5,794 matches
-
Maicii Domnului” și datează cel mai probabil din secolul 18. Se distinge prin structura de lemn bine conservată, prin nișele în consolă de la altar, atât de caracteristice zonei, prin absida altarului terminată în ax. Dintre veleitățile artistice se remarcă sculpturile decorative exterioare, vizibile la stâlpii pridvorului și la stenapii de pe laturile lungi ale construcției. Biserica are o valoare incontestabilă de patrimoniu cultural, istoric și artistic, chiar dacă lipsește de pe noua listă a monumentelor istorice. Vechimea reală a bisericii de lemn din dealul
Biserica de lemn din Scoarța-Cârținești () [Corola-website/Science/322141_a_323470]
-
perioade lungi de degradare a interiorului. O ușă de intrare, una de trecere între pronaos și naos și trei spre altar permit accesul și mișcarea rituală în biserică. Portalul vechi de la intrare păstrează sculptura adâncă a unui cadru și adânciturile decorative de la bază. Ferestrele sunt puține dar mărite în perioade anterioare, cu excepția ferestrei dinspre sud a naosului, rămasă în dimensiunile sale originale. Altarul se remarcă prin cele două nișe laterale și terminarea în ax. Structura bisericii păstrează la stâlpii pridvorului și
Biserica de lemn din Scoarța-Cârținești () [Corola-website/Science/322141_a_323470]
-
puține dar mărite în perioade anterioare, cu excepția ferestrei dinspre sud a naosului, rămasă în dimensiunile sale originale. Altarul se remarcă prin cele două nișe laterale și terminarea în ax. Structura bisericii păstrează la stâlpii pridvorului și stenapii laterali căteva elemente decorative. Cioplitura de pe pereți provine de la o spoială exterioară și interioară, parțial vizibilă în interior. Starea de conservare a bisericii vorbește despre perioade lungi în care a fost expusă la intemperii. Interiorul a fost lipsit de podoabele sale probabil din aceeași
Biserica de lemn din Scoarța-Cârținești () [Corola-website/Science/322141_a_323470]
-
bisericii se află niște pietre de mormânt vechi, deteriorate, cu inscripții cu litere chirilice. Inscripțiile sunt foarte șterse și aproape ilizibile. Pe una dintre ele se distinge anul 1834. Biserica "Schimbarea la Față" din Cucuteni se remarcă prin simplitatea construcției și sobrietatea decorativă, fiind construită în stil baroc cu elemente ale stilului moldovenesc. Ea are formă de cruce, cu absidele laterale și absida altarului de formă semicirculară și cu turnul-clopotniță de formă pătrată înălțat deasupra exonartexului. Deasupra naosului se află o turlă octogonală
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
ei „se întorceau cu un singur cuvânt în mintea lor pentru a descrie ceea ce văzuseră: «strident». Strident, țipător, de prost gust — cuvinte traduși de alții ca "white trash"." În "Graceland: Going Home With Elvis", Karal Ann Marling tratează subiectul artei decorative care face ca vila lui Elvis să pară o creație artistică. Graceland s-a extins de la cei cumpărați la început de Presley până la astăzi. Managerii complexului au anunțat un proiect major de renovare care va include un centru pentru vizitatori
Graceland () [Corola-website/Science/322177_a_323506]
-
