6,379 matches
-
zile. Iadul pe pământ, bă! Trăgeau rușii din toate părțile. Ploaie de gloanțe, nu alta. Da‟ și-ai noștri. ce mai, măcel în toată regula. Cădeau ca muștele și dintr-o parte și din alta. Ghemuit, lângă ei, mă treceau fiorii. Nu împlinisem nici zece ani. Permisia tatei s-a dus ca vântul care bătea uneori cu putere din fundul Racovei. Era prin mai, 1942, tot într-o zi de duminică frumoasă. Am înhămat caii la căruță și am plecat să
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pe înserat și erau „mai slabi de înger” după cum se spunea, adevărate momente de groază, imaginându-și tot felul de „jivine” care mai de care mai fioroase, gata să sară pe ei, să-i mănânce. Și acum Săndel simte unele fiori, de unde-și dă seama că nu e chiar bărbat desăvârșit. Începând coborârea la vale pe Dealul Crucii, sau mai nou numit, Dealul Teilor, aceștia erau în plină iarnă, fără frunze, doar cu crengile înălțate spre înaltul cerului, parcă rugându-se
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
și căruia i s-ar cuveni dedicate umeroase studii, memorii și nu în ultimul rând omagii pentru jertfa dar și pentru creația sa. Și tot Ionel Zeană a scris: „Poezia sa are un caracter religios, fiind străbătută de un puternic fior mistic, izvorăște dintr-o conștiință morală pusă în situația de a trăi o nouă experiență de viață, foarte dureroasă, dar înțeleasă ca fiind hărăzită de sus ca o piatră a credinței”. Părintele-poet arată că înțelege perfect motivația condamnării sale, ca
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
mai rămas Așa de omorât de voia lui, Strivită’n rău cu fiecare pas - Dar, îndurându-Te să mă încui În temnița venită cu dreptate Mi-ai descuiat ușa ca nimănui Când și’ntr’un stârv ca mine mai răzbate Fiorul ne’ndoielii că nimic Nu e al nostru - afară de păcate -. Raportarea la Mântuitorul Hristos stă în centrul majorității poeziilor părintelui Imbrescu, arătându-ne astfel un om care a înțeles cu adevărat viața creștină care e viața întru Hristos, Cel care
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
aminte de o altă cutie metalică, aproape plină cu nasturi superbi, de toate culorile și toate mărimile, din care astăzi mai păstrez doar două lămâi, pe care le-am cusut la reverul unei bluze. Oare, gândește cineva câte amintiri și fior existențial pot îngloba cei doi năsturași ? Ai spune „o lume uitată în două lămâi minimalizate”. Dar acolo, în cei doi năsturași se ascund nebănuit de bine torenții mei interiori, un „suflet de copil ce s-a ascuns tiptil” în spatele a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
atât de înalți ascund până și cea mai mică rază de soare, chiar și în miezul verii; și abia atunci înțelegi de ce locul este împărțit în trei sectoare numite Poarta Iadului, Pridvorul Iadului și Gâtul Iadului. Numele acestea îți dau fiori, dar acest labirint muntos nu este așa de înfricoșător precum pare ! Este liniștitor în zilele în care nu trec sute sau chiar mii de mașini. Dacă ajungi în Neamț, este obligatoriu să faci o plimbare cu vaporașul pe „Marea dintre
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cea verde, spre care înota Mihai împreună cu fratele său, Ilie, cel bun la suflet, căruia nimeni ochii-i n-a închis/ În străinătate 24. Dar pe-atunci erau cu toții fericiți. Toată lumea era a lor, misterul codrilor de-aramă le dădea fiori ciudați, iar instinctul îi mâna, îndeosebi pe unul din ei, la dezlegarea misterului. Nu i-a trebuit mult copilului-poet să fugă din preajma casei cu mistere deja dezlegate și să doarmă peste noapte lângă lac sub crengile unui tei îmbătător. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
