7,173 matches
-
și cele urbane, raționale adoptate în relațiile cu exteriorul, parcă uitându-se că un comportament de tipul acesta, perfect identificabil, suscită mari întrebări din partea interlocutorilor externi. Iată că am ajuns în punctul din care putem argumenta utilitatea unei recitiri a Diplomației absurdului. în relațiile bilaterale cu Statele Unite, România a reușit să depășească punctul mort în care s-a aflat până în 2001 (analizat succint de Mircea Răceanu în articolul citat din Sfera Politicii) și, conjugând o situație internațională favorabilă cu unele demersuri
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
s-a modificat radical, promovând același realism politic ofensiv de la care păreau să se abată la un moment dat (în sensul acesta, John D. Mearsheimer face o demonstrație convingătoare în The Tragedy of Great Power Politics, W.W. Norton, 2000), diplomația românească ar trebui să evite un eventual moment de criză la care ar duce acumularea unor poziții de tipul celor citate mai sus. Revenind la cartea lui Răceanu și Kirk, trebuie să subliniem unele elemente care îi conferă o savoare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
evite un eventual moment de criză la care ar duce acumularea unor poziții de tipul celor citate mai sus. Revenind la cartea lui Răceanu și Kirk, trebuie să subliniem unele elemente care îi conferă o savoare specială. în primul rând, Diplomația absurdului ne permite să aruncăm o privire în interiorul unei structuri destul de opace atât atunci, cât și acum - aceea a Ministerului de Externe - și să asistăm la acapararea sa de către Securitate, fapt cu totul nefast pentru calitatea activității. în plus, facem
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în senzaționalism diplomatic o lucrare extrem de serioasă. Din păcate, spațiul limitat al recenziei nu ne permite o analiză mai profundă și mai extinsă. Alături de alte lucrări și documente, cartea lui Kirk și Răceanu poate sta la baza unei istorii a diplomației românești așa cum a evoluat în realitate, nu așa cum a fost prezentată până în prezent în numeroase lucrări autohtone. Pe de altă parte, nu am insistat asupra suspiciunilor ce planează asupra personalității și activității lui Mircea Răceanu. Condamnat la moarte în 1989
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lucrări autohtone. Pe de altă parte, nu am insistat asupra suspiciunilor ce planează asupra personalității și activității lui Mircea Răceanu. Condamnat la moarte în 1989, reabilitat după intense presiuni externe în 2000, trădător sau patriot, el rămâne un mister al diplomației românești. Dar subiectul acesta merită un studiu aparte. Andreea Năstase 1989 - Principiul dominoului. Prăbușirea regimurilor comuniste europene, ediție de Dumitru Preda și Mihai Retegan, Editura Fundației Culturale Române, București, 2000, 510 p. în secolul al XIX-lea, deschizătorii de drum
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în măsură să întoarcă Ungaria de pe acest drum este armata” (p. 79). Toate aceste formațiuni, mai ales cele din Polonia, Ungaria, RDG și Cehia, au încercat să formuleze doctrinar schimbările de necesitatea cărora erau conștiente. Un element important, pe care diplomații români îl subliniază de fiecare dată, este păstrarea valorilor socialismului - dacă nu leniniste, cel puțin inspirate din Marx. De aceea, se consemnează cu satisfacție că protestele mișcărilor de opoziție nu se îndreaptă împotriva socialismului, ci se referă doar la conducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a numelui, mai ales că, așa cum notează scrupulos ambasadorul român la Budapesta, dintre delegații la congres „72% sunt intelectuali și numai 3,3% muncitori”. Analizând dintr-o perspectivă leninistă, renunțarea la proletariat ca purtător al stindardului comunist îi intrigă pe diplomații români, iar nemulțumirile membrilor de partid care nu doresc reforma sunt citate pe larg: la același congres PMSU, „mulți vorbitori s-au pronunțat împotriva instaurării capitalismului liberal în Ungaria, arătând că nu susțin ideile care duc la vânzarea țării. Partidul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
civice, care organizează mitinguri de protest în fața ambasadelor României (inclusiv la Moscova, în 14 noiembrie). Din comunicările transmise în ultima parte a anului, îngrijorarea față de poziția sovietică este mai puternică decât aceea față de intervențiile occidentale: urmând indicațiile venite de la centru, diplomații încearcă să identifice implicațiile unui acord între URSS și Statele Unite, care ar facilita prăbușirea regimului comunist din România. în sfârșit, se produc evenimentele de la Timișoara; conform instrucțiunilor, ambasadorii afișează o ignoranță deplină și reiau tezele conducerii de partid de la București
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
