KorAP: Find »[drukola/base=corabie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...222 223 224 ...288 >

7,183 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

din nou scoțând jeturi de apă înalte până la cer. Când una dintre balene se pierdea printre ape, de lângă ea, spinarea alteia se înălța dintre valuri cu un nou jet de apă. Balenele se zbenguiau astfel fără să bage în seamă corabia. Ori de câte ori se arătau la orizont, japonezii și spaniolii care se uitau la ele scoteau deopotrivă strigăte de uimire. — Avem parte numai de lucruri nemaivăzute și nemaiauzite! râse bucuros Nishi Kyūsuke de lângă samurai. Fără măcar să clipească, samuraiul urmări cu privirea balenele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și zgomotoasă arborând surâsul lui dintotdeauna. Semăna cu zâmbetul plin de sine al omului în toată firea care privește la ogloată de copii ce nu pot să se descurce singuri. Surâsul lui Velasco spunea mereu că fără el japonezii de pe corabie nu se vor descurca deloc în călătoria lor. Más barato, por favor. Cu o mână odihnind molcom pe unul din desagii încărcăturii, Velasco pronunța cuvintele, iar negustorii le scriau sârguincioși cu pensula pe foaie. No quiero comprarlo. Această lecție ciudată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
toate și să disprețuiască noile obiceiuri fără să încerce defel să-și îmbunătățească vechile deprinderi. Unchiul său și Tanaka aveau și ei asemenea trăsături adânc înrădăcinate în firea lor. La fel și samuraiul însuși. Numai că el de când era pe corabie ajunsese uneori să urască partea aceea rustică din el și să invidieze mintea roasă necontenit de curiozitate a lui Nishi. Nishi. Vorbise Matsuki. Așezat în fața samuraiului, tocmai punea capacul peste cutia din care terminase de mâncat. Ai fost vreodată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în fața samuraiului, tocmai punea capacul peste cutia din care terminase de mâncat. Ai fost vreodată în cabina din fund în care stau străinii? Da. Ce părere ai despre felul cum duhnesc străinii? Despre cum duhnesc? — De când ne-am urcat pe corabie, duhoarea lor înțepătoare îmi face o silă de neîndurat. De pildă, de câte ori vine Velasco în cabina noastră aduce cu el mirosul acela de străin. De când discutase cu el pe punte, samuraiul se simțea deranjat de felul atotștiutor în care vorbea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
a-și înfrâna poftele. Când îl văd plimbându-se de unul singur toată ziua prin soare mi se face oarecum frică. Matsuki băgă de seamă că vorbea tare și zise cu un zâmbet acru: — Velasco nu s-a urcat pe corabia asta ca să fie tălmaci din datorie față de Sfatul Bătrânilor, ci ca să-și urmeze pornirile inimii sale înverșunate. Ce crezi că plănuiește? întrebă Tanaka. Încă nu-mi dau seama. Orice-ar fi însă, trebuie să avem grijă să nu cădem în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ne împiedice de la însărcinarea noastră, Tanaka își privi sabia, am să-l omor, chiar dacă e tălmaciul nostru. Prostule! râse Matsuki. Dacă-l omori pe tălmaci, cum o să ne mai îndeplinim noi însărcinarea de soli în Nueva España? De câteva zile, corabia a intrat într-o pâclă. Pâcla deasă pe care o întâlnește orice vas când traversează marele ocean prin nord. Întinderea nesfârșită a valurilor e încețoșată de negura fumurie, iar de pe punte, cât vezi cu ochii, totul împrejur apare împăienjenit, de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
soare ca o tipsie albă răzbătea prin negură, dar era îndată acoperit de următorul nor de ceață groasă. Când soarele pătrundea prin pâclă, marinarii spanioli își pregăteau în grabă sextantul și încercau să stabilească poziția vasului. La o săptămână de când corabia intrase în norul de ceață, valurile dinspre nord-est începură să crească din ce în ce mai mult, iar vasul care naviga sub vânt începu și el să se legene mai tare, semn că se apropia încă o furtună. Marinarii spanioli și mateloții japonezi forfoteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mare și solii își urcară deasupra încărcăturii desagii de pe polițe și își legară strâns așternuturile și hainele tot deasupra încărcăturii, ca să nu se ude. Curând valurile începură să împroaște puntea. Se izbeau înverșunate de carena înclinată și răsunau în coastele corăbiei. Solii se pregătiră pentru ce era mai rău. Legară o funie de salvare între doi stâlpi, iar samuraiul își legă și el pe spinare cutia cu scrisorile Stăpânului și își înfipse bine sabia la șold. Ca să preîntâmpine