6,513 matches
-
an, tot la aceeași cabană, ne-am întins până pe la vreo două noaptea la foc, iar unii dintre noi, la culcare au stins focul cu anumite lichide.......de culoare galbenă și cu mult acid uric în ele, așa că după o cină bogată în alimente mai picante, a doua zi colegele noastre, printre care și Camelia Ciobanu, s-au plâns că nu au putut dormi datorită mirosurilor neplăcute ce au persistat toată noaptea. Toate întâmplările noastre din taberele de pictură erau de
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
bună. Pe Ostrov, fetele făceau plajă, se plimbau, iar noi lansam undițele ca să prindem monstrul cel mare, adică vreun somn de 15-20 kg. Dar cum am spus, nu prindeam nimica, așa că ne gândeam la peștele ce îl vom mânca la cină, la cabana noastră. Aveam pește la masă aproape zilnic, era normal acest lucru, doar eram pe malul Dunării, și mesele erau foarte bogate, ne aducea bucătăreasa câte un platou enorm de pește prăjit, crap, șalău, sau ce se mai prinsese
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
taberei. Discuția se aprinsese din nou, de data aceasta fiind pe un alt subiect, mai sensibil, jignindu-ne cu acuzația adusă, cum că i-am fi furat culorile. Discuția a fost întreruptă de vocea bucătăresei care ne invita la masa. Cina se servise într-o liniște deplină, fiecare arunca priviri de jur împrejur încercând să deslușească misterul ce apăruse din senin în tabără în legătură cu cele două tuburi de culori. Fiind vineri seară, după strângerea tacâmurilor, Bobiță, cu firea lui veselă și
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
amândouă, acestea, pe locul unde se înalță azi Hotelul Dorobanți), la Caviar, pe fosta stradă Mendeleev, evocat recent și de Petre Stoica, până la ceasuri târzii, când grupul inițial se mai subția, rămânând doar marii rezistenți, spre a se muta la Cina, la Trocadero sau la A.T.M., unde era deschis până la ziuă, sau, ca escală ultimă a unora, la restaurantul Gării de Nord. Pe sinuoasele trasee noctambulice se petreceau și însuflețitoare joncțiuni: între literați și actori sau între literați și artiști ai penelului
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
frecventați după un program întocmit cu minuție și respectat întocmai, dată fiind puținătatea timpului de care dispunea mai întotdeauna. Dar erau și spectacolele, concertele, sălile de expoziție unde putea fi văzut, apoi din nou întrevederile cu prieteni la Capșa, la Cina, la Athénée Palace și seara la Casa Scriitorilor, pe lângă, desigur, ceea ce-i impunea țelul oficial al venirii de la Cluj: vreo ședință la Uniune, la Ministerul Învățământului sau în altă parte. Vreau să mai spun că întreaga comportare a lui Mircea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
minivacanță. Să alegi o cameră cu vedere spre lac, pentru că dimineața, când răsare soarele, ai să vezi un tablou colorat. La prânz, îți poți face un traseu pe care să-l urmezi pe jos, pentru a explora împrejurimile. Seara, după cină, te poți distra cu prietenii. Îți va fi greu să te desparți de acest loc pentru că te vei obișnui cu aerul curat și nepoluat, pe care la oraș nu-l vei găsi niciodată. Dacă alegi să-ți petreci o parte
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
lui de natură superioară, numai din mo des tie și timiditate, patronul meu doctor Îmi inspira simpa tie, res pect, admirație chiar. Era ceea ce se cheamă un self made man, fiul unui mecanic ungur de la Alexandria, și Învă țase medi cina cu mari lipsuri, Însurându se, pe deasupra, cu o femeie ca vai de ea. Îi sunt și astăzi recunoscător doctorului Gabriel Robin de a mă fi ales, din ucenicia mea pe lângă dânsul, cu acel simț de ordine materială, scrupuloasă, măruntă; cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ale patului, cum și indivizii indiferenți sau nepricepuți În alegerea cadrului prielnic acestor bucurii esențiale, universale. O masă simplă și cu elemente cât mai de la origine, Într-un cadru puțintel romantic și plin de surprize este o ade vă rată cina cea de taină cu aleasa inimii tale, tânără, frumoasă, inte ligentă, sensibilă la cuvintele tale, pofticioasă și cu stomacul bun. Pentru asta, nu-s chiar de lipsă decorurile ief tine, dar cos tând multe parale. Femeile de rând sau moftu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mi-am adus aminte pe traseu. Odată instalată „arhiva“ În chilie, am și intrat În... pâine, părintele trimițându-mă să trag clopotul de 40 de ori, vestind Începerea vecerniei, pe parcursul căreia am și citit la strană. A urmat o scurtă cină, apoi utrenia, unde am fost iar solicitat, iar acum Încerc să-mi adun gândurile, pe care le voi lăsa totuși pe mâine, Întrucât sunt frânt de oboseală și, În plus, trebuie să mă ascund sub plapumă, pentru că e foarte rece
