6,220 matches
-
recuperare a forțelor. Eșuă în penibila căutare a unui adăpost temporar, undeva, în spatele zidului apărut în cale. Obstacolul acelui zid se contura în întunericul lăptos, revărsat de o Lună nevăzută, care se ghicea prin noapte și prin ninsoare. Se deplasă, clătinându-se, către profilul întunecat, al unei porți de grilaj, sugerând o copcă zugrăvită pe bezna congelată a nopții. Poarta rămăsese întredeschisă în omăt, după pasajul unui necunoscut care intrase ori ieșise, pe acolo, ceva mai devreme. O străbătu, fără măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un ram țepos un spin ascuțit și lung și împinse cu hotărâre vârful atroce în carne, dungându-și câteva linii sângerii în formă de radical în podul propriei palme. Văzându-l, Vânătorului i se crispară ușor vopselele de război de pe frunte. Clătină din cap a dojană: Albert, îl mustră el, de ce îți crestezi pielea cu acest tatuaj de neînțeles? Abia te-ai vindecat de dureroasa zgârietură de pe obraz și acum te-ai apucat să-ți provoci o altă rană? Ce ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de ierburi și zise sentențios: Tată, bine faci îndemnându-l să plece! Soarele e trecut de dricul Cerului. Adăstând în pădurea noastră fermecată, prisosul spiritului lui Albert ar atrage primejdia stârpirii lui însuși, precum și alte devastatoare urmări și năpaste. Vânătorul clătină din penajul multicolor a încuviințare. Îi strânse amândouă mâinile în palmele sale și-i îmbrățișă întreaga făptură. Se îndreptă cu măreție spre copacul spintecat de sulița lui, pe care o culese printr-o smucitură. Urmat imediat de unduirile Fetei, Vânătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
veneau des pe-acolo. Mai Întâi Leac, Înalt și drept ca un stâlp, râzând cu toți dinții și privind În jur cu bunăvoință. Agățat de poala fâșului lui negru, unul care habar n-aveam cine e, dar bănuiam: T.S. Cașiș, clătinându-se Încruntat. Priviri tulburi, prea furios pentru un de-abia Început de seară. Apoi Florin și Cătălin, rimând umăr la umăr, cam de aceeași Înălțime și aproape la fel de tunși. În felul lor, impecabili: Înălțime medie, fețe rotunde, curăței. Leac alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fotbalist și repetent de vreo două ori. Bej, Înalt deja cât profu’ de fizică, n-a văzut cine l-a pocnit, așa că i-a ars una lui Pârvu, una s-o țină minte, din Întoarcere, cu dosul palmei. S-a clătinat Pârvu pe picioare, și-a dus o mână la falcă, În vreme ce cu cealaltă a Încercat un croșeu. Bej, care văzuse deja cu cine are de-a face, a apucat să se ferească. Făcuse deja câțiva pași Înapoi, speriat. Pârvu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
exotic, eu - hlizit, părând mai În largul meu. Fiindcă eram cumva de-al casei. Tot eu: ieșind din Încăperea cu bara de nichel, Îndreptându-mă spre vestiarul fetelor, un etaj mai jos, În spate, lângă budă. Mă piș mai Întâi, clătinându-mă. Apoi bat la ușa vestiarului. Mi se deschide. Mai Întâi, Întredeschide. Prin crăpătură, chipul binevoitor al lui Leac. Mă lasă să intru. Înăuntru, Încă trei bărbați, palizi, ghemuiți În jurul unei oglinzi așezate orizontal pe un taburet. Aplecat peste oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu un Kalashnikov agățat În spinare. Au intrat În curte, apoi În casă, ne-am speriat de ei toți care eram În living. Civilul a pus din nou Întrebarea, Leac s-a ridicat În picioare, era un pic băut, se clătina zâmbind binevoitor. I-a invitat pe polițiști să intre, să ia loc, civilul l-a rugat să iasă pe terasă. - E cam frig afară, a răspuns prietenul nostru, de ce nu vreți să rămânem Înăuntru? Inspectorul a clătinat din cap, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pic băut, se clătina zâmbind binevoitor. I-a invitat pe polițiști să intre, să ia loc, civilul l-a rugat să iasă pe terasă. - E cam frig afară, a răspuns prietenul nostru, de ce nu vreți să rămânem Înăuntru? Inspectorul a clătinat din cap, ne-a privit câteva clipe pe toți, a ridicat din sprâncene, apoi a ieșit pe terasă. Până să-l urmeze Leac Își aprinsese deja o țigară. Noi amuțiserăm, Încercam să privim prin geamul care se aburise, să auzim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
aveam să mă bucur, toate desfătările pe care mi le pregăteau bărbații și femeile Înșirați pe terasa În care, Încet-Încet, se cufundau toți În Întuneric: părinții mei, tanti Clara, vecinii noștri cuminți cu copii frumoși, preschimbându-se toți În umbre clătinate de văpaia câtorva lumânări, umbre de bărbați, femei și copii care, În vreme ce mă apropiam, coborau vocea, pătrunși și ei de emoție, Înțelegând totul. Șoptind deja, stârnind o boare ce cutremura flacăra lumânărilor, ființe moi, plutind precaute În preajma mea. * - Gata, băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
