6,287 matches
-
am umblat plângând peste tot, am reușit să strâng toate actele. Mai sunt foarte multe lucruri de spus despre viața foarte grea de refugiat, despre lipsurile nemăsurate, despre suferințe și boli, dar sunt foarte mulți cei care au trăit aceste chinuri așa că închei aici “memoriul vieții mele.”
MEMORIU DESPRE REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ortansa I. Bălan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1673]
-
drum sigur, riscând să ne prindă noaptea în pădure. Din fericire am ajuns la un drum, printre îngrădituri specifice zonei de munte, apoi printre case izolate. Aveam să aflăm mai târziu, erau din Sucevița. După zguduiturile, gropile cu noroi și chinul drumului de până atunci, nu ne venea să credem cât de bun era asfaltul, care nu era departe. Din păcate, la motel nu ne-am putut caza, dar am fost dirijați către casa unui pădurar, la poalele muntelui, care ne-
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
tocmai obișnuită nici în oraș, așa că nu-i greu de închipuit cu ce stare de spirit am intrat în "sat”. Satul era o pădure adevărată, prin care drumul brăzdat de urmele neuniforme și adânci ale roților de căruță, era un chin și pe lângă bicicletă. Pe margini zăream cocioabe cu garduri (mai degrabă schelete de garduri) din leațuri strâmbe din loc în loc, întărite de unul-doi copaci, dar și ăia cu frunzișul rar. Mergeam la deal. La o adică, n-aș fi
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
era singură, iar noi, cei șase minori lipsiți de sprijinul tatălui nostru, de dragostea lui, de ocrotirea și pavăza lui, o întrebam mereu pe mama: unde este? și de ce nu vine? Neștiind că-și măcina sănătatea și suferea pe nedrept chinurile iadului în groaznicele închisori comuniste. Am împins cu grijă ușa camerei și am tras cu urechea. Mama și frații mei dormeau duși. M-am strecurat cu grijă la spatele fratelui meu Radu, am tras un colț de cuvertură peste mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă nouă ne era greu să-l vedem fără să ne cutremurăm de scârbă, de groază și de milă, oare el Haiduc înțelegem noi cât de atroce era suferința lui? Prin ce chinuri cumplite trecea? Însă ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat. Într-o dimineață ca de obicei am ieșit pe prispa casei și stăteam pe o țolică rezemat de perete. Nu mă frământa niciun gând, nu mă preocupa nimic în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ucigaș. După câteva clipe, mama s-a întors spre noi și ne-a zis: Stați, copii, așezați-vă la locurile voastre. Ascultați-mă cu atenție: voi știți că Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce, că a suportat dureri și chinuri îngrozitoare numai din dragoste nețărmurită pentru noi, oamenii. Știți că a fost îngropat, dar a biruit puterile întunericului, înviind a treia zi, dându-ne și nouă, oamenilor, speranța unei vieți veșnice. Dragii mei copii, având drept scut sfânta Cruce și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-l întoarcem cu lopata. Însă trebuia făcut cocoloașe și introdus în forme doar cu mâinile. Și era frig, mâinile ni se învinețeau, iar degetele ne dureau îngrozitor și nu le mai puteam îndoi, nu mai ascultau de noi. Era un chin. Văzând cât suntem de muncitori și de ambițioși, dar fără niciun ajutor din partea nimănui, domnul Muca a trecut strada la noi, la șantier. Bună ziua, copii, spor la treabă! Mulțumim, domnule Muca. Ne-a examinat pe toți, cu atenție, câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care ne zâmbea încurajator, cu blândețe și infinită înțelegere. Nu. Nu era supărată. Ne privea cu ochii ce-și revărsau bunătatea asupra întregii omeniri suferinde, parcă ar fi vrut să ne spună: "Așa e înălțarea și prețul se plătește Cu chin și suferință și slavă, omenește." (T. Arghezi) Grația Maicii Domnului se revărsa peste noi... Eram fericiți! Vanitas vanitatum (Deșertăciunea deșertăciunilor) Nu-mi rețineți numele Treabă inutilă. Și nici bocitoarele Nu-mi plângă de milă. Eu rămân precum o știm: Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă nouă ne era greu să-l vedem fără să ne cutremurăm de scârbă, de groază și de milă, oare el Haiduc înțelegem noi cât de atroce era suferința lui? Prin ce chinuri cumplite trecea? Însă ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat." Nu reproduc atrocea poveste a uciderii câinelui de către bunică, reproduc doar fragmentul în care ea comentează moartea bunicului: "Am traversat ulicioara și am trecut dincolo de gardul de nuiele. Bunicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