izbucnirea focului stinseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-napoi ca și cum ar fi avut cine știe ce diavol înăuntru. Uitând ordinul căpitanului, unii ajunseră până la scară încercând să-și caute refugiu pe punte, dar fură numaidecât doborâți de șuvoiul de apă ce se năpustea în jos pe scări. După patru ore, corabia ieși în sfârșit din raza furtunii. Valurile erau agitate, dar nu mai treceau peste bord. Pe punte zăceau într-o vălmășeală de nedescurcat unelte marinărești zdrobite și rămășițele unui catarg doborât. Câțiva mateloți dispăruseră, iar în cală se scurgea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Samuraiul avu un vis stânjenitor. Se făcea că se afla în vale, într-o cameră întunecată și umedă și făcea dragoste cu soția sa având grijă să nu bage de seamă copiii. „Trebuie să plec”. Îi era rușine că, deși corabia urma să plece a doua zi după cum hotărâse Sfatul Bătrânilor, dintre toți solii, numai el rămăsese în vale fără a putea să se desprindă de trupul gol al soției sale. „Trebuie să mă duc”, repeta el întruna. Însă Riku se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
zi ce trece. Mă îngrijorează că s-ar putea să n-o mai ducă până în Nueva España. Deși n-a trecut decât o lună de când am plecat din Japonia, am sentimentul că plutim pe ape de câteva luni. Viața pe corabie nu e cu mult diferită de cea pe care am dus-o atunci când am venit în Orient acum treisprezece ani, dar inima mea e neliniștită poate pentru că sunt nerăbdător să-mi îndeplinesc planul cât mai repede cu putință. În seara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
se întâmplase și printre valuri săreau pești zburători. Parâmele scârțâiau molcom, iar în zare se iveau nori poleiți parcă în aur. Eu, îngăimă Yozō, aș vrea să ascult povestea credinței creștine. Uimit, m-am uitat bine la chipul lui. Astăzi corabia noastră a trecut în sfârșit de jumătatea drumului. CAPITOLUL IV Corabia devastată părea un vas naufragiat, iar japonezii erau obosiți. Apa nu mai ajungea și din cauza lipsei de legume, unii se îmbolnăviseră de scorbut. După șaizeci de zile de călătorie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
iar în zare se iveau nori poleiți parcă în aur. Eu, îngăimă Yozō, aș vrea să ascult povestea credinței creștine. Uimit, m-am uitat bine la chipul lui. Astăzi corabia noastră a trecut în sfârșit de jumătatea drumului. CAPITOLUL IV Corabia devastată părea un vas naufragiat, iar japonezii erau obosiți. Apa nu mai ajungea și din cauza lipsei de legume, unii se îmbolnăviseră de scorbut. După șaizeci de zile de călătorie, două păsări ce păreau a fi becațe au venit în zbor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și au poposit pe catarg. Marinarii spanioli și mateloții japonezi au scos chiote de bucurie. Dacă păsările veniseră în zbor însemna că uscatul era aproape. Păsările cu ciocuri galbene și cu pene cafenii și albe au mai atins o dată marginea corăbiei și au dispărut în zare. Spre seară pe partea stângă se iviră ici-colo umbre de munți. Era capul Mendocino. Cum capul nu avea port, vasul a ancorat departe în larg. Cinci marinari spanioli și cinci mateloți japonezi s-au urcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în fugă niște băștinași gălăgioși, bărbați și femei, goi până la brâu și arși de soare. Se ivi o insuliță. Pe măsură ce se apropiau, puteau vedea cum se spărgeau valurile de stâncile insule acoperite de păduri dese. Niște pescăruși veniră în zbor. Corabia ocoli încet insula și în spatele ei apăru un promontoriu năpădit de măslini deși. Acapulco! răsună sub catarg o voce înnebunită de bucurie. Un marinar spaniol urcat pe catarg arăta înspre golf. În clipa aceea și spaniolii, și japonezii adunați pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
iar chipul lui Matsuki care stătea el cu mâinile în sân arăta parcă supărat. Golful era liniștit. Nici urmă de val. Era un port mai mare decât Tsukinoura, de unde porniseră ei, dar, din cine știe ce cauză, nu se vedea nici o altă corabie. De partea cealaltă a golfului se întindea o plajă gălbuie la capătul căreia se afla o singură clădire albă. Aceasta era înconjurată de ziduri cu guri de ochit, dar nu se vedea nici țipenie. Corabia se opri. Marinarii spanioli îngenuncheară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nu se vedea nici o altă corabie. De partea cealaltă a golfului se întindea o plajă gălbuie la capătul căreia se afla o singură clădire albă. Aceasta era înconjurată de ziduri cu guri de ochit, dar