5,830 matches
-
nivelul de știință, aceștia au preferat conceptul aparent mai empiric al dilemei securității. Al doilea avantaj este că dilema securității, consi-derînd cauza fundamentală a războiului ca fiind strict internațională, contribuie la consolidarea delimitării relațiilor internaționale ca disciplină independentă. În plus, dilema securității le dă realiștilor posibilitatea să păstreze o viziune unitară asupra politicii. Contextele distincte, adică lipsa unui corespondent internațional al guvernului național, constituiau acum o diferență calitativă între suveranitatea din interior și anarhia din exterior. Anarhia internațională, ca punct teoretic
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
disciplinei relațiilor internaționale, adică o metodă care să ofere, la acel moment, posibilitatea de a subsuma anumite evenimente empirice unor modele prestabilite. Astfel că așa-numita dezbatere polaritate - stabilitate este un bun exemplu pentru această etapă. Punctul de plecare este dilema securității și asumpțiile sale. Statele vor să supraviețuiască. Ele trebuie să concureze într-un sistem anarhic, în care nu există nici un arbitru. Dar modelarea respectivă nu se împiedică de acest fapt, ci continuă prin a distinge mai multe tipuri de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fost folosit în două accepțiuni diferite. În timp ce Kaplan este mai preocupat de stabilitatea siste-mului ca atare, fie el bipolar sau multipolar, în dezbaterile asupra polarității stabilitatea era adesea înțeleasă în sensul de conflict redus sau chiar pace2. Pornind de la asumpțiile dilemei securității, analiștii au stabilit pentru început diverse modele de comportament, în funcție de diferitele constelații ale puterii. De pildă, într-o lume bipolară te poți aștepta ca statele să gîndească în termeni de sumă zero: o victorie a uneia din părți înseamnă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cît și la îndrumarea comportamentului politic în sfera internațională. În ciuda ambivalenței sale, menționate în capitolul precedent, Morgenthau a contribuit totuși la progresul cercetării behavioraliste și din ce în ce mai matematice, pe care a disprețuit-o atît de mult (Morgenthau 1970). O REVENIRE ASUPRA DILEMEI SECURITĂȚII: REALIȘTII ȘI ATENUAREA ANARHIEI Din momentul în care mulți dintre realiștii clasici și-au exprimat nemulțumirea față de încercarea de a subsuma relațiile internaționale unui model pur de politică a puterii, asumpția anarhiei din dilema securității a fost în mod
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Morgenthau 1970). O REVENIRE ASUPRA DILEMEI SECURITĂȚII: REALIȘTII ȘI ATENUAREA ANARHIEI Din momentul în care mulți dintre realiștii clasici și-au exprimat nemulțumirea față de încercarea de a subsuma relațiile internaționale unui model pur de politică a puterii, asumpția anarhiei din dilema securității a fost în mod repetat revizuită. Termenul de anarhie era înțeles în două feluri. Pe de o parte, criticii au susținut că dilema securității nu este aplicabilă tuturor subsistemelor disciplinei relațiilor internaționale. Aceasta a condus la distingerea între forma
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
încercarea de a subsuma relațiile internaționale unui model pur de politică a puterii, asumpția anarhiei din dilema securității a fost în mod repetat revizuită. Termenul de anarhie era înțeles în două feluri. Pe de o parte, criticii au susținut că dilema securității nu este aplicabilă tuturor subsistemelor disciplinei relațiilor internaționale. Aceasta a condus la distingerea între forma pură și cea atenuată a politicii puterii. Pe de altă parte, un întreg mod de abordare s-a întemeiat pe atenuarea anarhiei ca atare
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a întemeiat pe atenuarea anarhiei ca atare, dînd de înțeles că domeniul internațional, deși lipsit de un guvern central, nu poate fi asimilat stării naturale de care vorbea Hobbes, din care au derivat versiunile sumbre ale politicii puterii. Ca urmare, dilema securității, bazată pe un concept neatenuat al anarhiei, pare să-și fi pierdut mult din forța sa explicativă. În opinia unora dintre realiștii clasici, nu se poate deduce vreun comportament necesar pe baza acestei dileme. Atenuarea anarhiei: amiciție / dușmănie Cea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ale politicii puterii. Ca urmare, dilema securității, bazată pe un concept neatenuat al anarhiei, pare să-și fi pierdut mult din forța sa explicativă. În opinia unora dintre realiștii clasici, nu se poate deduce vreun comportament necesar pe baza acestei dileme. Atenuarea anarhiei: amiciție / dușmănie Cea mai obișnuită cale urmată de tradiționaliști pentru a atenua sensul anarhiei internaționale este introducerea a două tipuri distincte de relații internaționale în condiții de anarhie. Într-adevăr, Morgenthau însuși a făcut o astfel de distincție
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fi folosite pentru a diferenția domeniul internațional atît în timp, cît și în spațiu. De-a lungul timpului se pot distinge diferite sisteme istorice, aparținînd unui tip sau altul, cum ar fi, de pildă, concertul european ca perioadă a unei dileme a securității atenuate. În spațiu, distincțiile amintite pot fi aplicate pentru a afla dacă dilema securității domnește în toate regiunile lumii; cîteva relații subsistemice, cum ar fi Europa Occidentală, pot fi considerate ca formînd o "comunitate de securitate" (Deutsch ș.a.