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
spun, este unul dintre motivele pentru care călătoriile În țara noastră vecină sînt atît de plăcute. Iar noi am profitat de ea cît am putut. Mă trezeam pe-ndelete În așternuturi, apreciind valoarea unui pat bun și calculînd conținutul caloric al cinei din seara precedentă. Retrăiam În minte ultimele evenimente: pana trădătoare a cauciucului La Poderosei, care ne-a lăsat Împotmoliți În ploaie și În mijlocul pustietății; ajutorul generos al lui Raúl, proprietarul patului În care dormeam acum, și interviul pe care l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de fapt, chiar lăsa mult de dorit. În orice caz, fișele pacienților erau formidabile, ținînd cont de claritatea, de metoda de organizare și, de asemenea, de detaliile lor cuprinzătoare. Seara, desigur, am plecat spre casa doctorului Pesce pentru a lua cina, iar el, ca de obicei, și-a dovedit măiestria În a anima conversația. Duminică, o zi importantă pentru noi. Am asistat la prima noastră coridă și, În ciuda faptului că se numea novillada, fiind o coridă cu mai puține reguli pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Începi cîștigînd, termini prin a pierde. După-amiaza am jucat fotbal, iar eu mi-am luat locul obișnuit În poartă, dar cu rezultate mai bune decît avusesem cu alte ocazii. Seara, după ce am trecut pe la Dr. Bresciani și am luat o cină uriașă, delicioasă, s-a dat o petrecere În cinstea noastră, În sala de mese a coloniei, cu o grămadă de pisco, băutura națională peruană. Alberto e foarte experimentat privind efectele acestuia asupra sistemului nervos central. CÎnd toată lumea era ușor amețită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care și în limba română. La fiecare decadă de rozariu, un preot român recita un “Ave Maria” (Bucură-te Marie) în limba română. La încheierea acestei înălțătoare ceremonii, noi ne-am retras cu autocarul în camping, unde după o frugală cină, am plecat la culcare. Marți, 21 aprilie. A treia zi a Paștelui catolic Astăzi continuăm vizitarea bisericilor din localitate și din împrejurimi. Astfel, după ce am servit micul dejun am plecat cu autocarul în localitatea Bartrès, unde Bernadeta Soubirous, fericita vizionară
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-ți, Sioane, Domnul, Cu credință și avânt. Laudă-l cât îți este firea, Căci de toată proslăvirea Vrednic este Cel Preasfânt. Pâinea cea mântuitoare Și de viață dătătoare Azi se dă ca nutrimânt... Și o ia creștina turmă, Ca la „Cina cea din urmă”, Spre un tainic legământ... Deci creștinelor popoare Faceți zi de sărbătoare Zi de laudă, de cânt! Căci e ziua cea divină, Ziua-n care „Sfânta Cină” Ni se dă așezământ... Azi Cristos, al nostru Rege, Noul Paști
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se dă ca nutrimânt... Și o ia creștina turmă, Ca la „Cina cea din urmă”, Spre un tainic legământ... Deci creștinelor popoare Faceți zi de sărbătoare Zi de laudă, de cânt! Căci e ziua cea divină, Ziua-n care „Sfânta Cină” Ni se dă așezământ... Azi Cristos, al nostru Rege, Noul Paști - din noua legeDă popoarelor în dar; Vechea jertfă-o-nlocuiește, Pe sine se dăruiește, Pe-al Bisericii altar... Și misterul „Cinei Sfinte”, Spre aducerea-i aminte, Spune să se-aducă-n
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
e ziua cea divină, Ziua-n care „Sfânta Cină” Ni se dă așezământ... Azi Cristos, al nostru Rege, Noul Paști - din noua legeDă popoarelor în dar; Vechea jertfă-o-nlocuiește, Pe sine se dăruiește, Pe-al Bisericii altar... Și misterul „Cinei Sfinte”, Spre aducerea-i aminte, Spune să se-aducă-n veac; Și de-atunci în șir s-aduce Sfânta jertfă de pe cruce Întru-al omenirii leac. Vinul se preface-n Sânge, Pâinea-n Trupu-i - și se frângeTot creștinului popor... Deși nu putem