atunci când ceea ce fac, la un moment dat, nu îi duce la izbândă certă. Neîmplinirile sunt inerente nu suntem mașini dar reprezintă numai accidente de parcurs care mi se par, de altfel, necesare etape spre împlinirile viitoare. În spațiul literar sinuozitățile, chinul creației, duce inevitabil când va fi să fie la satisfacția așteptată. Mai întâi pentru ține, apoi și pentru ceilalți. Totul este cine are curaj, spirit de sacrificiu și putere interioară mai mare. Eu le doresc, cu tot dragul, succese tuturor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de a le spăla, astfel că unii deținuți își îngurgitau fecalele de bunăvoie, pentru a putea primi mâncare. Regimul necesităților nu era perfect unitar, în unele camere existând o tinetă în care acestea erau depozitate. Dormitul era și el un chin, victimele fiind obligate să stea pe pat întinse pe spate, cu pătura până la piept și mâinile deasupra păturii, ca să nu poată să se sinucidă. Dacă vreunul adormea și se mișca în somn, plantoanele care stăteau de gardă peste noapte îl
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ai 'comitetelor' de bătăuși au fost schingiuiți încă o dată (sau de mai multe ori) pentru că erau prinși cu informații ascunse ori manifestau milă față de cei torturați, dar situația lor era totuși mai bună decât a celor care suportau bătăile și chinurile în continuare. În plus, se conta pe faptul că, odată cu pierderea echilibrului sufletesc și decăderea morală a victimelor, următorii pași se vor face cu mai mare ușurință. Același principiu a fost aplicat și în etapa următoare când, după ce ofereau toate
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Dragoș, eu nu pot să-mi pun această întrebare pentru că am fost șeful unui corp de legionari, și anume al Frățiilor de Cruce pe țară. Eu trebuie să mor!'. La protestul lui Hoinic, că se pune doar problema rezistenței la chinuri, a repetat: Nu se pune la mine această chestiune'. Cu toate că fusese îndelung torturat și nu a scăpat de bătăi decât la Gherla, el a încercat să îi prevină pe unii deținuți. Viorel Gheorghiță amintește că, prin decembrie 1950, a încercat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dimineață, când s-a prăbușit inconștient pe ciment. Neculai Popa, care a stat lângă el pe prici după terminarea bătăilor, avea impresia că a stat lângă un corp părăsit de suflet și de tot ce era dumnezeiesc în el. Nemaisuportând chinurile, pe la începutul lui ianuarie 1951, Pandurescu s-a aruncat cu capul într un vas plin cu mâncare fierbinte, într-o tentativă de sinucidere. A fost scos de acolo de doi deținuți, care l-au dus de subsuori pe prici, în timp ce
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
atelier, ca să servească drept exemplu celor care ar fi încercat să deconspire acțiunea violentă. Rodas povestește că Țurcanu îl bătea de mai multe ori pe zi și nu îl lăsa să doarmă aproape deloc, astfel că nu își amintește toate chinurile la care a fost supus. În timp ce era bătut, un planton (Mărtinuș ori Livinschi) stătea de pază la ușa care era izolată fonic cu o saltea. Torturile l-au lăsat cu deficiențe de auz, câteva coaste rupte, buza și articulațiile gâtului
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
proces. Profitând de prezența soției și a copilului de 7 ani în sală, a izbucnit: Sînt unul din supraviețuitorii așa-zisei reeducări, sunt unul din cei care au trecut prin camera morții și camera chinezească, dumneavoastră nu știți prin ce chinuri trec deținuții, sunt chinuiți și omorâți. Am scăpat din camera morții, dar acum sunt supus la alte mijloace de exterminare, mi se refuză orice tratament medical. Domnule procuror, vă rog să consemnați cele declarate de mine aici, în fața dumneavoastră. Altceva
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
declanșării torturilor era imensă, fiind amplificată doar de cruzimea loviturilor și maniera furibundă în care ele erau aplicate, fără a ține cont de nimic. Se lovea cu orice, oriunde. Costin Merișca, unul dintre supraviețuitorii acțiunii, a inventariat o parte dintre chinurile la care erau supuse victimele: mâncatul pâinii din trei înghițituri, ținutul pâinii în gură timp de zile întregi fără a o putea înghiți, mâncatul într-un picior, sărarea excesivă a mâncării urmată de interzicerea hidratării timp de câteva zile, interval