o mare colecție de artefacte utilizate pe tot parcursul vieții regelui. Aceste artefacte au variat de la un piept decorat, care a fost cel mai probabil folosit ca un dulap sau valiză, două fildeș și aur, brățări, coliere, și alte bijuterii decorative, vaze de alabastru și baloane. Mormântul a fost, de asemenea, păstrătorul, mai multor arme și instrumentele utilizate de către regele Tutankhamon. Cu toate ca mormântul a avut inițial peste 3.500 de artefacte, mormântul nu a fost găsit intact complet. Se pare că
Muzeul Egiptean din Cairo () [Corola-website/Science/322174_a_323503]
-
În anul 1925 divorțează de Minna Tube; se va recăsători în același an cu Mathilde von Kaulbach. Municipalitatea orașului Frankfurt a.M. îi încredințează în octombrie 1925 pentru o durată de cinci ani conducerea atelierului de maeștri la Școala de Arte Decorative. Beckmann va lucra în Frankfurt până în anul 1933. Împreună cu Otto Dix, Christian Schad și George Grosz, Beckmann devine una din figurile centrale ale mișcării denumite „Noul Obiectivism” ("Die neue Sachlichkeit"). Prima expoziție personală a Lui Max Beckmann în America are
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
picturii și realizează opere pline de spontaneitate, în culori luminoase, în contrast cu realitatea existenței sale cotidiene. După război, în 1946, Beckmann refuză un post de profesor oferit de Academia de Artă din München, precum și postul de director al Școlii de Arte Decorative din Darmstadt. Artistul nu se va mai întoarce niciodată în Germania. Pe 29 august 1947, soții Beckmann se îmbarcă în Rotterdam pe bordul vasului "Westerdam" cu destinația Statele Unite ale Americii, unde Max Beckmann preia postul de profesor provizoriu la "Washington
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
potrivit pentru un prinț (ilustrația 9). L-a angajat pe arhitectul Jacques Catone, nu doar pentru extinderea palatului, dar și pentru pentru a-i îndulci aspectul sumbru, fortificat. Primei fațade dinspre piața, a feței” palatului, i s-au făcut imfrumusetari decorative. Logiile superioare (B), din partea dreaptă a intrării, au fost redecorate. În interiorul palatului, aripa Încăperilor Oficiale a fost schimbată că stil și a fost create anfilada către apartamentele oficiale. O nouă capelă împodobita de o cupola (construită pe situl marcat cu
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
dar a inclus și valori susținute de Academia platonica și de școală peripatetica. Termenul este folosit pentru a descrie combinația de elemente într-o singură lucrare din diverse stiluri istorice, mai ales în arhitectură și implicit, în artele plastice și decorative. Termenul mai este uneori folosit pentru a descrie la varietatea stilistica a arhitecturii secolului 19, după perioada Neoclasicismului (aprox. 1820), desi revirimentul stilurilor din această perioadă, incepand cu anii 1870, au fost numit, în general, istorism. Numeroși arhitecți, formați în
Eclectism () [Corola-website/Science/322296_a_323625]
-
perioadă, precum "Sitzender Halbakt" ("Așezată seminud") sau portretul prietenei sale Eleanor Garrett-Ward, reflectă ambițiile ei de a depăși concepțiile depășite ale academiei. În acestea, precum și în alte lucrări ale sale din această peroadă creativă, apar linii elegante, curgătoare și culori decorative de Art Nouveau. Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă, ea a petrecut trei ani studiind în München. În 1911, Edith s-a întors în Transilvania, unde a avut prima ei expoziție la Galeria din Brașov. În 1912, s-a
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
