7,296 matches
-
școala medie Sankt Petri. Sankt Petri este școala la care am poposit o vreme, mutat în urma unei hotărâri luate într-un consiliu profesoral după ce fusesem nevoit să plec de la Conradinum: față de un profesor de sport care ne bătea și ne chinuia la bara fixă avusesem o atitudine - așa au citit părinții dezamăgiți pe biletul de la școală -, „ostilă și nerușinat de obraznică“. Dar ce anume înseamnă „mă văd în biblioteca orășenească“? În orice caz, izbutesc, cu ajutorul puținelor fotografii pe care, după sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
continuare, turnurile încă mai puteau fi numărate de la stânga la dreapta. Nu lipsea nici un ornament de fronton. Drumurile până la școală și înapoi. De asemenea, mă forțam s-o văd pe mama în spatele tejghelei magazinului, pe tata în bucătărie. Sau mă chinuia cumva temerea că părinții, cu sora mea și prea puțin bagaj, își vor mai fi găsit până la urmă loc pe Gustloff? De atunci, din succesiunea aleatorie de imagini la a cărei producție întâmplarea a fost cea care a făcut regia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu trenul și, atunci când trenurile au încetat să mai circule, cu căruțe cu cai de la o localitate la alta, localități ale căror nume s-au șters. Ședeam într-un camion deschis al cărui motor mergea cu gaz și care se chinuia la deal, când dintr-odată ne-a atacat un avion de vânătoare american, numit Jabo, venind în picaj, și a transformat camionul într-o pălălaie de flăcări, la scurt timp după ce eu, care văzusem Jabo-ul cum vine, sărisem de pe platformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Kapuster“ și vorbea la fel de tărăgănat ca îndrăgitul actor de film Hans Moser, de îndată ce se afla la tablă dând explicații și, pe deasupra, agitându-și grăitor mâinile. Acum s-ar fi putut presupune că avea să fie destul de sadic încât să ne chinuie pe noi, elevii flămânzi, tratându-ne, de pildă, cu vită în sos de hrean cu smântână, bulete de știucă, frigărui, orez garnisit cu trufe și piept de fazan glasat cu varză murată înăbușită-n vin; el însă ne-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mulse de mâna unei zeițe cu gene de un blond ce dădea aproape în alb. Era de nesuportat. Așa că am plecat mai departe, pe atât de nesătul, pe cât de mult mâncasem în gospodăria țăranului; cealaltă foame a mea, care mă chinuia în continuare - asta stă scris pe foaia cepei cu rânduri mărunte - era de un fel diferit. Până în Saarland am ajuns, acolo unde adresa unui camarad ce fusese eliberat tot din lagărul Munster mi-a asigurat pentru o vreme un pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sfârșit în original, acele opere de artă - Venus din Urbino a lui Tizian și Nașterea lui Venus de Botticelli, mai apoi în Palazzo Pitti Sfântul Sebastian al lui Sodoma, trupul lui de băietan străpuns de săgeți cum se zvârcolește, frumos chinuit de durere, în fața copacului și a peisajului - care încă din copilăria mea, datorită reproducerilor procurate din cutiile de țigări, au declanșat în mine nevoia imperioasă de artă. Ce ușor îmi vine să mă văd postat în fața unui bărbat cu nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Hai, povestește...“ Eu am făcut loc, ca să devin mai credibil, unei doze de nesiguranță: „Noi, băieții, eram doar doi din câteva mii“, apoi însă nu am vrut să exclud posibilitatea ca, în cazul camaradului meu Joseph, pe care păduchii îl chinuiseră la fel ca pe mine și cu care, chinuiți de o foame ce nu se mai sfârșea, am mestecat chimen dintr-o pungă, a cărui credință fusese atât de temeinic baricadată în buncăre precum odinioară țărmul Atlanticului, să fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
