebărilor. (Horelița Florentina) Am aflat tot ceea ce voiam să știu. Am aflat ce înseamnă o mască și un om. (Bălaș Flavia) De ce a ales călugărul vălul negru? (Zăvoianu Iarina) Multe! În primul rând, mi-aș dori să citesc mai mult din scrierile religioase. (prof. Toader Maria) Problematica referitoare la Chipul și Asemănarea Lui Dumnezeu în om. (prof. Camelia Circa-Chirilă) De ce trebuie să se închidă în
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
negru? (Zăvoianu Iarina) Multe! În primul rând, mi-aș dori să citesc mai mult din scrierile religioase. (prof. Toader Maria) Problematica referitoare la Chipul și Asemănarea Lui Dumnezeu în om. (prof. Camelia Circa-Chirilă) De ce trebuie să se închidă în ei călugării? (Ognean Cristina) Ce mi-a plăcut la întâlnirea de astăzi? Punerea în scenă a poveștii și partea a doua, cu asemănarea și nebunia (Kovacs Ingrid) Textul intrigant al lui Hawthorne și schema din partea a II-a. (Imbăruș Patricia) Povestirea și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
am îmbogățit cunoștințele despre "numărul de aur", despre "fractali" și problema infinitului în matematică, despre poluare și modalitățile de împiedicare a distrugerii planetei, despre plantele și animalele din preajma noastră. Am fost pusă în temă cu unele obiceiuri religioase ale preoților, călugărilor și enoriașilor. Prin scurte scenete, rezumate sau jocuri de rol, mi-au fost aduse la cunoștință diferite opere literare sau părți din ele, dorința de a le parcurge în întregime venind imediat. Imaginația ne-a fost pusă de mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ridica singur de jos. Aceasta se face ca copilul să trăiască ani mulți și să fie tare ca metalul din care este făcută căldarea. Căldură în ziua de Măcinici [9 martie] se dă cu maiul în pămînt, ca să iasă căldura. Călugăr Cu călugărul nu fă negustorie; dă-i și fugi. Cînd îți iese călugăr în cale îi a rău. Cămașă Cînd îmbraci cămeșa pe dos, umbli rău. Să nu te îmbraci cu cămeșa pe dos, că te urăște lumea. Să nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]