Victor Elpidiforovich Borisov-Musatov (rusă: Ви́ктор Эльпидифо́рович Бори́ сов-Муса́тов) (n. 14 aprilie 1870 - d. 8 noiembrie 1905 ) a fost un pictor rus, cunoscut pentru stilul său postimpresionist unic ce combina simbolismul, stilul decorativ și realismul. Împreună cu Mikhail Vrubel este considerat ca fiind fondatorul picturii simboliste ruse. Victor Musatov s-a născut în Saratov, Rusia (a adăugat ulterior numele de Borisov). Tatăl său era un lucrător la calea ferată care s-a născut iobag
Victor Borisov-Musatov () [Corola-website/Science/329681_a_331010]
-
Pictură, Sculptură și Arhitectură. Primele sale lucrări, cum ar fi "Flori de mai" (1894) erau considerate decadente de conducerea școlii care îl critica pentru faptul că nu face distincția între fete și meri în intenția sa de a obține efectul decorativ. Aceleași lucrări erau însă apreciate de contemporanii săi care îl considerau liderul noii mișcări artistice. În 1895 Victor a părăsit din nou Școala din Moscova și s-a înscris la școala lui Fernand Cormon din Paris. A studiat acolo timp
Victor Borisov-Musatov () [Corola-website/Science/329681_a_331010]
-
indică influență puternică pe care o avea Simone asupra altor artiști din secolul al XIV-lea. Ducând mai departe tradiția sieneză, stilul lui Simone se află în contrast cu sobrietatea și monumentalitatea stilului florentin și este caracterizat prin aspectele fine, stilizate și decorative, sinuozitatea liniilor și prin elegantă. Artă lui Simone a fost posibilă datorită anluminurilor franceze și sculpturii în fildeș. Asemenea lucrări de artă au fost aduse în Siena în secolul al XIV-lea prin Via Francigena, principala ruta comercială și de
Simone Martini () [Corola-website/Science/329692_a_331021]
-
casnică. Soția Olga Ábrahám logoped. Fiica Ábrahám Imola artist plastic, grafician. Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, promoția 1976. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala Brașov, 1990 Membru al Uniunii de Arte Plastice și Decorative din Ungaria, 1986 Membru al Breslei Barabás Miklós din Cluj Napoca Între 1996-2010 profesorul Liceului de Artă Hans Mattis Teutsch În prezent: Profesor la Școala Populară de Arte și Meserii „Tiberiu Brediceanu” Brașov. 1977-2012 - Lucrările sale figurează constant pe simezele expozițiilor
Abraham Jakab () [Corola-website/Science/329771_a_331100]
-
în mai multe stiluri. Multe dintre proprietățile rattanului nu îl fac potrivit numai pentru mobilier ci este de asemenea și o alegere populară pentru artizanat și obiecte de artă. Utilizările includ coșuri din rattan, vaze pentru plante și alte lucrări decorative. Datorită durabilității și rezistenței la așchiere, secțiuni de rattanului poat fi folosit ca doage sau bastoane pentru artele marțiale. Bețe de rattan de 70 cm lungime, numite baston, sunt utilizate în artele marțiale filipineze Arnis și Eskrima ș.a. Alături de mesteacăn
Rattan () [Corola-website/Science/329949_a_331278]
-
cel de la răsărit. Până în iunie 1967 a existat aici un sat sirian, întemeiat la începutul secolului al XX-lea și abandonat în urma cuceririi lui de către israelieni în Războiul de Șase Zile. Câteva din casele sătenilor au inclus în ziduri elemente decorative și arhitectonice din sinagoga antică. Posibil ca în acest loc să fi existat în vechime o localitate romană, ai cărei locuitori politeiști să fi venerat izvorul din apropiere. Primii evrei s-ar fi stabilit aici în secolul I. î.H.