credibil, unei doze de nesiguranță: „Noi, băieții, eram doar doi din câteva mii“, apoi însă nu am vrut să exclud posibilitatea ca, în cazul camaradului meu Joseph, pe care păduchii îl chinuiseră la fel ca pe mine și cu care, chinuiți de o foame ce nu se mai sfârșea, am mestecat chimen dintr-o pungă, a cărui credință fusese atât de temeinic baricadată în buncăre precum odinioară țărmul Atlanticului, să fi putut fi vorba de un anume Ratzinger, care astăzi voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din cele mai vechi din Republică - Îmi fusese Înscris În nu mai știam ce cazier compromițător. Bizară psihologie mai avea și prietenul meu! Nu văzuse chipul iubitei de douăzeci de ani și acum, chiar În pragul fericirii, sufeltul i se chinuia și avea Îndoieli. În pofida faimei mele de boem, d’ailleurs justificată, am deprinderi comune; se făcuse târziu, și n-am mai izbutit să Închid ochii. Am tot croșetat În minte istoria diamantului din apropiere și a prințesei din depărtare. Goliadkin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sub semnul Întrebării mult trâmbițata securitate pe care capitaliștii saxoni o atribuie convoiului feroviar. Fără să fac notă discordantă, am semnalat că purtarea lui Bibiloni putea fi tot atât de bine rodul unei neatenții tipice unei firi de poet, căci eu Însumi, chinuit de himere, obișnuiam să fiu uneori cu capul În nori. Atari ipoteze, acceptabile la lumina unei zile buimace de atâtea culori și lumini, s-au topit o dată cu ultima piruetă solară. Când s-a lăsat Întunericul, totul a devenit elegiac. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
al bijuteriei mele, am tras zăvorul. Vă afirm fără să roșesc, mult stimate don Parodi, că În noaptea aceea am dormit Îmbrăcat. Am căzut ca nătărăul În pat. Orice efort mintal Își primește cuvenita pedeapsă. În noaptea aceea m-a chinuit un coșmar de toată spaima. În ritornello, vocea batjocoritoare a lui Goliadkin repeta: N-am să spun unde-i diamantul. M-am deșteptat Îngrozit. Prima mișcare a fost să duc mâna la buzunarul interior: acolo era etuiul, iar În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
veșminte de gaucho. Întoarcerea a fost dezagreabilă. Hurducăturilor de pe via crucis li se adăugau stângăciile bețivanului; mărturisesc cavalerește că sclavul acoolului mi-a trezit mila Într-atâta, Încât i-am trecut cu vederea spectacolul hidos pe care mi-l dădea; chinuia gloaba de parcă i-ar fi fost fiu; trăsurica Înfrunta necurmate primejdii, și nu o dată m-am temut pentru propria-mi viață. La estancia, câteva comprese din pânză de in și lectura unui mai vechi manifest al lui Marinetti mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la săritura În nălțime; d-atâta vipie, oamenii să hlizeau nentrebați. După masă, valu dă foc a insolat vreo nouă gagii. Făceți-vă gându dă cum iera piesaju: pă mine, care aveam bot păros, mă trecea toate nădușelile și mă chinuia talentu să-mi dau jos capdeursu, la loc de beaznă ca-n gură dă lup, că de vede Parlamentu locurile alea Îi cade fața dă rușine. Da io, când mi se pune pata pă ceva, sunt fundamentalist. Zău că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
slujbaș la poșta din Banderaló; și, mai direct, soțul doamnei. Dumneata nu mă poți contrazice. Uite ce-i, Îți voi spune toată tărășenia, așa cum mi-o Închipui. Tu i-ai luat lui Limardo muierea și l-ai lăsat să se chinuie În Banderaló. La trei ani după ce-l părăsise muierea, omul n-a mai suportat și-a hotărât să vină În Capitală. Nimeni nu știe cum a călătorit; fapt e că a sosit istovit chiar În vremea carnavalului. Își pusese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
A doua zi În zori era din nou acolo și oferea ceai mate chiar și ultimului nefericit din han. A urmat apoi tărășenia cu rezistența pasivă, care-i un nou nume pentru a te lăsa călcat În picioare. Ca să-l chinuești, i-ai pus la dispoziție debaraua cu gângănii de lângă odaia ta, de unde putea auzi perfect gingășiile cu care vă gratulați voi doi. Apoi ai Îngăduit ca rusul să-l Împace cu pilangiii. Chiar te-ai ocupat de asta, pentru că planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
incorigibil care răstoarnă tava chelnerului, acoperindu-se adeseori ba de Kümmel, ba de brânză rasă. E tipică, dar apocrifă, anecdota cum că ar fi băgat brațul drept În mâneca stângă a pardesiului cu căptușeală ecosez pe care baronul Engelhart se chinuia să și-l Încheie pe scara Hotelului Gibbon; dar nimeni n-a negat faptul că l-a pus pe fugă pe năvalnicul aristocrat, amenințându-l groaznic cu un uriaș Smith Wesson din ciocolată cu migdale. E verificat faptul că Bluntschli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
