5,988 matches
-
exista asocieri cu imaturitatea intelectuală ceea ce predispune la manifestărea unor comportamente antisociale grave; * complexul de inferioritate individul resimte o incapacitate personală în raport cu anumite realități obiective; acesta se dezvoltă în urma unei infirmități reale sau imaginate, toate acestea fiind potențate și de către disprețul și dezaprobarea manifestate de către cei din jur. Acestă stare de conflict puternic resimțit de către individ implică de cele mai multe ori mobilizarea resurselor cu scopul de a obține anumite rezultate deosebite în diferite domenii, fie dezvoltarea unor comportamente de "tip inferior": despotismul
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
până la indiferență și absența emoțiilor, a inclinațiilor altruiste (crește foarte mult rata egocentrismului). * tulburări caracteristice identificate prin imaturitate la acest segment al personalității manifestat prin: autocontrol insuficient, impulsivitate și agresivitate, evaluarea superficială sau derizorie a actelor antisociale comise, indolență și dispreț față de muncă, tendințe egocentrice cu semnifcative respingeri ale sistemului moral-normativ, dorința de a avea o viață ușoară, fără grija zilei de mâine etc. * Influența factorilor familiali în dezvoltarea comportamentelor delincvențiale Am remarcat și în rândurile de mai sus importanța mediului
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
explicativ; ele au rosturi reconstructive deosebite. Programul "monismului a posteriori", dincolo de realizarea efectivă pe care o primește la W. Ostwald, s-ar putea să-l fi atras pe C. Rădulescu-Motru. Apropierea filosofului român de spiritul științei și de metodele experimentale, disprețul față de metodele care nu oferă rezultate verificabile (față de dialectică, de exemplu) sunt categorice și constante. Diferența asumată de el față de explicația energetistă vizează energetismul ca monism ce postulează ideea energiei ca realitate primordială, dar în care personalitatea nu apare decât
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Chick” abandonează tonul bossuetian de oraison funèbre și spune tot ce nu a putut spune la catafalcul iluștrilor defuncți. Din nou, nimic excepțional. Ceea ce le reproșez lui „Chick” și lui Bellow este colportarea unor acuzații nefondate, precum și tonul general de dispreț, condamnare și calomnie. În opinia mea, e destul de rău că Eliade a avut rătăciri legionare juvenile, e poate și mai rău că nu s-a despărțit de ele convingător nici măcar la senectute. Dar Eliade nu trebuie incriminat și pentru ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
the American Mind este organizată ca o trilogie. Înainte de a intra în substanța ei, autorul pregătește minuțios terenul. Cuvântul înainte al lui Saul Bellow, presărat cu multe elemente autobiografice și de critică a culturii - între ele, o judicioasă analiză a disprețului europenilor pentru americani și interesanta idee că eliberarea de istorie și cultură ar putea fi un avantaj în condițiile declinului actual al Occidentului -, îl prezintă pe Allan Bloom cu mare simpatie și admirație, ca pentru a-l legitima (Bellow avea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pătrată”, Stoian se dezlănțuie : „Ascultă, Petrescule, crede ce vrei despre mine, puțin îmi pasă. Dar să nu mă crezi prost ! Fă o excepție pentru un activist de partid, măcar o dată în viața dumitale...”. Din nou premieră : se face vorbire despre disprețul tehnicienilor, executivilor, față de politruci, considerați proști, inculți, lipsiți de o calificare serioasă. Nivelul de conflict atinge o cotă nemaiîntâlnită. Contradicția „neantagonistă”, între „bine” și „mai bine”, de bază în scenariile celor 20 de ani trecuți de la Răsună valea, e acum
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
se poate traduce într-o altă lozincă a primilor ani de după căderea comunismului : „Nu ne vindem țara !”. A face avere, a te îmbogăți au fost întotdeauna semne ale viciului și decăderii morale în filmul românesc de propagandă - îmi amintesc bine disprețul, dacă nu chiar ura, cu care mulți „oameni de bine” rosteau printre dinți în anii ’90 : „Un privatizat !...”. În sfârșit, mistica muncitorului, văzut ca reper moral mai presus de orice bănuială și critică, învestit ca judecător cu salopetă în loc de robă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de a denigra nu a băgat de seamă că sintagma despre care face vorbire aparține, nimănui altcuiva, decât lui Paulescu, pusă viguros în pagină în monumentala sa lucrare „Despre stil în Fiziologie” (Spitalul, 104) când afirmă; „Savanții moderni afectând un dispreț profund pentru orice regulă de scriere și exprimându-și ideile cu o neglijență deplorabilă, probează că nu-și dau seama de importanța stilului în știință (...). Fiziologia cere o expunere: „clară, concisă și precisă” (ceea ce în limbajul domnului Manu ar însemna