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
altarului înalt de 5,50 metri, sau bima ,unde erau aduse, cum era obiceiul în acea vreme, cinci suluri pentru fiecare carte a Torei (Pentateuh). Elemente ale scărilor se păstraseră intacte. Pe una din coloanele de pe platformă se deslușesc elemente decorative - o menora - candelabrul evreiesc cu șapte ramuri,sub ea lopățica pentru tămâie, o frunză și un fruct de chitră „lulav”, caracteristic pentru cultul iudaic, de asemenea pe o altă față a coloanei - motive viticole.Pe un relief s-a descoperit
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
autoritățile acelei perioade nu vedeau clădirile străzii respective ca monumente istorice. Câteva dintre aceste clădiri au fost distruse, în locul lor construindu-se, de obicei într-un stil internațional,centre comerciale sau birouri pentru funcționari. Chiar și în anii '80, elementele decorative ale fațadelor, periculoase pentru trecători, erau date jos, cu toate că deja se începuse renovarea anumitor clădiri. Înfățișarea Străzii Piotrkowska s-a schimbat abia după 1990, când, la inițiativa arhitectului Marek Janiak, membrii grupului artistic "Łódź Kaliska", au înființat "Fundația Străzii Piotrkowska
Strada Piotrkowska () [Corola-website/Science/328133_a_329462]
-
porțiunea nu se potrivește cu înfățișarea generală a străzii. Următoarele porțiuni ale străzii, spre Piața Libertății, au fost renovate și excluse din trafic între anii 1993-1997. Pavajul îl imita pe cel vechi, iar clădirile au fost îmbogățite cu variate elemente decorative. Fiecare porțiune, totuși, avea un alt pavaj, iar clădirile erau decorate în stiluri diferite, fapt ce a atras din nou critici. Încă înainte ca ultima porțiune a străzii să fie renovată, porțiune ce trebuia să devină zonă pietonală, pavajul primei
Strada Piotrkowska () [Corola-website/Science/328133_a_329462]
-
s-au adus câteva din cele mai importante îmbunătățiri Mânăstirii, în special noul naos adosat bisericii împreună cu picturile și sculpturile interioare. În 1510, Regele Manuel I ordonă reconstrucția naosului gotic al lui Henric în stilul arhitectural al timpului, un amestec decorativ de calitate între stilul gotic târziu și stilul renascentist ce avea să fie cunoscut ulterior ca stilul Manuelin. Angajați ca arhitecți au fost portughezul Diogo de Arruda și spaniolul Joăo de Castilho. Succesorul lui Manuel I, Regele Ion al III
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
George Sterian, din această școală, s-a numărat și pictorul Costin Petrescu. În 1893, George Sterian a fost ales deputat de Bacău, primind ca sarcină principală studierea în străinătate a stabilimentelor de instrucțiune publică, muzeelor, teatrelor și școlilor de arte decorative. După cinci ani, în 1898, a fost numit membru în "Comisiunea centrală consultativă pentru participarea României la Expoziția Universală de la Paris din 1900", unde a participat ulterior, în calitate de comisar delegat al Guvernului României. În 1901 a fost ales vicepreședinte al
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]
-
participarea României la Expoziția Universală de la Paris din 1900", unde a participat ulterior, în calitate de comisar delegat al Guvernului României. În 1901 a fost ales vicepreședinte al "Societății Arhitecților din România". Începând din 1904 a fost numit, succesiv, profesor de artă decorativă la Școala de Belle Arte din București, în 1905 inspector general al Artelor și Clădirilor, în 1906 director al "Secției de Artă Națională și Decorativă" de pe lângă "Școala de Arte Frumoase București" si administrator al "Casei Artelor". În această calitate, în
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]
-
al "Societății Arhitecților din România". Începând din 1904 a fost numit, succesiv, profesor de artă decorativă la Școala de Belle Arte din București, în 1905 inspector general al Artelor și Clădirilor, în 1906 director al "Secției de Artă Națională și Decorativă" de pe lângă "Școala de Arte Frumoase București" si administrator al "Casei Artelor". În această calitate, în 1906 a fondat revista Arhitectura. În 1909 a înființat "Școala de Artă Decorativă „Domnița Maria”" din București. După terminarea Primul Război Mondial a fost încadrat
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]
-
Artelor și Clădirilor, în 1906 director al "Secției de Artă Națională și Decorativă" de pe lângă "Școala de Arte Frumoase București" si administrator al "Casei Artelor". În această calitate, în 1906 a fondat revista Arhitectura. În 1909 a înființat "Școala de Artă Decorativă „Domnița Maria”" din București. După terminarea Primul Război Mondial a fost încadrat ca arhitect șef la Primăria Bacău, unde s-a implicat în eforturile de refacere a țării după distrugerile produse de război. A rămas în această funcție până în anul
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]