URSS și Statele Unite, care ar facilita prăbușirea regimului comunist din România. în sfârșit, se produc evenimentele de la Timișoara; conform instrucțiunilor, ambasadorii afișează o ignoranță deplină și reiau tezele conducerii de partid de la București. Dacă în dimineața zilei de 22 decembrie diplomații, convocați la Ministerele de Externe din țările respective, susțin că „cea mai autorizată apreciere asupra situației a fost dată de tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al PCR, președintele R.S. România, în mesajul adresat națiunii la 20 decembrie a.c.”, la 23
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
profesorului Retegan, ar mai trebui detaliate subiecte ca: activitatea lui Corneliu Mănescu (președinte al celei de-a XXII-a sesiuni a Adunării Generale a ONU); Armata Română și Pactul de la Varșovia; vizita lui de Gaulle la București; rapoartele trimise de diplomații români din diferite capitale; relațiile între partid și stat (Ministerul de Externe). Am completa cu necesitatea unui studiu mai detaliat asupra poziției României față de CAER, prin intermediul căruia sovieticii au intenționat să pună în practică integrarea economică a statelor socialiste folosind
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și că vor păstra o poziție defensivă de-a lungul Dunării”. Nu pare să fie vorba despre granița sudică a României, dacă nu cumva înseamnă renunțarea la o neverosimilă recuperare cu forța a Cadrilaterului, ci de o confuzie cu Nistrul, diplomația de peste ocean fiind notoriu dezorientată în geografia sud-estului european. „Ei”, românii, „considerau că astfel obligațiile lor” față de germani „erau îndeplinite” este încheierea acestei importante mărturii. Ar fi de văzut cine a vorbit cu americanii. în orice caz, după câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
textul transcris și publicat au fost reduse la minim. Cartea reunește mărturii despre trecut provenite de la contemporanii de epocă, în general cetățeni obișnuiți. Ei sunt acei oameni „subt vremi”; nu aparțin eșalonului superior care a modelat istoria precum politicienii sau diplomații, dar nu sunt mai puțin lipsiți de o perspectivă asupra timpurilor. Vocea lor se dovedește convingătoare individual și colectiv pentru societate, imprimând evenimentelor o dimensiune subiectivă și personală. Apar astfel adevărate probe în sens juridic despre un timp cunoscut direct
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ncovenești. O punere la punct” - A.A.R, 1946; „Jean C. Bratianu à Paris” - BSH, 1943; „Nicolae Iorga `n lumina străinătății” - Balcania, VIII, 2 1944. A fost director al Școlii Române de la Paris (1941-1948) și membru corespondent al Academiei. Istoria diplomației - curs ASE, 1946, 196 p. dactilografiate, și Istoria diplomatică 1866-1914. Note, București, 1947, 264 p. litografiate. „Le grand camp roumain situé près de la commune de Băneasa (dep. de Teleorman)” și „Antiquités inédites d’Olténie”Dacia, nr. IX-X (1941-1944) și XI-XII
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Bozgan, Independență, politică externă și politică religioasă, ed. cit., pp. 252-253. Ibidem, p. 261. Totuși, `n istoriografia românească din acea vreme nu mai era incriminată decizia guvernelor „burgheze” din 1920 de stabilire a relațiilor directe cu Vaticanul; vezi Mircea Malița, „Diplomația românească `n perioada interbelică”, in Reprezentanțele diplomatice ale României 1911-1939, vol. II, Editura Politică, București, 1971, p. 14. Se păstra `nsă tăcerea asupra momentului 7 iulie 1950. ACNSAS, fond D, dosar 69, vol. 7, f. 79. Ibidem, f. 80. Scrisoare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
191, dosar 39, f. 4). Ibidem, mapa 187, dosar 7, f. 54. Ibidem, mapa 191, dosar 39, ff. 74-81. RGANI, fond 5, op. 28, dosar 404, f. 26. Vezi, de exemplu, notele discuțiilor dintre funcționarii Ambasadei URSS `n Ungaria și diplomații iugoslavi, care au avut loc `n zilele congresului: AVPR, fond 077, op. 37, mapa 187, dosar 7, ff. 148-149. Ibidem, f. 148. Ibidem, mapa 191, dosar 39, f. 76. Ibidem, mapa 187, dosar 7, f. 147. Ibidem, dosar 8. Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a socialismului se constituie forme proprii de conducere a economiei și a aparatului de stat” (Pravda, 15 februarie 1956). Cele mai prezente informații `n rapoartele Ambasadei URSS din Ungaria, pe 1955 și `nceputul 1956, erau cele despre critica adusă de diplomații iugoslavi Cominformului. Potrivit iugoslavilor, existența Cominformului a produs mari prejudicii URSS, oferind propagandei occidentale pretextul de a vorbi despre un pretins complot comunist internațional. Vezi nota ședinței Prezidiului CC al PCUS din 22 februarie, redactată de V.N. Malinin: RGANI, fond
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a „Foreword” by Congressman Philip M. Crane, Washington, DC, Selous Foundation Press, 1987, precum și prima traducere: Un Ambasador American `ntre Departamentul de Stat și Clanul Ceaușescu, 1981-1985, Jon Dumitru Verlag, München, 1989; Roger Kirk și Mircea Răceanu, România `mpotriva Statelor Unite. Diplomația absurdului, 1985-1989, traducere de Melania Stela Radulescu, Editura Silex, București, 1995, passim. Vezi și ediția americană: Romania versus the United States. Diplomacy of the Absurd, 1985-1989, St. Martin’s Press, New York, 1994; Emanuel Tânjală, Dan Cristian Turturică, „România”, de la New York
