7,291 matches
-
clopoțelul.) 108 SCENA II Aceiași Pristanda Trahanache: (lăsând clopoțelul și întorcându se la spatele mesii) 'Ai? Ce e? Pristanda: (misterios și repede) Coane Zahario! Conul Fănică, coana Joițica!... Trahanache: Ei? Ce? Pristanda: Sunt dincoace în cabinet... au venit pe din dos, vă așteaptă. Numaidecât să poftiți acolo. Trahanache: (asemenea misterios) Nu pot să las prezidenția... să aibă puțintică răbdare. Pristanda: Trebuie... numaidecât!... Suspandați! Trahanache: (trage clopoțelul și se ridică) Stimabilă, onorabilă adunare. După discursul important, pe care l-a ținut respectabilul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cel vrâncean! Oiță bârsană, De ești năzdrăvană, și de-a fi să mor în câmp de mohor, Să spui lui vrâncean Și lui ungurean Ca să mă îngroape Aice, pe-aproape, În strunga de oi, Să fiu tot cu voi; În dosul stânii Să-mi aud cânii. Aste să le spui, Iar la cap să-mi pui Fluieraș de fag, Mult zice cu drag; Fluieraș de os, Mult zice duios; Fluieraș de soc, Mult zice cu foc! Vântul, când a bate, Prin
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
atitudinea Iui în fața morții și reliefează trăsăturile sale caracteristice. El o roagă mai întâi pe mioară: Să-i spui lui vrâncean/ Și lui ungurean/ Ca să mă îngroape,/ Aice pe-aproape./ în strunga de oi./ Să fiu tot cu voi;/ In dosul stânii/ Să-mi aud cânii". Ciobănașul vrea ca după moarte să rămână alături de oi și câinii săi, în mediul în care și-a dus până acum existența, deoarece despărțirea de ceea ce i a fost drag ar echivala cu uitarea, cu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ale ceremonialului funebru pentru desăvârșirea sa ca om. Este preocupat de înmormântarea sa și de aceea îi cere mioarei să fie îngropat chiar de presupușii săi asasini: "Aice pe-aproape/ în strunga de oi./ Să fiu tot cu voi/ în dosul stânii./ Să-mi aud cânii". Această dorință nu este o dovadă de slăbiciune, de resemnare, ci de superioritate morală, de demnitate și tărie, deoarece crede că astfel criminalii se vor purifica moral constatând ei înșiși urmările abominabilei lor fapte. De
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
li se adaugă devotamentul, dragostea și pasiunea pentru meserie, pentru munca zilnică. El este atașat și câinilor săi credincioși, și mioarelor, toate acestea explicând dorința sa de a fi înmormântat "în strunga de oi/ Să fiu tot cu voi; în dosul stânii./ Să-mi aud cânii". De mioara sa năzdrăvană îl leagă o prietenie omenească și de aceea i se adresează cald, ocrotitor și duios. Sentimentele dintre ei sunt reciproce deoarece oița suferă cumplit la aflarea complotului și, dezvăluindu-i-1, îl sfătuiește
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
arestării. În momentul arestării eram la București, În căminul studențesc la care ședeam; era căminul Brigăzii Brăila, pentru că facultățile erau Împărțite și pe brigăzi zonale, județene. Vă dau exemplu: erau hoteluri naționalizate și, chiar În spatele hotelului Opera, acolo era, În dosul Cișmigiului. E un hotelaș drăguț, așa, pe colț. Și acolo eram trei brigăzi: Brăila, Călărași și Dolj. Structura acestor brigăzi era ca a brigăzilor de muncă voluntară. Sâmbăta se făceau cursuri și duminica dimineața se mergea la șantierele Apaca, care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era impregnată cu transpirație, cu sânge, cu urină și, probabil, cu lacrimi. Și mai era o pătură din asta cazonă... Da’ este greu să descrii ce senzație poți să Încerci, ca venind de sub cerul liber, deodată să te găsești În dosul unor pereți... Să vezi un pat de beton, să te vezi singur... la 17 ani... Prima reacție este a animalului În cușcă... Începi să te plimbi. Nu realizezi ce se Întâmplă, simți că te prăvălești Într-un abis și nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sufletul lui... Acolo ne-au băgat și la izolare. Ce făceam la izolare? O pregătire spirituală. Era rugăciune, era meditație, erau discuții. Aveam o cărticică de rugăciuni a cardinalului Todea, Noul Testament..., și așa, pe furiș, mai citeam. Și scriam pe dosul gamelei, cu săpun, rugăciuni, poezii de Radu Gyr... Era o atmosferă de Înălțare sufletească, ca și Într-o mănăstire, ca să zic așa. Acolo mai și posteam față de mâncarea care o aveam, și asta era un tonic spiritual extraordinar. A fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la mine. Zice delegatu’: „Mă, Ioane, hai că vrem să stăm de vorbă cu tine”. „Da, cum să nu”... Mă duc În casă, mi se legitimează că cine-s: de la Securitate. Doamne, Maica Domnului! Și Îmi Întorc casa toată pe dos. M-am gândit că vor armament, aur sau altceva... Și am zis eu către ei: „Eu nu mă trag din moșieri ca să am de valoare ceva În casă. O am de valoare pe nevastă-mea. Aia-i valoarea mea - Încolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
