7,252 matches
-
neamului, intenție pe care o dorim realizată până la sfârșit. În afară de semnăturile obișnuite din revistele bucovinene, remarcăm: Radu Cyr, E. Secla, dr. I. Wolf, precum și câteva nume noi: V. Bradu, O. Cireșu, S. Ghinea. (D.V. din Revista Bucovinei nr.1 (1944 Cronicar, îndreptar pentru cultură, literatură și artă, revistă, format 19x28 cm, apare lunar la Cernăuți din decembrie 1943 - 1 ianuarie 1944. Prim redactor: Gh. Noveanu. Versurile sunt semnate de: Ghedeon Coca, C. Bivolaru, N. Tăutu, Gr. Bugarin; proza de : D. Isac
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
unii nu cunoșteau cuprinsul sentinței proprii, am constatat că, în ceea ce privește reținerea faptelor de către securitate și tribunalele militare, aceasta s-a făcut cu oarecare exactitate. Ca urmare, se poate afirma că tribunalele militare, instrumente ale dictaturii, au îndeplinit involuntar rolul de cronicar al luptei anticomuniste duse de poporul român. Limbajul utilizat în prezentarea inculpaților este tipic concepțiilor comuniste, în care toți cei care nu erau de acord cu doctrina și programul Partidului Comunist erau etichetați drept legionari, bandiți și dușmani ai poporului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
înainte" semnat de Pamfil Șeicaru. Parcurgerea notei evidențiază o corectă observare a fenomenului literar românesc, în metamorfozele sale surprinse în context universal. Se clama în epocă moartea romanului, opinia este dezavuată în nota menționată, atenționîndu-se că, "îndată după război, în vreme ce cronicarii literari ai occidentului, confundînd o criză de creștere cu una de decadență, anunțau moartea romanului, noi, cei sosiți mai tîrziu, cuceream etapele pierdute. A fost, pentru literatura românească, epoca de renaștere și de maturizare a romanului. Căci nimeni nu va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lămuri încă o dată faptul că nu a încercat niciodată să izgonească din "patrimoniu" pe Sadoveanu, G. Călinescu, Arghezi, Mihail Ralea etc., ci doar a-i prezenta și cu marile lor umbre de colaboratori fervenți ai bolșevismului, se explicitează: "Cică niște cronicari (ca să spun așa) se pun de-a curmezișul istoriei. Pentru ei și pentru voința lor de "totalitate", operele lui Sadoveanu, Arghezi, Călinescu nu pot fi primite decît în integralitatea lor. Astfel, cronicarii noștri devin niște apologeți-fără-voie ai totalitarismului. Pactul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
colaboratori fervenți ai bolșevismului, se explicitează: "Cică niște cronicari (ca să spun așa) se pun de-a curmezișul istoriei. Pentru ei și pentru voința lor de "totalitate", operele lui Sadoveanu, Arghezi, Călinescu nu pot fi primite decît în integralitatea lor. Astfel, cronicarii noștri devin niște apologeți-fără-voie ai totalitarismului. Pactul cu totalitarismul al scriitorilor-statui nu e un accident, o adeziune nevinovată, ci o fractură de existență. Ei au girat prin talent, nume, notorietate comunizarea țării. Comunizarea tot ar fi avut loc tăvălugul sovietic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ca orice altă muncă, nu se poate sustrage controlului obștesc" (E.I.). Aici decelează autorul volumului Evadați din Zoorlanda un alt postulat, al calității superioare a noului public, a cărui judecată, după opinia lui G. Călinescu, e mai justă decît a cronicarului profesionist. Clasa muncitoare e vigilentă, ea știe nu numai cum se scrie literatura ce urmează să o citească, ci și cine trebuie s-o scrie, cum aflăm consemnat din partea unui cititor în "Flacăra", nr. 32/1948, p. 17: "Am întîlnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
către Dumnezeu. Sînt pași care edifică drumul în timp ce îl străbate cu nu puține rătăciri dar și numeroase, repetate suișuri. Multiple și întemeiate sînt fericirile monahului Delarohia, spre folosul și știința celor pentru care Jurnalul fericirii este, cum inspirat spunea un cronicar, o carte a cărților Estului. O carte contemporană cu Dumnezeu, totodată o carte de teologie aplicată, una de învățătură creștină, ce pare a fi scrisă de un Cleopa laic. (Convorbiri literare, nr.11 și 12 , noiembrie-decembrie 2005) VICTIME ȘI CĂLĂI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sau ministrul, nu știu exact! - mai propusese două nume de personalități, Ion Alexandru și Nicolae Manolescu, dar ambele fuseseră respinse de „redacție”, În fruntea căreia se găseau, cum se Întâmplă, câțiva „meneuri”, câțiva șefi improvizați, printre care Călin Căliman, cunoscutul cronicar dramatic de decenii al revistei. Acesta, de altfel, m-a și sunat să ne Întâlnim, după ce s-a auzit „În oraș” de propunerea ministrului și m-a rugat să o refuz, invitându-mă să mă alătur lor, „insurgenților” care voiau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