șerpuiește din nou În sus, spre ceafă, spre creștet, pe frunte Își pierde vigoarea, strivit de peretele la care mă holbez și de care mă sprijin cu toată greutatea. Îmi Încord mușchii gâtului, zvâcnesc, Îmi desprind fruntea de zid, mă clatin, aud clinchetul gheții din paharul plin pe jumătate cu votcă. Mă clatin Încă, dar duc paharul la buze, privesc În jur pe deasupra lui. Andreea e la trei pași de mine, ține În mână două lumânări uriașe, de botez. Pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pierde vigoarea, strivit de peretele la care mă holbez și de care mă sprijin cu toată greutatea. Îmi Încord mușchii gâtului, zvâcnesc, Îmi desprind fruntea de zid, mă clatin, aud clinchetul gheții din paharul plin pe jumătate cu votcă. Mă clatin Încă, dar duc paharul la buze, privesc În jur pe deasupra lui. Andreea e la trei pași de mine, ține În mână două lumânări uriașe, de botez. Pe umeri are petrecut un colac de sfoară. - Gata? Hai, am adus și luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de-abia lăcrimând, șoptindu-mi ceva. Încercăm să ne ținem firea, din când În când unul dintre noi Își șterge lacrimile, zâmbește cu drag celor din jur, cu fața roșie, umflată, ceilalți suspinăm, ne Înghițim bocetul, zâmbim și noi strâmb, clătinând din capetele noastre umflate și roșii. Pahar după pahar, devenim ușori, poate capetele astea se vor desprinde de trupuri, vor pluti ca niște baloane pe deasupra sicriului, Îngrămădite, holbate, incandescente. De fapt nimeni nu privește Într-acolo, spre sicriu. Plângem ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
care mă îngrijorează. Din cauza oboselii, poate deveni neatent sau superficial. Lucru extrem de periculos. Mai ales pentru misiunea la care ne-am angajat. Sper să fie doar ceva trecător. Poate fi informat despre țelul activității noastre? Colonelul reflectează câteva momente. Nu, clătină el cu hotărâre din cap. Ce nu știe, nu poate să-i facă rău. De altfel, același lucru l-am convenit și cu persoana noastră de legătură în convorbirea telefonică avută acum câteva zile. Vreo veste din mediile politice? Eh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aproape, amânat doar cu câteva secunde. Sub tălpile lor pământul scrâșnește, tresare convulsiv, se zvârcolește parcă în spasmele unei agonii. "Doamne Dumnezeule, păzește-ne pe noi păcătoșii...". O nouă bombă explodează deasupra lor, violența impactului făcând ca adăpostul să se clatine asemeni unei corăbii rămasă fără cârmaci pe o mare vijelioasă. Suflul sparge în bucăți ușa din lemn. Un nor de fum și cenușă năvălește înăuntru. Cu un pocnet sec, becul se sparge lăsând încăperea într-un întuneric rece și dușmănos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Cu un gest pios, a pus o piatră 84 peste fotografia unei fete tinere, cu păr închis la culoare și zâmbet sfios, aflată lângă el, pe masă: Da, a murit. Of, Doamne, cum a murit! Capul începuse să i se clatine zvâcnit de pe un umăr pe altul. Ne-am cunoscut la onomastica unui prieten comun. Eu mai aveam puțin și terminam școala militară, ea lucra în atelierul de croitorie al părinților ei. În seara aceea am stat numai împreună, am dansat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vine, aproape nu-i vine să creadă ceea ce vede. Oh, Doamne! În fața ușii metalice a bisericii, un puști în uniforma băieților de cor, nu mai mare de 10-12 ani, urlă ca un animal hăituit, cu palmele strânse peste creștetul capului, clătinându-se ca o marionetă dezarticulată scăpată din mâinile păpușarului. Cu un muget asurzitor, o bombă percutează solul în apropierea lui și suflul îl aruncă câțiva metri mai încolo. Forța exploziei aruncă peste el bucăți de pământ înghețat, diferite resturi carbonizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să fie amestecată într-un conflict. Acu, dacă tot pornirăm discuție, cum încep războaiele astea, dom caporal? Oare pentru că au rămas puțini oameni buni la inimă pe lume? Să știi că și acesta poate fi un motiv întemeiat, spune Nicky clătinând serios din cap în fața acestei posibilități nu într-atât de naivă pe cât părea. Dar, în principal, declanșarea războaielor are la origine dorința marilor puteri pentru mărirea sferelor de influență