5,886 matches
-
stabilite În plan, a socotit că nu este necesar să scoată din ziar acea referire la Învățarea sau aprofundarea limbilor străine și că nu și-a dat seama că este restrictiv”. Probabil transpirat și-n fundul izmenelor, tov. cenzor a exclamat În scris: „PENTRU MINE PERSONAL ESTE UN CAZ NEOBIȘNUIT!”. Punându-și cenușă sub basca de fost comsomolist, corectorul ideologic luase taurul de coarne notând: „În toată această situație răspunderea o port eu (subl. În orig.) Întrucît mi-a scăpat din
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
eu cu englezoaicele rămânem studiind lumea înconjurătoare din camionetă. Apare un băiat cu ceva mișcător în brațe, are loc o discuție agitată cu ceva râsete, apoi Alfonso vine la noi și depune un animăluț ciudat pe podeaua camionetei. Un armadillo!! exclam încântată, amintindu-mi unul din episoadele din Friends în care Ross se costumase în armadillo din lipsă de costume de Moș Crăciun. Armadillo-ul este un fel de bursuc gri lung de aproape jumătate de metru, din care coada are cam
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de copac în afara casei. Merg la el, îmi cer scuze de confuzie și mai ales de stresul cauzat și îi povestesc cum am cumpărat o brățară de la Elia și i-am dat și banii de ceremonie cu aceeași ocazie. În loc să exclame „Ințeleg!” și să-și dea seama de greșeală, așa cum mă aștept eu, mă privește și mă întreabă mai mult retoric ce poate el să facă acum ca să-și primească banii. Nu-mi vine a crede ce se întâmplă, dar nici
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și altele. Dacă ați dus dorul micilor poante de pe margini, care pe vremea lui Roger Moore reușeau invariabil să strice efectul celor mai îndrăznețe cascadorii, iat-o aici pe băbuța care-și scapă mătăniile în timpul urmăririi din biserică și care exclamă : Doamne ! Dacă v-au lipsit lamentabilele texte de agățat ale lui 007, auziți ce apropouri îi bate aici unei tinere agente. Aceste alunecări în vechile năravuri sînt cu atît mai regretabile cu cît Bond-ul lui Craig nu are nimic
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
gropi și bălării, în vreme ce la doi-trei metri de noi exista un drum decent, dar... închis pentru cei care ar fi dorit să ajungă în insulă. Îmi amintesc și azi reacția fratelui Lucian Floricel. Când am intrat pe acel drum, a exclamat: ,,civilizație, ADIO!” Am reușit să ajungem într-o zonă de unde urma să luăm bacul pentru a trece dincolo de Dunăre. Dacă pentru potecă am folosit cuvântul ,,drum”, din păcate, pentru ceea ce ne-a transportat pe noi pe malul celălalt, nu există
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
care Satana poate profita... O casă învrăjbită împotriva ei însăși nu poate rezista. Învinuirile și reînvinuirile sunt repetate și înmulțite. Satana și îngerii lui lucrează în mod activ ca să asigure un seceriș bogat din sămânța astfel semănată. Lumea privește și exclamă batjocoritor: ,, Ia priviți cum se urăsc acești creștini unul pe celălalt! Dacă aceasta este religia, noi nu o vrem!” Literal s-au împlinit aceste cuvinte inspirate în Comunitatea Filadelfia! Dar am încredințarea că și celelalte cuvinte inspirate se vor împlini
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
reacționeze conform modelului sovietic, un element recrutat dintre băștinași dar instruit în Uniunea Sovietică pentru a deveni factor activ al procesului de sovietizare, indiferent de domeniul de activitate. Un soldat devotat al Moscovei care, în orice moment ar fi putut exclama, fără mustrări de conștiință: servesc Uniunea Sovietică. Același lucru se petrecea și cu studenții ori aspiranții din Lumea a Treia, veniți la studii în U.R.S.S., de regulă, recomandați de partidele comuniste ori alte grupări pro-sovietice din țările lor. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
au domolit de a apucat bietul Gheorghiță să mă ajute și să mă ridice în căruță, ca să mă aducă acasă. Maria se gândea că iar încep procese și judecăți, bani cheltuiți pe avocați, drumuri la Vaslui și oftând din rărunchi, exclamă: „Of, Doamne, cu ce-am greșit noi că trebuie să tragem atâtea ponoase?” − Lasă, Marie și tu Emilie, nu mai plângeți, ne va face și nouă Dumnezeu dreptate. Ce s-a întâmplat azi nu-i decât lucrătura diavolului care lucrează