timp de cincizeci de ani, cum sunt și cele două volume ale lui Nietzsche, Dincolo de bine și de rău și Genealogia moralei, În excelenta traducere a tânărului Victor Scoradeț, pe care revista noastră l-a lansat ca un foarte priceput cronicar dramatic. Și cum revista noastră are Încă un format mare, in-folio, cine deschide un număr, student, profesor sau intelectual curios, poate citi un Întreg capitol al unei cărți pe care, cu o anume probabilitate, nu o va avea prea curând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În țară, să-l caut pe prietenul lui Pleșu și să Încerc să-l Încurajez, aflându-se el Într-o „ciudată belea”; Într-adevăr, cu „ocazia” scandalului „meditației transcendentale”, alături de Marin Sorescu, fusese „prins” și Andrei Pleșu, tânăr eseist și cronicar de artă plastică a cărui figură extrem de expresivă o Întrezărisem odată la restaurantul Uniunii Scriitorilor: un tânăr Socrate, grav, cu o figură și frunte puternice, sprâncene de satir grec, cu acel „aer muntean” care m-a atras Întotdeauna, de la Început
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pot trimite o ofertă minuțioasă. În privința conferințelor, Între 22-26 noiembrie sunt invitat la Oradea, așa Încât aș putea veni la Dv. În cursul celei de a 2-a decade a lunii decembrie. Cum anul acesta se comemorează 300 ani de la moartea cronicarului Ion Neculce, aș conferenția despre: Un renascentist român: Cronicarul Ion Neculce. Dacă va fi În asentimentul Sucevei și Fălticenilor, vă rog chemațimă urmând ca Dv. să suportați toate cheltuielile (transport, cazare, diurna). E bine să fiu anunțat În timp util
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
noiembrie sunt invitat la Oradea, așa Încât aș putea veni la Dv. În cursul celei de a 2-a decade a lunii decembrie. Cum anul acesta se comemorează 300 ani de la moartea cronicarului Ion Neculce, aș conferenția despre: Un renascentist român: Cronicarul Ion Neculce. Dacă va fi În asentimentul Sucevei și Fălticenilor, vă rog chemațimă urmând ca Dv. să suportați toate cheltuielile (transport, cazare, diurna). E bine să fiu anunțat În timp util. În privința materialelor Matei Millo, e vorba de numeroase originale
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
după o fugă lungă, am putut găsi un nr. din „România literară”, ultimul număr din 1 aprilie 1975. Este vorba de expoz. de la „Teatrul Național” și sunt citat și eu acolo; este și Bența În un amplu articol, de către un cronicar de specialitate. Poate mai găsești vreun număr, măcar pentru „Galerie”. Sărutări de mâini mamei și soției. Prietenie, Teodor Tatos 44 (Fălticeni, nedatată) Dragă Domnule Eugen, Azi m-am Întâlnit cu „Honny soit qui mal y pense”; are și el volumul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
despre Transnistria, de pildă), și e foarte motivat să vorbească așa, mai ales că, dacă am înțeles bine, un prieten al său a fost ucis de ceceni în războiul abhazian. În altă ordine de idei, Giorgi îmi spune că este cronicar sportiv și că a fost la Campionatul European de fotbal din Anglia, în 1996, unde a ținut cu România, care a avut atunci o prestație nu tocmai grozavă (a părăsit competiția încă din faza grupelor), dar îi place fotbalul românesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prestație nu tocmai grozavă (a părăsit competiția încă din faza grupelor), dar îi place fotbalul românesc, pe care îl consideră foarte tehnic și fin, și speră ca la Euro 2000 românii să facă o figură mai frumoasă. Această postură de cronicar sportiv, suprapusă pe cea de prozator - cea care l-a adus printre noi -, mi s-a părut interesantă și pasionantă, capabilă să creeze dintr-un autor de literatură un personaj în carne și oase! Tot la Ministerul Culturii, printre numeroșii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bord: etapa de la Bordeaux. Oricât de mult ți-ai dori să contempli peisajul sau să participi la vreo discuție în compartimentul vecin, e bine să-ți învingi ispita, să nu amâni pe mai târziu însemnările drumului. Un asemenea rol, de cronicar ambulant, îți pune o reală problemă a timpului, a felului în care îl poți folosi. Ai două opțiuni: a) să recuperezi emoțiile trăite mai devreme, în zilele precedente, când nu ai avut răgazul să le notezi în jurnalul tău, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Madrid invadându-le pe cele de la Bruxelles sau cu întâlnirile de la Lille scurtcircuitând programul de la Lisabona, orașul din care a început periplul nostru. De acest dezastru nu te poate salva decât jurnalul personal, acest „fir al Ariadnei” pe care tu, cronicarul impenitent, trebuie să-l împletești fără odihnă, ca să nu te servească la masă, pe post de terci, Minotaurul uitării. VASILE GÂRNEȚ: La Hanovra ajungem pe la 16.30. Suntem cazați în hoteluri diferite. Din nou avem noroc (perspicacitatea lui Lascha Bakradse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și, mai ales, erau, ceea ce enerva la culme atunci, puși în filiația marilor poeți dintre războaie sau chiar a lui Eminescu. Nichita, mai ales! Observând probabil că „teoria lui” a devenit inactuală, Matei, după ce a făcut o prestație extraordinară ca cronicar la Gazeta literară, „organ” nu numai al U. Scriitorilor, dar și al secției c.c. a partidului, și după ce a publicat câteva excelente volume de teorie și critică literară, acreditând printre altele conceptul de modernism în critica și teoria română