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lingă, să urineze unul în gura celuilalt, să se scuipe în gură unul pe altul etc. La masă erau puși să își lingă reciproc terciul de pe față, să se muște de nas ori li se turna mâncarea fierbinte pe gât. Chinurile fizice și psihice îi făceau pe unii (cei care reușeau să ațipească) să se trezească din somn țipând ori izbucnind în plâns. După ce erau bătuți până la leșin, unii deținuți erau întinși pe jos și stivuiți, adică așezați unii lângă alții
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
primul rând, erau mutilați fizic, victimele fiind bătute până nu mai puteau fi recunoscute nici de prietenii lor cei mai buni. Apoi li se distrugea prestigiul de care se bucurau în ochii colegilor, fiind umiliți prin fel și fel de chinuri, pentru ca, în final, să își piardă și respectul de sine. Metodele prin care se realiza acest lucru erau variate de la individ la individ: pe unii îi distrugea umilința de a fi forțați să lovească, pe alții, umilințele fizice (îngurgitarea fecalelor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
un alt spațiu și o altă dimensiune - ambele nedefinite. Seara, înaintea spectacolului celor mici - dar cât de mari! - meditație colectivă. Ca de fiecare dată în condițiile unui confort minim, în lipsa unui scaun pentru susținerea coloanei vertebrale, meditația mea devenea un chin. M-am foit până aproape de sfârșit, iar durerile se mutau de pe o vertebră pe alta, de pe o chakră pe alta. Deodată - nu mi-am dat seama când - Kundalini a țâșnit, iar Sahasrara s-a deschis spontan. A fost ceva deosebit
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nostru steag!”... ...”Apelul fraților de peste Nistru” se intitula corespondența din Bucovina nr.16/1919: „Românii de peste Nistru au trimis celor din Basarabia următorul apel: „Fraților moldoveni, ruși și alte neamuri din Basarabia. Nu mai putem duce viața de suferință și chin la care ne-au adus anarhia de la noi. Lăsați goi și flămânzi, zilnic prădați de bandele bolșevice, copilașii noștri mor, femeile și fetele noastre sunt necinstite chiar în fața noastră. Noi suntem veșnic purtați pe drumuri, bătuți și îngroziți de muncă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
n-a căutat să le dreagă, ci le-a scris sobru, natural, așa cum le-a gândit și spus autorul.”; Jipii - povestea Peleșului - de Carmen Sylva; Doina de George Coșbuc, „Soacră, soacră poamă acră”, de Sofia Nădejde - luate din volumul „Din chinurile vieții”; „De-a baba oarba” de Al. Vlahuță din „Novelele” apărute în editura Frații Șaraga din Iași; „Legendele privighetoarei” de Simion Florea Marian din Biblioteca pentru toți, Editura literară Carol Műller București; „Logodna prin sărutat” de V.A Urechia; „Amintiri
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
la vreme bătaie! La prînz, trebuia să mîncăm, iarăși la comandă și iarăși repede, pîinea. N-aveam salivă, nu puteam înghiți. Luam bătaie. Vrejul de spanac luneca anevoie, din gît spre stomac, iar din gamelă nu se mai termina! Aceste chinuri, ce ni s-au părut fără sfîrșit, au durat totuși numai din ianuarie pînă în mai 1951. După aceea, am fost duși la Canal. În urma noastră, nu după mult timp, reeducarea a luat sfărșit. Apăruse, în Suedia, o carte, Macabrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
manifestelor cu ajutorul unor matrițe sculptate artizanal în plumbul de la acumulatoarele radio. Din 1947 pînă în 1951, a tipărit manifeste în contra comunismului, a lui Dej, a Anei Pauker, a lui Stalin. Unul din grupare va fi arestat, Teodor Fedic, care, supus chinurilor va vorbi despre organizație. Astfel, pe rînd, vor fi arestați începînd din mai 1951. Anchetatorul lui Scutelnicu va fi Feller: "El ne trata cu curent electric. Îmi agăța firul de degetul mare de la picior. Și de testicule. Dar cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și-au făcut necesitățile în gamelele din care mîncau. Apoi a început torturarea mea, să mănînc toate acele materii fecale. Striga Țurcanu batjocoritor: O viață întreagă ai mîncat căcat, acum să-l mănînci în fața noastră, ca să te vedem! Doamne Dumnezeule, chinul acela de atunci părea fără sfîrșit. Oare ce ar fi fost dacă toate aceste chinuri s-ar fi condensat numai pe parcursul a 24 de ore?! Iată de ce trăiesc acum supliciul păcatului împotriva lui Dumnezeu. Un glas de diavol îmi șoptește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]