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
creează obiceiul de a trăi împreună ca o necesitate instinctuală pentru creșterea și ocrotirea progeniturilor. În stare primitivă (mai spune Rousseau) omul era total lipsit de instinctul de proprietate și dominație, astfel el nu cunoștea nici vanitatea, nici stima, nici disprețul. Inegalitatea între oameni ar fi cauza tuturor relelor, ea nu a existat dar a apărut odată cu constituirea societății. Prin urmare, în opinia lui, societatea a deteriorat specia umană făcând-o sociabilă, generând în acest fel o ființă rea. Și conchide
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
intrat în partid de la înființare, a fost arestat în 1930, a evadat și s-a refugiat în URSS. Întors în România, datorită încrederii totale din partea sovieticilor, va deveni șeful Comisiei de Control a Partidului. Să nu fi avut Ceaușescu decât dispreț față de aceste personalități în vârstă, care nu se mai aflau în primele rânduri ale nomenclaturiștilor săi? Îi frecventase totuși la începutul propriei sale cariere, apoi în anii 1960, în perioada în care la conducerea Partidului se afla Gheorghiu-Dej. Silviu Brucan
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
București nu lăsau să se înțeleagă că s-ar fi decis acolo ceva care să modifice situația din România. Zvonurile referitoare la reuniunea de la Moscova a șefilor de stat din Tratatul de la Varșovia, la 5 decembrie, ofereau amara satisfacție a disprețului general față de Ceaușescu, dar nicio perspectivă a înlăturării lui de la putere. Pe 14 decembrie, o foarte serioasă tentativă de revoltă la Iași, prea puțin cunoscută până azi de opinia publică, deschide seria evenimentelor care vor duce la prăbușirea sistemului comunist
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fel de guru al noului regim, declara unei ziariste străine, cu un imp(r)udent cinism, că românii sunt proști, stupid people, așa că vor avea nevoie de cel puțin 20 de ani ca să învețe regulile democrației. Dincolo de cantitatea incredibilă de dispreț pe care o conține această afirmație care poate duce și la concluzii neplăcute pentru emitent, el însuși lipsit de orice reflex democratic -, ideea pe care Brucan o exprima făcea din încetineala procesului de construcție democratică în România o "necesitate obiectivă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
unde, cu excepția ministerelor decorative, Învățământ și Cultură, majoritatea pozițiilor de decizie erau ocupate de foștii miniștri adjuncți din guvernul Dăscălescu -, cât și prin conducerile CFSN la nivel central și local. Această disjuncție originară exprimă public și încurajează în întreaga societate disprețul față de parlament, în contrast cu guvernul și cu președintele țării, ca și disprețul față de produsul esențial al parlamentului legile, pe care noua guvernare le tratează ca pe elemente formale, disjunse de puterea exercitată în sine și pentru sine. Cu toate acestea, ziua
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
erau ocupate de foștii miniștri adjuncți din guvernul Dăscălescu -, cât și prin conducerile CFSN la nivel central și local. Această disjuncție originară exprimă public și încurajează în întreaga societate disprețul față de parlament, în contrast cu guvernul și cu președintele țării, ca și disprețul față de produsul esențial al parlamentului legile, pe care noua guvernare le tratează ca pe elemente formale, disjunse de puterea exercitată în sine și pentru sine. Cu toate acestea, ziua de 28 ianuarie 1990 rămâne data primei mari înfrângeri a lui
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Femeia nu poate refuza dragostea care i se oferă, altfel devine blamabilă de cruzime, de insensibilitate și decade din admirația ce i se acordă. Ca și celelalte tovarășe de reculegere în lumea mirifică a poveștii, nici Neifile nu privește cu dispreț acele femei care comit adulter, mai ales dacă au o scuză, așa cum este, deseori, prezența unui soț gelos și posesiv, ci chiar le încurajează, apreciindu le istețimea cu care știu să iasă dintr-o situație mai mult decât compromițătoare. Uneori
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cf. imaginea păsării din 1021 Ibidem, p. 289. 1022 Ibidem, p. 290. 1023 Ibidem, p. 395. 1024 „El, autorul a numeroase poeme de dragoste și nuvele despre iubire, a scris înspăimântătorul Corbaccio, una dintre cele mai caustice și demne de dispreț cărți, vreodată scrise, împotriva femeilor. Întâlnim o critică dură și incalificabilă. Tonul usturător vulgar și încărcat de repulsie ne determină să râdem pe seama acestei înclinații târzii a autorului, de a dezaproba capodopera sa și să fim de partea lui Boccaccio