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tribuna critică cea mai prestigioasă a momentului: Eugen Simion, Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Matei Călinescu sau G. Dumitrescu: am decis - cu acel „spirit dictatorial” care mi s-a reproșat mai târziu - că R.L. are nevoie, un timp, de un singur cronicar care să-și afirme astfel, în continuitate și într-o anume rigoare, opțiunile literare. Spre deosebire de Contemporanul, care-l avea pe junele Manolescu ce profita inteligent de spatele politic al șefului revistei, G. Ivașcu - Ivașcu, care, după câțiva ani de servitute
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Călinescu și pe alții să „colaboreze”, alături de un critic dogmatic ca Eugen Luca et j’en passe, l-a selectat și sprijinit pe Manolescu, june asistent universitar pe vremea aceea, locuind cu familia la Câmpina -, R.L. nu avea, spuneam, un cronicar unic care să „asume” nu numai cărțile bune, ale unor amici literari, dar să aibe forța de a „doborî în flăcări” nenumăratele cărți-maculatură, semnate adesea de unii scriitori „în vogă” încă și cu „accese” la comitetul central. Pentru „spatele politic
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lui Vasile Băran (omul și nașul lui Păunescu, ce condusese o vreme R.L. din postul de adjunct, înlocuindu-l pe Geo Dumitrescu, aflat la Sinaiaă și pe Lucian Raicu, ca unicul semnatar al cronicii literare săptămânale. Pariul meu însă cu cronicarul en-titre al Contemporanului nu mi-a reușit decât pe jumătate; timp de mai bine de un an, cât a ținut „cronica”, Raicu a făcut, într-adevăr, excelente analize de text, niciodată diagnosticul lui nu a fost eronat. E drept că
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai incisiv, mai categoric cu impostura, selecția cărților pe care le comentez vorbește de la sine. Cărțile proaste, autorii mediocri se vor prăbuși de la sine!... Nu am fost de acord, până la urmă, cu această scuză, România literară avea nevoie de un cronicar energic și curajos, și atunci, încă o dată, cred că i-am indispus pe splendizii critici ai revistei, prietenii mei, de altfel, și l-am angajat și i-am dat „cronica” unui tinerel care era redactor la ziarul „sindicatelor”, Munca - Mircea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu mai vorbi de un Blecher, rămâneau aproape necomentate, puțin citite, văzute mai degrabă ca niște curiozități epice. Lupta pentru pământ, istoria văzută anecdotic și parfumat, „înmiresmată” de o domoală și colorată limbă, ca la Sadoveanu, urmașul stilistic al marilor cronicari și al textelor bisericești, sau cazuri „anecdotice” și fantastice ca la un Gala Galaction sau V. Voiculescu acaparau atenția și emoția cititorilor. Școala de roman și aspirațiile spre un sincronism psihologic european ale lui Lovinescu au fost învinse și izolate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
refacă întreaga realitate și tipologie a unei ample felii de istorie socială, sau Tolstoi, care a disecat, cu un bisturiu magic, marile boli ale omului! - salvați în sensul că au făcut din noi mărunți colportori de istorii și anecdote sau cronicari, scribi fără fantezie ai unor oarecare fapte de arme, cronicari cu adevărat majori, comentatori și vizionari ai Existenței: Romancieri! Și iată de ce, aici, din „colțul nostru”, am avut îndrăzneala de a intitula aceste volume de inconturnabile confesiuni cu titlul cunoscut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
istorie socială, sau Tolstoi, care a disecat, cu un bisturiu magic, marile boli ale omului! - salvați în sensul că au făcut din noi mărunți colportori de istorii și anecdote sau cronicari, scribi fără fantezie ai unor oarecare fapte de arme, cronicari cu adevărat majori, comentatori și vizionari ai Existenței: Romancieri! Și iată de ce, aici, din „colțul nostru”, am avut îndrăzneala de a intitula aceste volume de inconturnabile confesiuni cu titlul cunoscut, conștienți nu numai de „ridicolul, de riscul intreprinderii”, dar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]