4. În fundul unei mari curți se afla casa, dărâmată acum, care era pensionatul. În dreapta era Pensionatul de fete Gachstater, fost Manalotti, în stânga Curtea de Apel. Toate acestea au dispărut spre a face loc Palatului de Justiție 5 și stradei din dosul său. Toată regiunea aceea de pe vremuri a dispărut și a lăsat locul unor radicale transformări. Dâmbovița necanalizată, îngustă, joasă, murdară, trecea tot mai jos de biserica Domnița Bălașa, însă albia ei era mai apropiată de strada Carol 6, apoi cotea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
regiunea aceea de pe vremuri a dispărut și a lăsat locul unor radicale transformări. Dâmbovița necanalizată, îngustă, joasă, murdară, trecea tot mai jos de biserica Domnița Bălașa, însă albia ei era mai apropiată de strada Carol 6, apoi cotea la stânga în dosul Liceului Sf. Sava7 și uda grădina din dos a Insti tutului Buchholtzer. Acolo era și un vad de unde luau sacagiii apă, iar noi, elevii, ne scăldam vara. Cheiurile Dâmboviței nu existau, grădina bisericii Domnița Bălașa nu exista, spitalul și ospiciul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lăsat locul unor radicale transformări. Dâmbovița necanalizată, îngustă, joasă, murdară, trecea tot mai jos de biserica Domnița Bălașa, însă albia ei era mai apropiată de strada Carol 6, apoi cotea la stânga în dosul Liceului Sf. Sava7 și uda grădina din dos a Insti tutului Buchholtzer. Acolo era și un vad de unde luau sacagiii apă, iar noi, elevii, ne scăldam vara. Cheiurile Dâmboviței nu existau, grădina bisericii Domnița Bălașa nu exista, spitalul și ospiciul nu erau clădite. Palatul de Justiție nu exista
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
totuși aveau acel simț de conservare care, în viața de mai târziu, se numește „dibăcie“ și „deșteptăciune“. Omul fu găsit, acela eram eu. Încă de atunci am avut curajul faptelor ce săvârșeam și nu mi-a plăcut să fiu în dosul paravanelor. Spiritul de revoltă începea să mă însuflețească. Deci am scris plângerea și am semnat-o cel dintâi. Apoi am dus-o singur domnului director Buchholtzer. în bucurești 51 Seara, înainte de culcare, era obiceiul ca toți elevii să se adune
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
multe ori mai târziu m-am gândit la această întâmplare. Și, instruit de faptele vieții, am înțeles că mai niciodată cei cari stau în capul mișcărilor nu sunt adevărații conducători. Masele nu sunt conduse niciodată din față, ci totdeauna din dos. Șefii politici sunt ca și generalii: comandă acoperiți. Conducătorii aparenți, cei cari au onorurile rândului dintâi, sunt, de cele mai multe ori, instrumentele. 52 bucureștii de altădată în bucurești 53 Moralitatea acestui tineret lăsa foarte mult de dorit. De altfel vina venea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu sală de restaurant la etaj, era instalat deasupra băcăniei Dragomir.196 În locul Hotelului Splendid era un mic hotel numit Hotel Orient.197 Existau pe strada Smârdan, pe atunci strada Germană, cele două Concordii: Concordia-nouă și Concordia-veche, ambele hoteluri. În dosul Lipscanilor, alături de actualul Hotel Kiriazi era Hotel Simion 198 de mâna a doua. bucureștiul în 1871 129 Știrbei, existent și astăzi pe Calea Victoriei colț cu strada Banului etc.) este aproape completă, știind că marile bulevarde de astăzi pe atunci încă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dejunam cu 90 de bani, și anume: pâine 10 bani, 2 ouă fierte 20 bani, o fleică 40 bani, 1 măr 10 bani, bacșișul 10 bani. Fără vin. Cu vin costa 1 leu și 10 bani.229 Birtul Günther, în dosul Pasagiului Român, strada Câmpineanu 230, unde mâncam 4 feluri pe zi, vin și desert cu 80 lei lunar. Birtul lui Madame Mari 228. Strada Sf. Nicolae Șelari. 229. Suma părea într-adevăr rezonabilă, căci în aceeași vreme (în 1873), la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în primire și cu toate împotrivirile mele, m-au dus la bufet și m-au silit să le plătesc un cornet de bomboane. Costa 4 lei. Am plecat, dar m-am reîntors auzindu-mi numele chemat de un camarad. În dosul galantarului măsculița mea schimba, cu unul din chelneri, cornetul în contra 2 lei. 142 bucureștii de altădată 255. Sala Franzelaru, situată în mahalaua Antim, pe strada Bateriilor (fostă Cazărmii), în apropiere de strada Sfinții Apostoli era amenajată atât pentru dans, cât