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se mări. Și lucru ciudat, mai toți care ne adunasem la Beldiceanu eram dintre cei care aveam legături și cu cei de la Contemporanul. Să fi fost oare tot aceștia „nemulămiți”, sau societatea noastră, compusă din ceea ce „dincolo” se numea cu dispreț „burghezi”, atrăgea mai mult tineretul?” (Op. Cit., p. 47) Ca și la „Junimea”, în acest cerc se citea mai întâi literatura scriitorilor cunoscuți, destul de des a lui Creangă sau Eminescu. Într-o seară: „Iată însă un mare eveniment. Gruber ne aduce
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
rușinoasă decât alta? Baudelaire, Heine au avut răul pe care pare să-l fi avut Eminescu și căruia noi nu-i vom face reclama pe care i-o face numind-o și în ciuda intenției, d. Potra. Nimeni n-a căpătat dispreț pentru ceea ce nu e un efect al desfrâului ci numai un accident supărător ce i se poate întâmpla, Doamne ferește, și d-lui Potra. Pe cât mi-a fost în putință eu am evitat în Viața lui Eminescu revelarea prea crudă a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
viața lor, dar au izbutit să se elibereze de orice vanitate. Este sensul în care Wittgenstein aspira la religiozitate, dar nu se socotea un om religios. Se vedea pe sine vanitos, dornic să fie admirat, iritabil, înclinat spre furie și dispreț față de unii semeni.67 Începând cu anii Primului Război Mondial, Wittgenstein s-a aflat aproape mereu în luptă cu sentimentul mulțumirii de sine și a crezut rareori că a putut atinge starea de spirit pe care și-o dorea. Mai mult, el
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
se simte afectat, fără să-și poată explica plauzibil starea psihică pe care o trăiește. În acest sens, ,,psihologii au descoperit că o relație are o probabilitate foarte mare să se încheie dacă un partener produce expresii faciale care exprimă disprețul chiar dacă celălalt nu le observă"26. Explicația ne este oferită de rezultatul cercetării italienilor Giacomo Rizzolatti și Vittorio Gallese (1996) de la Universitatea din Parma. Aceștia au înregistrat disprețul unor persoane cu ajutorul unei clase de celule nervoase cu rol de a
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mare să se încheie dacă un partener produce expresii faciale care exprimă disprețul chiar dacă celălalt nu le observă"26. Explicația ne este oferită de rezultatul cercetării italienilor Giacomo Rizzolatti și Vittorio Gallese (1996) de la Universitatea din Parma. Aceștia au înregistrat disprețul unor persoane cu ajutorul unei clase de celule nervoase cu rol de a controla mușchii și mișcările corpului (,,neuronii-oglindă"), care acționează la fel ca un poligraf interior ce răspunde mai degrabă la afișarea emoției exprimate de limbajul corporal decât să simuleze
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
confruntări pentru a scăpa de sentimentul de inferioritate care-l apasă; • mâna invadatoare: cuprinderea mâinii și bicepsului interlocutorului cu ambele mâini, cotropind și invadând spațiul personal al acestuia; • substitutul: întinderea degetului arătător în loc de mână, exprimând superficialitate în angajarea cu celălalt, dispreț și faptul că va fi uitat în zece secunde după acest contact; • mâna fugitivă: oferirea și retragerea extrem de rapidă a mâinii, ilustrând o persoană cu temperament dinamic; • mâna fondantă: abandonarea mâinii într-un mod afectuos, care ,,se topește" în mâna
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
fondantă: abandonarea mâinii într-un mod afectuos, care ,,se topește" în mâna celuilalt cu scopul de a seduce, de a obține un avantaj sau de a-l dirija pe celălalt; • ciocul de rață: apucarea mâinii interlocutorului în semn de respingere, dispreț sau îndepărtare; • mâna moluscă: întinderea mâinii cu moliciune, lipsă de energie, relaxare totală, fără să exercite nicio presiune asupra mâinii interlocutorului, indicând refuzul de a se angaja în relație sau de a-l cunoaște pe acesta 54. Accepțiunea socială evidențiază
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
se știe, importanța lui În viața omului. Iată trei situații sugestive, consemnate de H. de Balzac: „În dragoste, trei sferturi din ceea ce se spune se exprimă prin admirabila elocință a ochilor”; „Oamenii nebăgați În seamă Își răzbună situația lor prin disprețul privirii lor”; Dacă o fată poate să se uite, fără să roșească, În ochii părinților săi, asta e de-ajuns”. * „Cine nu poate face mai bine un lucru, Îl face măcar Într-un alt fel.” (J.W. Goethe) Poate că
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
existențe nu pentru sine, ci pentru alții. * Dintre cheltuielile noastre, cea mai costisitoare e timpul”. (Teofrast) Pentru că, spune Cicero: „Timpul ce a trecut nu se Întoarce niciodată”. Prin comparație cu cei care adoptă o atitudine de indiferență sau chiar de dispreț față de timp, alții ar vrea să-l multidimensioneze: „O furnică ce ar avea timpul necesar ar putea șterge de pe planetă masivul Mont Blanc” (Gustave Le Bon). * „Norocul Îngerilor e că nu sînt supuși nici ispitelor, nici constrîngerilor.” (Lucian Blaga) Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]