și acapararea cât mai multor colonii unde să-și impună politica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aspre și trage către el. Pipăie atent să vadă dacă siguranțele grenadelor sunt neatinse. Răsuflă ușurat. Sunt la locul lor. Într-o grimasă de durere, agață de perete un braț greu ca un fier și se ridică chinuit în picioare. Clătinându-se ca un om beat, iese afară ca să dea nas în nas cu un neamț care îndreaptă spre el o pușcă Mauser. Cu o mișcare rapidă bagă baioneta în gâtul soldatului. Cu ochi holbați, acesta dă un pas înapoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nou loc în postavul gros. Începe să amețească și capul parcă stă să-i explodeze. Prin fața ochilor îi joacă cercuri colorate. Căldura infernală aproape că-i arde retina. Strânge atât de tare pleoapele încât vede cum fulgeră scântei nenumărate. Se clatină, bâjbâie disperat cu mâinile înainte. Cade într-un genunchi. Parcă aude plânsetul unui copil. Instantaneu, tot ceea ce este legat de el și corpul său dispare. Se ridică ca un om beat. Are impresia că totul se desface în interiorul său. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să-și unească pămînturile, desființate hotarele, să formeze „gospodării agricole colective” așa-numite, pentru că au „putere economică mai mare”, că „’viitorul aparține colectivității, adică unirii celor mulți, singura cale spre belșug” și altele cîte, că Lung simți că i se clatină podeaua primăriei sub picioare „Acu’ patru ani mi l-au dat, cică e-al meu și acu’ mi-l iau Îndărăt” Își spuse. Nu Înțelegea, Întrebă pe cel din dreapta, unul mustăcios, cu căciulă fumurie În mîini, care Îi spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
că, așa cum el însuși se vindecase, va exista vindecare și pentru Eliade. Din toate informațiile pe care pînă acum le dețin, solidaritatea lui Sebastian cu Nae Ionescu și cu ideologia acestuia, de care era efectiv îmbibat, a început să se clatine abia la începutul anului 1935. Abia în martie 1935, în conferința ținută la Institutul francez, Sebastian exprimă - foarte civilizat, deloc în stilul pamfletelor sale, în care îi executase nu cu mult timp înainte pe Lovinescu, Ralea, Ibrăileanu, Călinescu etc. etc.
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
despre criza democrației și despre complementara necesitate a "revoluției sociale"; Nae Ionescu vorbea despre "revoluție națională", iar ucenicul, ocolind în mod prudent nuanța "națională", a vorbit doar despre revoluția "socială". El era convins că "ordinea capitalistă a pornit să se clatine de niște figuri șfriguri?, n. M.P.ț care par ale morții". Părerea lui este că "democrația și capitalismul", care sînt cam unul și același lucru, sînt un anacronism, reprezintă lumea veche, înăbușitoare, ce trebuie schimbată prin revoluție: "ceea ce se cheamă
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
crizei finanaciare propagate la nivel mondial nu sunt încă atât de vizibile ca în domeniul financiar-bancar, atunci când se va face simțită absența fondurilor uriașe care veneau dinspre bănci și societățile de asigurări printre piesele de domino care riscă să se clatine se numără și sportul. Sportul, în general, reprezintă o industrie puternică, în care se rulează anual miliarde de euro, dar care este foarte strâns legată de toate mecanismele economiei și care resimte într-o măsură mai mare sau mai mică
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]
-
punct vor scădea și cari, cu cât mai multe sânt cu atât mai puțină putere circulativă au. Căci valoarea argintului se fixează prin proporția în care el există pe piața universală alături cu aurul. Îndată ce prin supraproducțiune acea proporție se clatină și șovăiește, argintul merge repede-napoi și șovăiește în mod primejdios, până ce producerea va înceta și mulțimea lui va fi determinată și neaugmentabilă, încît numai atunci se va restabili o proporție oarecare și vom ști din nou la câtă valoare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
moșiilor statului. Cu acest preț ea se mulțumește de a juca dublul rol de opoziție din gură și de votare pentru guvern la toate voturile pe față. Fracția face opoziție numai când știe că opoziția ei e inocentă; cum se clatină însă {EminescuOpX 210} guvernul, ea sare îndată în ajutorul lui. Apoi fracția mai are încă un drept de a fi ignorată: e puțin numeroasă și compusă din nulități patente. C-un cuvânt fracțiune e un nume foarte potrivit, căci totul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]