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Cei trei crai, adică magii, cu costume orientale, anume Gaspar, Melhior și Baltazar. Pruncul, copil între 12 și 14 ani. Paiața îmbrăcată cu haine strâmte și cu diferite petice. Moșul cu mască, barba lânoasă, cu cojocul și căciula întoarse pe dos. Vicleimul, bineînțeles, a degenerat. De unde vicleimul original avea un dialog inspirat din mistere sau nașterea lui Hristos, cu vremea s-a vulgarizat și chiar s-a trivializat. Astfel am ajuns la vicleimul zis „fără perdea“, care nu mai are nimic
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
încredințate că partidul conservator va fi la cârmă în ziua cea mare.* La 25 iulie se pune piatra fundamentală a Circului. În București se înființează o Societate ecuestră al cărei scop era să con struiască un circ de zid în dosul Episcopiei, adică pe locul unde s-a înălțat clădirea Ateneului Român. Comitetul acestei societăți era compus din: generalul Florescu, președinte, iar membri: senatorul N.D. Racoviță, procurorul de la Casație N. Filitis, locotenentul colonel Eraclie Arion și inginerul Alfred Berlon. Terenul a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de unicul sergent de stradă care păzea postul. Tot felul de soluțiuni erau date și încă nu se hotărâse nimic. Când am sosit la conferință pe la orele 2, am găsit pe Bulevardul Academiei o desfășurare neobicinuită de forțe polițienești. În dosul Universității numeroși sergenți de oraș, în cele două curți din dreapta și din stângă Universității, alte forțe polițienești, pe strada Colței jandarmi călări, pe bulevard numeroși sergenți de oraș sub comanda tistului Sarandi, în jurul statuii și pe trotuarul grădinii botanice agenți
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mă lovește. Eu devin țanțoș și ridic bastonul la fel. Și încăierarea începe. Alți trei bătăuși aleargă spre mine. Având instinctul apărării, mă retrag repede și mă așez cu spatele în păretele halei, spre a nu fi atacat pe din dos. Bă tăușii mă lovesc din toate părțile. Spre a nu fi lovit în cap, ridic brațul stâng și cu brațul drept lovesc cât pot. Pălăria îmi cade. Unul dintre bătăuși, tocmai agentul care mă apostrofase întâi, primește din parte-mi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Drăghiescu, Teodorescu, Florea Bălan, Danielopolu, Chernbach, M. Petrini din Galați.“27 Aceștia erau cei dintâi medici din București. Suflarea de înviorare trece peste tot. Studenții universitari, cari ceruseră instructori militari, sunt convocați, încă din luna ianuarie, în marea curte din dosul Prefecturii poliției și puși sub autoritatea maiorului Comăneanu. În zăpadă până la genunchi, facem exercițiile comandate. Văd încă în ca pul flancului drept silueta înaltă a doctorului C. Istrati, pe atunci doctorand în medicină, a d-rului Apostoleanu, doctorand de asemenea, și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
2. Parte: Une lune de miel Normande 138. 3. Parte: Cliquot, Fantaisie (Lombard). Le champagne, musique de Mr. Carini; Romance, Steluța (romanță), La Gaillarde, polca mazurca de Mr. Carini. 4. Parte: Deux beautés d’autrefois 139.“ În grădina Guichard din dosul Palatului Regal juca Pascaly în teatrul numit „Teatrul de vară“. La 22 august se juca: La sânul mamei; Filosofia bărbaților, iar Teodor Popescu va cânta între acte aria lui Țepeș, opereta națională Fata de la Cozia de Eugen Carada. Prețurile 2
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bogătași cunoscuți cari se numeau bancheri. Unul din aceștia, un bulgar anume Christu..., care deținea numeroase economii ale particularilor, dădu un faliment răsunător. Tot pe atunci avea notorietate în București un restaurator, anume Stavri, care ținea restaurantul și grădina din dosul Pasagiului Român, pe strada Câmpineanu, mai târziu, pe rând: Georgescu, Alcazar, Cosman, Günther etc. Grădinile Stavri și Rașca erau cele două grădini aristocratice de vară. Stavri, bulgar și el, își depusese tot ce agonisise la banca lui... și când acesta
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
familiaritatea lor cu cea mai înaltă „civilizațiune”: „Tarr a fost creat pentru înlăturarea neplăcerilor pricinuite de briciu sau lamă. Briciul sau lama, oricît de bune ar fi ele, dau loc iritațiilor ce nasc infecțiuni”. Întorc de fiecare dată sticluța cu dosul etichetei, unde au fost imprimate, spre mine, și, în timp ce mă bărbieresc, le citesc de două-trei ori, pedant, ca pe un omagiu adus prețiozității, gata să rîd de unul singur sau (ca în această dimineață) să mă necăjesc că habar n-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]