nu se vedea nici țipenie. Corabia se opri. Marinarii spanioli îngenuncheară. Velasco se urcă pe puntea de sus și făcu semnul crucii înspre ei. Chiar și câțiva negustori japonezi își împreunară mâinile, adânciți parcă în rugăciune. „Osana! Binecuvântat fie cel ce vine în numele Domnului.” Rugăciunea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe cei patru soli despre țara îndepărtată a Japoniei, dar peste puțină vreme și-au văzut mai departe de discuția lor, timp în care cei patru care nu înțelegeau limba au fost lăsați stingheri de-o parte. Se întoarseră pe corabie istoviți. În Acapulco nu se găseau nici hanuri, nici mănăstiri care să-i găzduiască pe japonezi, așa că negustorii care coborâseră la țărm se întorseseră și ei în cabina cea mare. Solii nu erau în toane bune, căci le fusese rănită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să închidem ochii față de o oarecare răutate și să le propovăduim cuvântul Domnului. Dacă guvernatorul se îndoiește de cuprinsul petiției mele și dacă șovăie cu privire la întrevederea cu solii japonezi, trebuie să mă folosesc de un șiretlic ca să-l liniștesc. Pe corabie mi-am pregătit un as în mânecă. Mi-am înfăptuit șiretlicul. De trei zile, i-am luat pe soli cu mine și am trecut pe la oamenii de vază din Mexico. Arătam ca niște cerșetori milogindu-se după pomană. Umflat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în odaia mea. După plecarea mea, negustorii s-au sfătuit îndelung. Știam deja în ce privință se sfătuiau. Așteptam liniștit răspunsul lor rugându-mă fierbinte. Nu după multă vreme, negustorul cu dinți îngălbeniți - acela care a venit la mine pe corabie și m-a rugat să fac în așa fel încât să i se dea numai lui drept de negoț în Nueva España - a intrat spășit în chilia mea împreună cu alți câțiva negustori. Padre, zise omul cu dinți galbeni pe chipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
aleși drept soli niște ostași ca noi. Nu m-am gândit. Dumneavoastră v-ați gândit, senior Matsuki? Nishi și Tanaka se uitau cu luare aminte la Matsuki așteptând răspunsul său. Numai la asta m-am gândit cât am călătorit pe corabie. Și am descoperit câteva pricini. Ce pricini? — În primul rând Sfatul vrea să pună capăt petițiilor prin care ostașii cer să li se dea înapoi pământurile de odinioară. Au trimis în călătoria asta anevoioasă câțiva ostași. Dacă pe drum o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
noastră, zise samuraiul clipind. O să trecem încă o dată oceanul și o să ajungem într-o țară îndepărtată. Samuraiul băgă de seamă că Ichisuke și Daisuke tremurau. — S-a hotărât ca senior Matsuki și negustorii să rămână aici, să se urce pe corabie la sfârșitul anului și să se întoarcă la Tsukinoura. Apoi samuraiul spuse dintr-o suflare cuvintele cele mai dureroase pentru însoțitorii săi: — Însă noi și ceilalți doi soli... o să ne ducem în Spania. Yozō nu făcea decât să-l privească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
întâlnit pe Dumnezeu nu mai poate fugi de la fața Lui. Grație botezului, neguțătorii japonezi și-au putut vinde marfa negustorilor de aici, cumpărând, pe de altă parte, lână și țesături din belșug. Peste patru luni își vor încărca mărfurile pe corabie și se vor întoarce în Japonia unde vor dobândi câștiguri mari pe ele. — Padre, când vă veți întoarce în Japonia, îmi mulțumeau negustorii numai zâmbet, vă vom aștepta cu o biserică nouă, ridicată de noi. Ce vorbe frumoase! Mai cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
miros a Japonia! Atunci nu vrei să te întorci? Samuraiului îi era milă de acest om pe care nu-l mai puteai socoti nici indian, nici japonez. — Negustorii care au venit cu noi se îmbarcă la sfârșitul anului pe o corabie care va face cale întoarsă înspre Japonia. Nu vrei să te întorci cu ei? Sunt prea bătrân ca să mă mai întorc, zise fostul călugăr cu privirea pironită în pământ. O să merg și eu unde merg indienii și o să rămân și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Am băgat cu grijă în buzunar scrisoarea învelită în hârtie tare la apă. Comandantul s-a bucurat ca un copil de sabia japoneză pe care i-au dăruit-o solii și ne-a dat încuviințarea să ne urcăm la bordul corabiei Santa Veronica. Vasul urma să ridice ancora îndată ce se mai potoleau vânturile acelea puternice. Apoi își ceru iertare de la Hasekura și de la Nishi pentru încercările prin care fuseseră siliți să treacă solii japonezi. Ne-am întors la mănăstire și în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]