oferă în faimosul său cod de artă poetică intitulat Il Fanciulino (Copilul), o revelare majoră a ceea ce era atât de simplu, dar atât de greu de explicat: Există în noi un copil înlăcrimat, dar care este cutremurat nu numai de fiori, ci și de mari bucurii. Când vârsta noastră este fragedă, el își confundă vocea cu a noastră, și de la cei doi copii care se zbenguie și se ceartă între ei, și, totdeauna împreună, se tem, speră, se bucură, plâng, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tatălui, nici vorba dulcii mame; atracția senzațiilor necunoscute, dar pândite și râvnite în egală măsură, era irezistibilă. Cum s-o poată ocoli când i-a fost predestinată, când a lui era toată lumea și când taina codrilor de-aramă îi dădea fiori, iar instinctul îl mâna la dezlegarea misterului. Ce taine o fi ascunzând pădurea care-și bate frunza lin97? Cum o fi arătând zâna cea bună despre care se spune că ar apărea noaptea pe lună plină, în luminiș de lângă baltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
deplin acord cu vârsta edenică a copilăriei. Copilul Mihai a trăit pe viu aceste taine, care erau ale naturii ipoteștene, natură pe care a ridicat-o apoi la rang de natură-mamă. Încântat de ceea ce se întâmplă cu sine, plin de fiorurile freamătului lin care trecea din ram în ram, de felurile miresmelor adormitoare (la propriu și la figurat), Astfel eu nopți întregi am mas,/ Blând îngânat de-al valurilor glas107. Misterele nopții cad asupra copilului cum cădeau aievea, dar și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
părea că aude venind în cete cerbii 108. Îndrăgostit de natura ipoteșteană, purtând în el sentimentul unei altfel de iubiri, care se va arăta cât de curând aievea, poetul, a simțit ceva nedeslușit în sinea-i; era ceva de genul fiorului trecut din ram în ram și-apoi prin el însuși, în voia căruia se lăsa c-o dulce pace. Sufletul copilului comunica atât de intens cu natura ipoteșteană, încât era copt pentru a reverbera la un fior și mai profund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ceva de genul fiorului trecut din ram în ram și-apoi prin el însuși, în voia căruia se lăsa c-o dulce pace. Sufletul copilului comunica atât de intens cu natura ipoteșteană, încât era copt pentru a reverbera la un fior și mai profund. De aici înainte, purtarea copilului va fi întocmai ca aceea a unei frunze duse de vânt, lipsită de intenția de a se împotrivi. Simțea în aceasta un soi de plăcere, ca atunci când propria-i conștiință părea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se apropie furtuna, dar nu știa dincotro. O intuia însă, o adulmeca prin preajmă cu extraordinarul său simț, întocmai ca Evtușenko, în tren, călătorind spre mare; o simțea după mirosul sărat, dar neliniștea că nu știa cum arată îi dădea fiori: "Spuneți-mi/ când va fi?/ Și cum e, oare?"/ "Îți vei răspunde singur la-ntrebare."/ Și-atunci când ea mi-a cotropit simțirea,/ Lumea s-a stins deodată/ împrejur,/ Din tot ce-a fost/ a mai rămas iubirea./ Înmărmurisem în al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
valea mea natală ce undula în flori 45. Sigur că, din perspectiva depărtării și după ce la Cernăuți a văzut case cu mult mai arătoase decât o aveau părinții pe cea de la Ipotești, preferința lui Eminescu pentru casa mitutică reprezenta ecoul fiorului liric al copilului care stătea pe malul lacului din pădure, unde-și făcea colibă de trestii, mitutică -/ În ea un pat de scânduri; pe el un pui de-odor/ Să doarmă 46. În realitatea poetică eminesciană, casa apare cinematografic, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
este asociată cu răceala morții, dar nu numai: Și prin ferestre sparte, ca printre ochi de nori/ Trece-o suflare sfântă cu aripe recori 90. Atunci în creeri se-nsenină/ Un vis absurd dar dulce și, brusc, se declanșează din nou fiorul trăit în copilărie în relația cu icoana: Copil!... numai icoana te-a înghețat de frică!91 La antipod, sufletul ca o biserică ruinată: [...] Bisericuța sântă/ În care nu preoții ci vânt și cobe cântă/ E sufletu-mi92. Este un punct nodal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în viziunea religios-folclorizantă, înălțarea iubitei la cer este o imagine emblematică, dominată de viziunea morții. În fapt, zborul este o pendulare între vis și moarte. În poema Din străinătate, vorbind de presupusa lui moarte, care-i va da ghețoasele-i fiori, poetul se vede zburând În visuri fericite [...] către nori268. La fel, în Mortua est!, unde se regăsesc aceleași reverberații ale morții și unde asocierea se face cu aripile îngerilor, care nu sunt altceva decât sugestii ale zborului; umbra copilei transformate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
