6,089 matches
-
N-avea de unde să știe că Wilson era furios că nu observase dinainte În ce hal era, ca să-l trimită Înapoi la nevastă. Între timp se Întoarse și Wilson. — Uite, ți-am adus carabina mare. Cred că i-am lăsat destul timp. Haide. Macomber luă carabina și Wilson Îi zise: — Să te ții În spatele meu, cam la cinci pași mai la dreapta și să faci exact ce-ți spun. Apoi le vorbi În swahili celorlalți doi, care arătau ca Însăși Întruchiparea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru cum stăteau lucrurile Între ei acum nu se putea găsi un singur vinovat. Nu, pentru mine nu-i prea târziu, Îi răspunse Macomber. În loc să-i răspundă, Margot se retrase Înapoi În colțul ei. — Nu crezi că l-am lăsat destul? Îl Întrebă Macomber pe Wilson cu veselie. — Cred că putem s-aruncăm o privire. Mai ai blindate? Are băiatul. Wilson strigă-n swahili și băiatul, care jupuia una dintre căpățâni, se Îndreptă de spate, scoase o cutie de blindate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îl obsedase ideea, și acum vedea că În esență nu Înseamnă nimic. E ciudat cât de ușor devine totul când ești obosit. Acum n-avea să mai scrie niciodată despre lucrurile pe care le ținuse pentru când ar fi știut destul ca să le scrie bine. Ei bine, da’ nici n-o să rateze Încercând să le scrie. Poate că nici nu poți să le scrii și de aia le tot amâni. Ei, da’ acum n-o să mai știe niciodată cum e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i distrugerea bună. Am fost făcute să fim distruse așa. Mâine o să vină avionul. — De unde știi? — Sunt convinsă. Trebuie neapărat să vină. Băieții au pregătit lemnele și iarba pentru focuri. M-am dus azi să mă mai uit. Are loc destul ca să aterizeze, și locurile pentru foc sunt pregătite la ambele capete ale terenului. — Da’ ce te face să fii așa de sigură că vine mâine? Sunt sigură că mâine vine. Trebuia să fi venit demult. Și după aia, În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Pentru ce dracu’ să mă mai Încurc cu supa ta? Molo, adu whisky și sifon. — Te rog să mănânci puțină supă, zise ea cu blândețe. — Bine. Supa era prea fierbinte. Trebui s-o țină așa, În ceașcă, până se răci destul ca s-o poată bea, și atunci o bău dintr-o-nghițitură. — Ești o femeie bună, spuse. Nu mă lua În seamă. Îl privi cu fața ei cunoscută și admirată În Spur și În Town & Country, doar puțin uzată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vină bombardamentele, dacă mie mi-au zis să plec din cauza bombardamentelor? — Ai lăsat deschisă cușca porumbeilor? — Da. — Păi atunci o să zboare. — Da, sigur, ei o să zboare. Da’ celelalte. Mai bine nici nu mă gândesc la celelalte. Dacă te-ai odihnit destul, ai face mai bine să pleci, l-am grăbit. Ridică-te și Încearcă să mergi. — Mulțumesc, Îmi spuse ridicându-se, apoi se clătină pe picioare și se așeză Înapoi În praf. Aveam grijă de animale, spuse posomorât, fără să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fi rămas ceva În oala aia, Jimmy? Întrebă D.J. Smith. Jim se duse până-n hambar, la căruță, și se-ntoarse cu ulciorul de whisky pe care-l luaseră la plecare. Era o ploscă de vreo cinșpe litri și mai rămăsese destul pe fundul ei. Era greu să ridici așa ceva ca să bei din ea. O parte din băutură i se scurse pe cămașă. Cei doi Îi zâmbiră când veni cu ulciorul. D.J. Smith ceru niște pahare și Liz le aduse. D.J. turnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pălăria. Se spălă pe mâini În râu. Vecinătatea râului Îi spori nerăbdarea. Apoi se duse la cort. Cosașii Începuseră deja să sară prin iarbă. Cei din sticlă săreau Îngrămădiți. Nick folosi o creangă de pin drept capac. Acoperea gura sticlei destul cât să nu poată sări și le lăsa destul aer. Rostogolise bușteanul Înapoi cum era și de acum știa că acolo va găsi cosași În fiecare dimineață. Sprijini sticla plină de trunchiul unui pin. Amestecă repede niște făină din hrișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îi spori nerăbdarea. Apoi se duse la cort. Cosașii Începuseră deja să sară prin iarbă. Cei din sticlă săreau Îngrămădiți. Nick folosi o creangă de pin drept capac. Acoperea