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a lungul timpului se pot distinge diferite sisteme istorice, aparținînd unui tip sau altul, cum ar fi, de pildă, concertul european ca perioadă a unei dileme a securității atenuate. În spațiu, distincțiile amintite pot fi aplicate pentru a afla dacă dilema securității domnește în toate regiunile lumii; cîteva relații subsistemice, cum ar fi Europa Occidentală, pot fi considerate ca formînd o "comunitate de securitate" (Deutsch ș.a. 1957). Aceste nuanțări ale dilemei securității prin distincții între diferite sisteme anarhice au o profundă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
spațiu, distincțiile amintite pot fi aplicate pentru a afla dacă dilema securității domnește în toate regiunile lumii; cîteva relații subsistemice, cum ar fi Europa Occidentală, pot fi considerate ca formînd o "comunitate de securitate" (Deutsch ș.a. 1957). Aceste nuanțări ale dilemei securității prin distincții între diferite sisteme anarhice au o profundă însemnătate teoretică. Ele arată că anarhia nu creează aceleași imperative și, prin urmare, nici aceleași efecte în toate sistemele internaționale. Distribuția puterii este așadar insuficientă pentru a caracteriza sistemele internaționale
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
derivînd normele din autorizarea reală a statelor și din puterea lor, Bull a confirmat în esență abordarea materialistă a puterii din cadrul realismului. Astfel, deși anarhia rămîne indiscutabil o trăsătură fundamentală a abordării realiste, mulți dintre realiștii clasici au contestat uniformitatea dilemei securității, precum și evidenta sa însemnătate explicativă, atașată de către realiștii mai pozitiviști. Pe de o parte, anarhia a fost nuanțată în așa fel încît să admită intervale de timp și/sau părți ale sistemului internațional care ar putea să nu fie
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sa însemnătate explicativă, atașată de către realiștii mai pozitiviști. Pe de o parte, anarhia a fost nuanțată în așa fel încît să admită intervale de timp și/sau părți ale sistemului internațional care ar putea să nu fie guvernate de necesitățile dilemei securității. Pe de altă parte, școala engleză a insistat asupra faptului că anarhia în sistemul inter-național trebuie interpretată ca o formă particulară a organizării politice: este vorba despre o societate internațională care nu corespunde stării naturale hobbesiene, înțeleasă ca o
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a relațiilor internaționale care să poată fi construită prin analogie cu economia neoclasică (Aron 1962: 102). CONCLUZIE: REALISMUL DIVIZAT METODOLOGIC Discuțiile asupra statutului științific al realismului au afectat înțelesul conceptelor sale explicative centrale. Nu natura umană, așa cum spunea Morgenthau, ci dilema securității explica originile conflictului (și ale războiului). Concentrîndu-se asupra sistemului internațional ca prin-cipală cauză a războiului și principal domeniu al cercetării, savanții au examinat amănunțit natura exactă a nivelului sistemic. Aici, anarhia era în egală măsură un răspuns și o
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
criză și, în general, în situațiile foarte complexe. Există mai multe condiții de complexitate. Prima este aceea în care indivizii sînt confruntați cu opțiuni în care două sau mai multe dintre valorile lor sînt incompatibile, fiind puși astfel în fața unei dileme. Într-un anume sens, actuala discuție despre lărgirea NATO este un astfel de caz. Pe de o parte, lărgirea va submina în mod necesar idealul de a menține Federația Rusă în sistemul comun european de securitate și pot fi așteptate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și unități organizaționale. De aceea, crizele și managementul crizei, în care constrîngerile temporale consolidează acești factori, pot fi văzute ca bune exemple empirice pentru studierea deciziilor în situații de complexitate. În situații de mare complexitate, procesele cognitive tind să elucideze dilemele negîndu-le existența: mintea separă alternativele și le urmează separat. Astfel, în loc să răspundă conflictelor între valori integrîndu-le, mintea poate impune o ordine desconsiderînd, cel puțin temporar, una dintre alternative. Aceasta impune o judecată bine delimitată și categorică. Ea contrastează cu decizia
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
evenimente. Dar el a avut un impact profund. Modelele sale au făcut ca disciplina relațiilor internaționale să fie mult mai conștientă de funcția constitutivă a teoriilor. Întregul studiu modifică rolul explicațiilor realiste, cel puțin al celor bazate în exclusivitate pe dilema securității, care este o teorie sistemică în care comportamentul statului este determinat în primul rînd de efectele interacțiunii strategice dintre state, în cadrul sistemului internațional anarhic (modelul I). Cel mai important pentru disciplină este că realismul apare ca o teorie între