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-n Sânge, Pâinea-n Trupu-i - și se frângeTot creștinului popor... Deși nu putem pătrunde, Credem că-n „Taină” s-ascunde Mărețul Mântuitor. Dup-ale credinței norme Sub acele sfinte forme E în adevăr Cristos; El în Sfântul tabernacol Ca la Cina din Cenacol, Ni se dă tainic prinos. Și se-mparte-n întregime Unuia sau la mulțime Fără-a rupe Sfântu-i Trup; Căci Isus nu se sfârșește Fie că se împărțește Unuia sau unui grup. Și-l mănâncă inimi sfinte Și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Mana ce se da cucernic, În chip tainic și măreț. Bun Păstor, creștina turmă, Poart-o pe regeasca-ți urmă; Toate relele-i le curmă, Și în ziua cea din urmă, Du-o în cerescul plai! Întărește-ne pe cale Cu merindea Cinei tale; Dintru-a plângerilor vale Du-ne-n plaiuri imortale Du-ne-n fericitul rai. Amin. Pr. Ștefan Tătaru Viața, almanah 1943, pp. 65-66 ...Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... Închinare P.C. Sale Pr. Dr.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de cărți, și nici una dintre ele nu le-a limpezit măcar o fărâmă din ce este lipsa de libertate. La noi în Germaniatc "La noi în Germania" Chiar în primele zile după sosirea mea din România am fost invitată la cină. Când am intrat în bucătărie, gazda rumenea o friptură de miel la cuptor. Vedeam pentru prima oară un cuptor cu geam de sticlă și cu interiorul luminat. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la el, lumina expunea văzului carnea. Bășicuțe de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a făcut-o mama noastră? Singură, lipsită de ajutorul tatălui nostru care fusese arestat pe nedrept și suporta nevinovat fiind! chinurile și torturile la care era supus în temnițele comuniste, mama era în același timp și mama și tatăl nostru. Cina a luat sfârșit. Ne-am ridicat și conform ritualului am spus rugăciunea de mulțumire. "Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele."(David, 33:10) După consumarea ultimului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lucru. Nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost dacă aș fi avut copii atunci și ce aș fi făcut să-i hrănesc cum se cuvine. „Ce naiba mâncam noi înainte?“, mă întreabă într-o seară Bogdan, soțul meu, după cină. Conserve de pește, asta mi-aduc aminte. Multe conserve de pește. „Crezi că mâncam și salam de vară uscat?“, mă întreabă el. Nu. Nouă nu ne plăcea salamul de vară uscat. Biscuiți. Ceai. De biscuiți și ceai îmi aduc atât
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
toate județele Transilvaniei. Au fost numiți în comisii secundare juriști din județele Alba, Târnava, Turda, Cluj, Dobâca, Solnocul Inferior, Solnocul de Mijloc, Crazna și Zarand. Au fost apoi atrași juriști din scaunele secuiești Odorhei, Trei Scaune, Szepsi, Kezdi, Orbai, Miclășoara, Cina, Gyergyu, Casin, Mureș, cu tribunalele lor. Au fost deasemenea solicitați căpitanii Cetății și ai Țării Făgărașului și ai Chioarului împreună cu jurații tribunalelor acestora, precum și tribunalele orașelor Aiud, Turda, Dej, Șimleu, Magyar Igeu Soid, Vințul de jos, Barbaus, Baiasd, Teiuș, Bender
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cât costă cartea, ne întrebaseră deja. Din păcate sau din fericire, am epuizat tot stocul, au rămas doar câteva exemplare care trebuiau să ajungă la diverse autorități culturale. În final am plecat la masă la cantina unde am luat și cina cu o seară înainte. Aici am stat cu Gusti și Costel Iftinchi de vorbă și am pus din nou în discuție viitoarea asociație a pictorilor naivi, care dorim neapărat să o înființăm. Discuțiile au durat mult și sper că la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fost cam dură spunând că nu vreau să fiu tractorist. Cumnatul mai cu calm i-a spus acelui om că o să mai discutăm problema mai târziu. Omul a plecat și la noi nu s-a mai discutat nimic. Seara, după cină am fost pus în fața unei alegeri cruciale pentru viitorul meu. Am avut de ales între școala profesională minieră din Anina sau școala profesională de mecanici agricoli din Oravița. Decât în mină mai bine am ales Oravița. Am plecat la Oravița
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Internațional de Artă Naivă, astfel organizatorii dându-ne răgazul necesar de a crea noi lucrări, pentru a le putea prezenta juriului de specialitate, pentru a le selecta pe cele mai reușite de a fi admise în marea expoziție a lemnului. Cina cea de taină Un an de zile era la dispoziție pentru a crea ceva nou pentru fiecare sculptor din țară; o perioadă în care fiecare cioplitor în lemn a început să se pregătească cu dorința de a realiza o lucrare
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]