gura sticlei destul cât să nu poată sări și le lăsa destul aer. Rostogolise bușteanul Înapoi cum era și de acum știa că acolo va găsi cosași În fiecare dimineață. Sprijini sticla plină de trunchiul unui pin. Amestecă repede niște făină din hrișcă cu apă și continuă apoi să le amestece Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Manuel privindu-l pe Zurito. — Totu’ mergea grozav până să fiu rănit. Ar fi trebuit să mă vezi, Manos, spuse Manuel cu reproș. — Nu vreau să te văd. Mă sperie. Nu m-ai văzut În ultimul timp. — Te-am văzut destul. Zurito se uită la Manuel, evitându-i privirea. — Ar trebui să te lași, Manolo. — Nu pot. Îți zic că-mi merge grozav acum. Zurito se aplecă-n față, cu mâinile pe masă. — Ascultă-mă. O să fac pe picadorul pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lovi cu coarnele-n ea. Se-nfipse-n ea de două ori, izbind lemnul orbește. Criticul de la El Heraldo Își aprinse o țigară și, după ce aruncă cu bățul de chibrit În taur, notă În carnețelul său: „mare și cu corn destul cât să-i satisfacă pe clienții plătitori, Campagnero a arătat o tendință de a invada spațiul matadorilor“. Manuel păși pe nisipul tare În timp ce taurul se lovea de mantinelă. Cu coada ochiului Îl văzu pe Zurito așezându-și calul lângă barrera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
uite-l că-și apleacă puțin capul. Și-l ținea mai aplecat. Da, Zurito era acolo. Manuel flutură capa. Uite-l că vine. Păși Într-o parte, făcând altă verónica. „Atacă al dracu’ de precis“, se gândi. „S-a luptat destul, așa că acum pândește mai atent. S-a apucat să vâneze acum. Și-a pus ochii pe mine. Dar eu Îl păcălesc Întruna cu capa.“ Scutură capa În fața taurului. Uite-l cum vine. Păși Într-o parte. „A trecut groaznic de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aduse o sticlă, Hogan veni cu paharele și băurăm cu toții. Jack și cumine am băut doar un pahar, dar ceilalți au băut vreo două-trei fiecare. — Mai bine-ați mai păstra și pentru drum, la Întoarcere, spuse Hogan. — Stai liniștit. Avem destul, Îi răspunse Morgan. După paharul ăla, Jack nu mai bău nimic. Stătea-n picioare și se uita la ei. Morgan se așezase pe pat, În locul lui. — Mai bea, Jack, Îi spuse John Întinzându-i sticla și paharul. — Nu mai, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de pe ea. Așa că am mers mai departe, căutând altceva. Le-o luasem Înainte tuturor și știam că tre’ să iau orice aș găsi. Am tot mers de la bancurile de nisip unde găsisem goeleta și n-am găsit nimic, deși mersesem destul. Și apoi, când am ajuns să văd farul Rebecca, am văzut tot felu’ de păsări care se roteau deasupra a ceva și m-am Îndreptat spre ele ca să văd despre ce e vorba; chiar că era ditamai stolu’ de păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
da unor oameni ca să le păstreze și ei pleacă cu ele. Sau se pierd odată cu bagajele. Poți să cumperi altele din Milano. Actele contează. Nu trebuie să te simți prost pe tema asta. O să primești și tu medalii dacă stai destul pe front. — Sunt un veteran al campaniei din Eritrea, spuse Înțepat adjutantul. Am luptat la Tripoli. — E o onoare să te cunosc, spuse Nick Întinzându-i mâna. Alea trebuie să fi fost niște zile groaznice. Am observat panglicile. Ați fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
constituind-o prezența morților. Până să fie Înmormântați, morții Își schimbă Întru câtva aspectul În fiecare zi. Schimbările de culoare, În cazul rasei caucaziene, sunt de la alb la galben, apoi la un galben-verzui și apoi la negru. Dacă este lăsată destul timp În căldură, carnea Începe să semene cu gudronul carbonizat, mai ales În locurile În care a fost sfâșiată, și are un fel de irizare asemănătoare celei a gudronului, vizibilă cu ochiul liber. Morții se fac tot mai mari În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cartofor, atât. Se opri, apoi continuă: — Când câștig niște bani Îi joc și Îi pierd. Am jucat trei mii de dolari la zaruri și i-am pierdut. Cu zaruri bune. Și asta nu doar o dată. — Și de ce insiști? Dacă trăiesc destul, o să mi se schimbe norocul. Acum sunt Într-o perioadă de cinșpe ani de ghinion. Dacă apuc să mi se schimbe norocul, o să mă Îmbogățesc, spuse rânjind. Joc bine și mi-ar plăcea să fiu bogat. — Și ai ghinion la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