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a izbit existența mormântului unui sergent român, căzut la cucerirea orașului amintit. Se numea Țarălungă Cezar din Regimentul 2 roșiori, din Bârlad. Văzusem hectare de cimitire la Dalnik și Vakarjani, dar acum, tocmai numele acestui sergent m-a făcut să exclam: „Ei! sărace Țarălungă, aici ți s-a scurtat țara!”. Zece ani mai târziu, la școala din Căuești, comuna Adam, am cunoscut orfanii acestui erou, avându-i înscriși ca elevi și spunându-le unde se afla mormântul tatălui lor. Doamne, încurcate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vădite de sânge amestecat cu țărâna din groapa în care mă zvârcolisem cu trei zile în urmă - cu miros puternic neplăcut, precum un cadavru în descompunere -, mă consultă și când vede rana cusută, ea îmi dăduse un început de cangrenă, exclamă violent: „Uite criminalii cum omoară oamenii!!! Cine ți-a cusut rana?” Pretextez că, în timp ce-mi pierdusem cunoștința, s-a întâmplat acest lucru și nu știu cine e autorul. Dă să-mi scoată cămașa pentru a primi lenjerie de corp, constată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
după masă, a băgat plugul în brazdă de formă și după trei brazde se pomenește plângând în hohote și în acel moment și-a zis că eu sunt în pericol. Era exact ora la care eu cădeam rănit. „Văleu! a exclamat el atunci, Alixandru meu e în pericol!”. Deci gândurile noastre din acel moment suprem s-au întâlnit pe calea undelor sufletești ce leagă ființele care se iubesc. Revin la spital. Prin strădania colonelului doctor Vasiliu Nicolae și a soției sale
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Eforie, medicul curant mă previne că n am ce căuta în stațiune la cei 77 de ani ai mei, motivând dezavantajul vârstei. Insist pentru tratament adecvat și când vede analizele și tensiunea de 13/7 nu se poate abține și exclamă că am tensiune de adevărat aviator! Toată viața am avut și mai am și în prezent aceeași tensiune din... tinerețe, ca semn al unui echilibrat mod și stil de viață. Deci, în 1993 mă aflu de Paști la Eforie Nord
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
spre amiază primesc telefon de la Mariana - veselă - peste poate, că pleacă în Belgia, la Cosmin, să sărbătorească obținerea cetățeniei belgiene, pentru el și familia sa, reamintindu-mi că visul meu premonitoriu din ziua de Paști se adeverea acum! Entuziasmată a exclamat: „Oare ce-ar fi să ți se adeverească visul de acum o lună și să pice Iliescu?” Oarecum neconvins am spus că s-ar putea să fie așa, dar să așteptăm desfășurarea evenimentului. La alegerile prezidențiale rămân în turul doi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
turistice deosebite, la un moment dat îmi atrage atenția o statuie aflată pe soclul ei. Deși ai mei mergeau în direcție opusă, îi spun fiicei că recunosc a fi statuia lui Garibaldi. Dau fuga să o văd de aproape și exclam triumfător: „E Garibaldi!” Fiica s-a apropiat de statuie și m-a pozat alături de chipul revoluționarului pe care îl văzusem în manualele școlare cu peste șaizeci de ani în urmă! Alături de Garibaldi va dăinui un timp oarecare și umila mea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să ne sprijine ș.a.m.d. Noi ne-am uitat unii la alții, nu știam ce să credem. Chiar dacă nu eram atât de informați, știam de acasă că nu e bine cu rușii. Un camarad ieșean, Eduard Ciubotaru, chiar a exclamat nervos: "Băi, rușii ăștia dacă vin uită să plece!". Panait se uita să vadă reacția noastră. Apoi, s-a ridicat de pe scaun și-a spus: "Așa este. Bravo, băi! Așa să gândiți!" S-a ridicat și a plecat. M. M.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a pus la fiecare pe scaun câte o pioneză mare și ascuțită. A venit Jivkov, a văzut pioneza și s-a așezat fără să spună nimic, la fel Husak, Gierek, Honecker. Kadar a văzut pioneza, s-a așezat și a exclamat "Au!". Doar Ceaușescu, cu un gest vizibil, a măturat cu palma pioneza de pe scaun și apoi s-a așezat satisfăcut!) În afară de statele socialiste, în perioada menționată RDG începuse sa încropească relații cu state occidentale, în Berlin apărând și primele reprezentanțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la comun, veneam din centru acasă cu mașina 42, cu "burduf", veșnic aglomerată, care, înainte de stația mea, ocolea cimitirul. Trecând într-o seară, pe scară, cu autobuzul, unul din vecinii mei de locație văzând multe lumânări aprinse în cimitir a exclamat: "Io-te, bă, ce iluminație!". La care un amic, în stilul Mitică, a răspuns, spre hazul celorlalți pasageri: "Or fi locatarii acasă!".). La minister mi-am reluat vechile preocupări, trecând prin mai multe servicii expoziții, carte, film și în final