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ales deliberat un model de intrări-ieșiri de tipul celui elaborat de Easton. Partea centrală a disciplinei rămîne explicarea comportamentului statului în materie de politică externă. Dar variabilele cauzale semnificative au fost extinse la nivel internațional, guvernamental și transnațional. Postulînd o dilemă a securității în contextul unei anarhii internaționale, gînditorii realiști timpurii credeau că cunoașterea distribuției internaționale a puterii este suficientă pentru a explica comportamentul statului (pentru aceasta și pentru ceea ce urmează, vezi capitolul 3). Domeniul internațional a fost ulterior caracterizat ca
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fundamentală este că, deși statele ar trebui să vrea o mulțime de lucruri diferite, toate vor, în esență, să supraviețuiască. În afară de aceasta, teoria mai presupune că, dat fiind caracterul anarhic al domeniului internațional, lupta pentru supraviețuire va duce la o dilemă a securității și își va găsi exprimarea într-un sistem general în care fiecare se ajută pe el însuși. Deși un astfel de sistem nu conservă în mod necesar toate distribuțiile date ale puterii, structura va influența comportamentul statului în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
noi pentru Morgenthau sau Kaplan. Diferența nu este nici că toți ceilalți teoreticieni, cu excepția lui, nu puteau gîndi sistemul internațional decît în termeni consonanți cu motivele și percepțiile actorilor. Nu există alte motive care să joace un rol important în dilema securității, în afară de dorința de supraviețuire, trecînd prin securitate, de care s-a folosit Waltz însuși. Această dilemă se bazează tocmai pe ideea unui rezultat colectiv neintenționat al acțiunii individuale raționale (capitolul 3). Percepțiile sînt, pe de altă parte, foarte importante
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
gîndi sistemul internațional decît în termeni consonanți cu motivele și percepțiile actorilor. Nu există alte motive care să joace un rol important în dilema securității, în afară de dorința de supraviețuire, trecînd prin securitate, de care s-a folosit Waltz însuși. Această dilemă se bazează tocmai pe ideea unui rezultat colectiv neintenționat al acțiunii individuale raționale (capitolul 3). Percepțiile sînt, pe de altă parte, foarte importante și în teoria lui Waltz. Comportamentul de echilibrare se produce numai atunci cînd diferențierile puterii au fost
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
există economie de piață fără o ordine politică, care să prezinte cel puțin o parte din caracteristicile unei ierarhii. Aceasta trimite la o analogie internă, dar una prezentată în termeni de economie politică. Prin urmare, Waltz este prins într-o dilemă. Fie piața și sistemul internațional au o structură asemănătoare (Waltz 1979: 89) și atunci neorealismul trebuie să se gîndească la un echivalent internațional al ierarhiei interne, așa cum au făcut multe teorii ale economiei politice internaționale; fie ele nu au o
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
poate îngroziți de ce făcuse realismul din disciplina relațiilor internaționale, dar și unii realiști au devenit îngrijorați de felul cum disciplina relațiilor interna-ționale influența realismul. Fundamentul antropologic al realismului, incomod tovarăș de drum al științei empirice, a fost înlăturat, o dată cu stabilirea dilemei securității ca principal punct de plecare. În noua formulare, violența nu provenea din natura umană, ci din contextul acțiunii umane în domeniul internațional, adică din anarhie. Analiștii realiști nu derivau comportamentul din înclinația umană inerentă spre putere, ci mai degrabă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
disprețuit de Morgenthau (1944), a revenit în forță. Și prin efectul pe care l-au avut propriile lui scrieri despre natura politicii mondiale și a interesului național rațional (unic), el a făcut posibilă această întoarcere. Morgenthau se afla în fața unei dileme. Dacă realismul este cunoaștere practică, atunci se poate spune că el există întrucît este împărtășit de o comunitate diplomatică; este real și nu are nevoie de o justificare explicită. Totuși, dacă unele principii realiste nu mai sînt, sau nu în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
De asemenea, individualismul poate încorpora perfect consecințele neintenționate ale acțiunii individuale (Elster 1989). Într-ade-văr, programul său de cercetare este foarte mult orientat către elaborarea unor tipuri sau modele ideale (depinzînd de situația epistemologică), care să explice consecințele acțiunilor colective neintenționate. Dilema prizonierului, în care acțiunile individuale raționale produc alegeri colective suboptimale, este doar exemplul cel mai faimos. Problema nu este că există niveluri diferite de analiză și că toată lumea știe că ele trebuie îmbinate. Chiar dacă declarăm că ambele niveluri sînt reciproc
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]