clopoțeii și toba umplură coridorul. În acel pavilion era un călăreț de rodeo care, Într-o după-amiază fierbinte și prăfoasă, sub privirile mulțimii, ieșise din țarc călare pe Midnight, și acum avea spatele rupt, iar când avea să se Însănătoșească destul cât să iasă din spital urma să-nvețe să lucreze-n piele și să tapițeze scaune. Mai era un dulgher care căzuse de pe o platformă și-și rupsese ambele glezne și amândouă Încheieturile de la mâini. Căzuse ca o pisică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trecut de miezul nopții. Lasă, Marandă, că oi mânca eu. Întâi să-mi trag sufletul și pe urmă... Dacă vrei să-ți vie poftă, ia o gură de rachiu, doar sticla-i lângă tine... numai că cred că ai băut destul azi. Ce sticlă? Ce rachiu? - s-a prefăcut Toaibă că nu pricepe spusa Marandei. Nu știa de ce nu-i venea să-i spună ce a avut de tras în noaptea aceea. Parcă îi era rușine să-i povestească întâlnirea cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ați avut de unde s-o cunoașteți... SÎnt șapte ani de atunci... În 1941, cam la timpul acesta, o lună și ceva mai tîrziu. Aceeași boală ca și mine, amîndouă ca și tatăl ei... Soarta... - Odihniți-vă, doamnă, v-ați agitat destul, vorbii cu o sinceritate duioasă de care tresăriră cei din jur. Dintre toți, avocatul era cel mai grăbit, dar din condescendență nu dădea nici un semn de nerăbdare. Eu nu mă mai puteam urni. Parcă-mi creșteau rădăcini În podea. Vroiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
zâmbi Valerius. Spre norocul meu. Dar l-ai salvat! Cum poți îngădui să fie prins, torturat și ucis? Glasul îi tremura. Mă vor prinde, tortura și ucide și pe mine, dacă îl ajut să fugă, replică Valerius. Și asta e destul ca să refuz să-l iau cu mine. Fata își acoperi fața cu mâinile. — Nici lacrimile nu-s de ajutor. Valerius îi privi mâinile tinere, dar aspre și pline de bătături, mâini de țesătoare. Umerii îi erau înguști, ca la subnutriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-l ucid pe Orpheus în cămăruța lui de la Ludus. În ultima clipă, ucigașii plătiți de mine s-au speriat și-au dat bir cu fugiții. Spun că Orpheus e apărat de o zeitate - tuși. Și, de parcă n-ar fi destul, mama a murit. Tuși din nou și scuipă. Sabinus făcu un pas înapoi, trecându-și mâinile pe deasupra togii. — Despre mama ta se spune că tu însuți ai otrăvit-o. Biata femeie... Ai ascultat profeția aceea că vei domni multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
l ui, ca să-și mai vadă o dată mama înainte de a pleca pe drumul spre necunoscut. M am consultat și cu ostașul din plutonul meu c ar e mi-1 adusese și care știa ungurește și, fiindcă er a ti mp destul până să sosească delegatul primitor, am acceptat să l îns oțim împreună pe micul nostru prizonier, ca să i îndeplinim rug ămintea. Am parcurs câteva străzi și am ajuns acasă la băi at, unde am găsit o pe mama lui și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
demult de când am pus Inimei mele pază Și-i mult mai mult de când i-am spus Iubirei să nu crează. Și-i prea târziu să mai aprind Azi dragostei făclie Și-n mintea mea să mai aprind O dulce nebunie. Destul c-o clipă l-am iubit Și-o clipă i-am dus dorul; Te stingi vis cum te-ai ivit Stingându-mi și amorul. După ce era redată și poezia intitulată „Lui X”, Maria N. de la Banca scrie sub Nota: „La
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de sărbători și în general, nu. Nici un oarece ceva nu se mișcă fără ca dânsa să știe ce și cum și fără să se facă procesverbal, care va să zică, contribuind la îmbogățirea fără precedent a ce mai este de îmbogățit, că loc e destul. Și luați loc la Circa Număru Nu Se Informează pentru a asista mutual și pe gratis la convorbirea strict secretă dintre dom`șăf Zamă a lu’ Lungu și sergent major cu perspective, Mossorel. .Sssst... Uite ce scrie cu cerneală pe
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]