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de el și care, întors în Brazilia, s-a sinucis în 1922, dezamăgit de utilizarea avioanelor ca unelte de ucidere în masă în primul război mondial! Se spune că văzând cascada Iguazu prima doamnă a Americii, Eleanor Roosevelt, ar fi exclamat: "Sărmana Niagara"! Reușisem să văd Niagara cu ocazia trecerii pe la Buffalo a frontierei dintre SUA și Canada, în 1991. Iguazu aveam s-o văd mulți ani mai târziu și nu o dată, ci de două ori. Prima, cu prilejul vizitei la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
revenindu-i fără îndoială Ministerului Afacerilor Externe, care, prin direcțiile specializate și Direcția de spațiu "Țări NATO, UE și AELS", a fost decisiv și meritoriu implicat în acest maraton de 17 ani, la capătul căruia, spre deosebire de eroul grec, am putut exclama "Am învins!", fără să fi murit! Nu știu dacă ați privit cândva un tablou al lui Sisley sau Seurat, sau al altui "pointilist", unde imaginea este formată din mii de puncte de diferite culori, care se constituie într-un tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dreptate - c) eu nu Înțeleg. Deși mi-a scris o dat) Într-o scrisoare c) dorea s) li se al)ture demonstranților pentru drepturile civile din regiunea Mississippi, pentru sionism nu avea nici o simpatie. Dup) r)zboiul din 1967, a exclamat: „Voi, evreii, nu aveți ce s) c)utați pe p)mânturile arabilor!”. În focul discuției, a spus apoi multe lucruri nechibzuite. Evident, puțini oameni chiar Înțeleg complexitatea istoriei arabilor, iar Marshall se Înfuria când vedea c) idei politice de tip
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
străduindu-ne să jucăm spectacolul la care ea dorise să asiste; dar Încurcasem În așa hal hârtiile de Împachetat și am mimat atât de prost surpriza și entuziasmul (parcă-l văd pe fratele meu dându-și ochii peste cap și exclamând, imitând-o pe guvernanta noastră franțuzoaică, „Ah, quei c’est beau!“, Încât, după ce ne observă o clipă, „publicul“ nostru izbucni În plâns. A trecut un deceniu de atunci. A izbucnit Primul Război Mondial. O mulțime alcătuită din patrioți, Între care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
foarte misterios spre St. Petersburg și s-a Întors seara aducându-mi („ceva mai bun decât fluturii tăi de varză“) un banal fluture de noapte Urania montat În ghips. „Cum m-ai Îmbrățișat și cum ai mai dansat de bucurie!“ exclama ea zeci ani mai târziu, În timp ce inventa un trecut nou-nouț. Medicul nostru de țară, căruia i-am lăsat pupele unui fluture de noapte rar, când am plecat Într-o călătorie În străinătate, mi-a scris că totul mergea minunat; dar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
emită chiar și acea scurtă și firavă tuse a lui și intervalele de tăcere erau punctate doar de răpăitul produs de degetele tatei pe masă și o singură dată, Într-o izbucnire rapidă de reproșuri pline de speranțe, victima a exclamat brusc: „Întrebarea aceasta nu este În carte, domnule!“ - dar era. În cele din urmă, tata a oftat, a Închis manualul, remarcând Încet, dar clar: Golubcik (dragul meu) ai să pici precis - nu știi absolut nimic“. „Trebuie să vă contrazic“, Îi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ceară fierbinte și mandarine), În bibliotecă, de unde se auzea un potpuriu de bătăi din picioare și zăngăneli. Acolo Îl găseam pe tata, un bărbat masiv, robust, părând și mai masiv În treningul alb, atacând și parând, În timp ce agilul lui instructor exclama vioi Battez! Rompez! acompaniat de clinchetul săbiilor. Gâfâind puțin, tata scotea masca de scrimă bombată de pe fața roz transpirată pentru a mă săruta și a-mi spune bună dimineața. Locul acela era o combinație plăcută Între erudiție și sportivitate, Între
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bogat rivaliza cu coada unui armăsar sălbatic“). „Am avut privilegiul“, i-a explicat mai târziu Maurice Louisei ca Între călăreți, „să-i fiu de folos Doñei Isidora, salvând-o odată de niște indieni necuviincioși“. „Un mic serviciu, Îi spui dumneata!“ exclamă tânăra creolă. „Un bărbat care face atâtea pentru mine!...“ „Tu ce-ai face pentru el?“ Întrebă Maurice nerăbdător. Pardieu! L-aș iubi!“ „ Atunci mi-aș da jumătate din viață ca să te văd În mâinile Pisicii Sălbatice și a tovarășilor lui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]