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și diverse. Amintesc doar câteva dintre ele fără a intra în detalii. Acestea sunt: comunicare prin comportamente, ritualuri, jocuri; comunicarea ipotetică - telepatia; comunicare directă între conștiințe care se situează la nivele diferite ale realității; sexualitatea și comunicare; comunicarea dintre state - diplomația; comunicarea și acțiunea economică; comunicarea spațială; comunicarea pedagogică; comunicarea politică; comunicarea socială; comunicarea artificială; comunicarea de masă; comunicarea neverbală; comunicarea culturală; comunicarea plastică; comunicarea cinematografică; comunicarea în întâlnirea amoroasă și în viața de cuplu; comunicarea muzicală - Beethoven afirmă că muzica
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
habar nu are, el știe despre cultura țării lui. N-ați văzut? Nu de mult, un mare personaj politic, aflându-se la București l-a confundat cu Budapesta. A fost o gafă extraordinară! Dar s-a trecut peste asta, pentru că diplomația ne caracterizează... Mă rog, mie nu-mi prea place asta, dar bine că mi-a venit acum, ca argument. Noi știm foarte mult despre cultura lumii, dar cultura noastră de bază este cea românească. Prin ea am devenit ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
inadecvată. Deci, nu sunt pentru didacticisme, pentru aroganțe inutile, sunt pentru mai mult umor, pentru mai mult discernământ, pentru un pic de educație. A.V. Sunteți o figură singulară în cultura română. Ați scris cărți foarte importante, ați lucrat în diplomație, dar nu v-ați dărâmat prestigiul apărând pe un disc în care cântați cu Johnny Răducanu la Tescani, nu l-ați pus în pericol comentând acidulat-savuros în ziare și reviste tot felul de întâmplări, năravuri și mentalități amestecate astăzi într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în Eminescu, încă... (Emisiunea "Interviul săptămânii", TVR Iași, ???????) Dan Hăulică Dan Hăulică este un boier al gândului și al faptei închinate actului artistic. Discursul său despre imaginea plastică, ce se constituie ca o eflorescență de idei și metafore, harul, știința, diplomația cu care a organizat colocvii, retrospective, simpozioane și, mai ales revista "Secolul XX", rămasă o instituție păstrătoare a valorilor spirituale din veacul trecut, sunt calitățile cu care Dan Hăulică s-a înscris în istoria culturii europene. Dacă pasiunea, eforturile unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Documentul a fost înregistrat de Ministerul Afacerilor Externe cu Nr. 23.607 din 18.11.1941. 625 Gheorghe Davidescu (1892-1973), avocat și diplomat de carieră român. Licențiat în Drept, doctor în Drept la Universitatea din Budapesta. În 1920 intră în diplomație; secretar de legație la Legația din Budapesta (20.01.1921-01.01.1925); secretar de legație în cadrul centralei Ministerului de Externe (01.01.1925-05.06.1927); secretar de legație (din 1932 consilier de legație) la Legația din Varșovia (05.06.1927-01
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
7786 din 01.12.1945; Marele Stat Major, Secția 7-a Teritoriu, cu Nr. 1.010.528 din 05.12.1945. 1689 Eugen Filotti (1896-1975), jurnalist, diplomat de carieră și publicist român. Licențiat în Drept (Universitatea din București). Intră în diplomației în 1926; atașat de presă la Legația din Praga (01.02.1926-01.11.1927); director al Direcțiunii Presei din Ministerul Afacerilor Externe (din 16.07.1928); detașat în aceeași calitate la Președinția Consiliului de Miniștri (1929-1930); ministru plenipotențiar (din 01
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
păcii" din cadrul Ministerului de Externe (1945-1946); participant la Conferința de Pace de la Paris în calitate de expert în cadrul delegației române (1946-1947); pensionat la cerere (octombrie 1947) 1690 Emil Oprișanu (1906-?), diplomat de carieră român. Licențiat în Drept (Universitatea din București); intră în diplomație în 1933. Atașat de legație (din 01.14.1933); secretar de legație (din 01.04.1936); secretar de legație la Legația din Ankara (01.07.1936-15.04.1937); secretar de legație la Legația din Belgrad (15.04-11.10.1937); girant
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
11.1944); secretar al Comisiei pentru pregătirea Conferinței de Pace (din 20.02.1945); director adjunct al Cabinetului și Cifrului din MAE (din 10.07.1945); director adjunct al Diviziei Afacerilor Politice din MAE (11.01-01.09.1947). Îndepărtat din diplomație la 01.09.1947 sub pretextul economiilor bugetare. Arestat la 18.09.1947 sub învinuirea că "a împrumutat suma de 1650 bani elvețieni și nu i-a mai restituit", a fost condamnat ulterior la 3 ani închiasoare pentru "complot și
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]