n-ar fi Jacqueline, că poa să i-o ia nainte. Gagigăresele ie cât hău dă dezghețate și crede-mă că te scoală dân morți, da bunicu ie o piesă dă muzeu care, cât te distrează, te șlefuie domn. Mă chinuie Îndoiala dacă iei sunt pă bune protipendari. Io-te: n-am nimic cu ăi dă jos, da nici nu uit că io sunt consul și tre să păstrez, chiar dacă nu ie chestii-trestii, aparențele. Un pas alăturea cu drumu și nema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-i și dă-i cu Bilz, până când contumacia m-a inervat oareșcum. Ca să le Înculc ce-i bun am trecut dă la vinu Toro la vinu Titán, udând un minestrón cu cidru La Farruca. La primele schimbări, rasa galbenă să chinuia să-mi calce pă urme, da io mă țineam tare. Ca campionu dă bras, am dat rostogol dintr-o singură lovitură rotundă toate steclele dă Bilz, că de n-aș fi avut io mergători cu talpa dublă, tu ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cenzurii (Portret al lui Ernesto Gomensoro pe post de prefață la Antologia sa) Biruind sentimentul pe care mi-l dictează inima, scriu Împreună cu Remington acest portret al lui Ernesto Gomensoro, În loc de prefață la Antologia sa. Pe de-o parte, mă chinuie părerea de rău că nu pot Împlini până la capăt mandatul defunctului; pe de alta, Îmi face o mare și melancolică plăcere să-l potretizez pe bărbatul curajos de care pașnicii locuitori din Maschwitz Își amintesc și astăzi sub numele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aproape intraductibile. Dar mi se pare că-i văd aievea, În sufrageria din Pujato, culți și spirituali, veseli și fără griji, În Argentina Încă nemaculată de Perón, pe Bioy splendid ca jucătorii de tenis și pe Borges subtil ca zeii, chinuind fără milă Remingtonul. Beau ciocolată după ciocolată, poate chiar din cănuțe azurii precum cea a lui don Isidro Parodi, râd fără opreliști, Își pasează cu cea mai mare Îndemânare vorbele, cu revere impecabile. Undeva nu prea departe, Silvina, soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Hei, strigă Harry, cum e sub duș? — Perfect. Norman păși afară, iar Harry Îi luă locul. Și el avea corpul plin de zgârieturi și contuzii. Norman Își Îndreptă privirea spre Ted, lungit pe spate pe unul dintre paturi. Beth se chinuise o jumătate de oră ca să-i readucă la normal umerii dislocați și asta cu toate că-l anesteziase cu morfină. — Cum te simți acum? Îl Întrebă Norman. — Bine. Ted avea o mină rigidă și mohorâtă. Amețeala Îi dispăruse. Norman se gândise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
încoace filozofia se luptă să-l ascundă. La urma urmei, prin conexiuni aleatorii, din adevăr sau neadevăr, repetat pînă la uzură, universul va rezulta așa cum e el, întreg și adevărat. Doar noi, închiși în lumi artificiale, ostrețe inundate de voluptate, chinuindu-ne cu exotisme ca instrumente de tortură, îndrăznim să pretindem un adevăr precum Galilei un punct de sprijin. Întindem brațele cu degetele rășchiate și sfărîmăm între ele meduze. Gelatina lor însă, nu poate opri nici o alunecare spre melancolie. Murdar, domnule
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
41,1˚ Celsius hipotalamusul reușește să stăpînească termoreglarea. Peste temperatura asta însă, în prezența sîngelui în creier, evoluția ne scapă. Și la el, Celsius arată mereu 41,1˚. Îl susținem cum putem.“ Elena se sprijină de tocul ușii și se chinuie să plîngă puțin ca să-și liniștească tremurul. Nici ea nu știe ce simte, dacă o doare sau nu. Joacă rolul femeii lovite care interiorizează deși, o criză de isterie i-ar fi plăcut mai mult și ar fi liniștit-o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Aerul e mineral și mă îmbibă de transparență. Mi-a curs sînge, azi, pe la colțul gurii, o fină șuviță pe lîngă sonda de respirație iar doctorul și toți ceilalți au înnebunit. Voisem să le spun ceva. Să nu se mai chinuie, să cate mai cu băgare de seamă la pasărea violet căci de la ea vor afla mai multe decît de la aparate. Iar sîngele pe care o soră mi l-a șters cu o bucată de tifon nu era o complicație a
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
atunci cînd fug de lîngă o ființă. Nici lacrimile și nici mîngîierile ei nu m-ar mai putea vindeca de greața de a nu fi găsit ce vreau. E o nouă formă de a iubi pentru a fi iubit.” Se chinuie, cerșește suflet după suflet și iată-l că nu mai are unde căuta. Ceea ce a văzut sînt suprafețe care se repetă. Cîntecul zînei pe care îl aude el nu poate ieși din piepturi galactofore. Ar sparge și infernul dacă ar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]