eliberării omului de durerea lăuntrică; când i se ia și această ultimă șansă, omul e damnat să poarte crucea durerii sale insondabile De-atunci el haina morții și-a îmbrăcat viața 292, ori să fie sortit pieirii Pân ce-un fior de moarte îl prinde 293. După stingere, vor plânge chiar elementele naturii, care intră în rezonanță și ele cu moartea a tot ce ființează: Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu 294. Există și alte sensuri ale aceluiași verb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sânilor se coc". Nici atâta nu-i este destul, ci mai spune tinerimii cum Călin rumpe pânza și apoi vede "a frumuseții haruri goale". Simțul de pudoare nu ne lasă a continua și a mai spune scenele următoare (...) Te cuprind fiorii când cugetăm la aceea că chiar și fecioare române citesc poeziile aceste. Unde mai este așa ceva în Europa?" Sunt sigur că, de-ar citi romanele "moderne" gen "Pizdeț"&comp., Grama ar trece grabnic la mahomedanism, dacă nu cumva, vorba lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
post-postate schimbă sensuri, apostroful (știați că există trei categorii de apostrofuri?) așișderea, cratima reașezată nu-i de acolo și deformează accentul afectiv prin preferarea celui logic: "...această gramatizare excesivă a textului aduce logica formală în dauna sentimentului, scoate, de fapt, fiorul poetic, lăsând în urmă psihologie..." Georgescu corectează și lecțiuni de neclintit. "sara suflu-n lumînare" devine "sara suflu-n luminare" și se demonstrează că, în vremea lui Eminescu, "luminare" avea un sens complementar, identificabil și-n alte scrieri, convingător citate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Vatican), la generalul Cerchez, căruia Osman Pașa i-a predat sabia la capitularea Plevnei, ori la sublocotenentul moldovean Hâncu, mort acum trei ani în Iraq. E-un fel de Who's who ieșean, implacabil rămas deschis. M-au cam trecut fiorii când mi-am aflat numele în indicele de la finalul cărții dar m-am liniștit: nu-i vorba decât despre un personaj dintr-o piesă a mea, jucat de actorul cutare, plecat în 1985 către Domnul. Ca să vezi: omul concret s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sunt caligrafiate (cu tuș, îngrijit, zici că-i scris cu "italic" la computer!) în românește. N-aș zice că aduc cine știe ce mare noutate stilistică și că ar putea provoca niscaiva mutații în ierarhii. Sunt scrieri oneste, potențate de un vibrant fior patriotic, deplin explicabil dacă ne gândim la împrejurările în care au fost scrise. Remarcabilă ca preocupare deocamdată traducerea Elegiilor lui Goethe, însoțită și de un amplu studiu critic. Germaniștii noștri urmează să se pronunțe cu privire la exacta valoare a acestor tălmăciri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cele patru colțuri ale pământului, sfoară, să vină toți cei care se pricepeau să picteze ori să sculpteze, să-și încerce norocul, fiindcă tezaurul lui era mai mare decât aveau toate statele lumii laolaltă, iar fata frumoasă-frumoasă, că te treceau fiorii când o vedeai și n-aveai chip să mai trăiești o zi, dac-o priveai o dată. Hei, dar să faci un tablou pentru posteritate, care să-i fie pe plac lui Timur Lenk era... mai greu decât să mai cucerești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
al artistului, din care Gertrud, însoțitoarea și ocrotitoarea noastră, ne-a tradus și ne-a pus să reținem măcar acest mirific catren, care poate fi un adevărat imn și, totodată, un îndemn închinat tuturor creatorilor: "Cântecul meu închin În memoria fiorului creator, A bucuriei de a face viața Mai frumoasă decât s-a născut!" * Într-o seară, în ziua de 12 august, ne-a venit rândul să prezentăm "programul" pe care l-am pregătit în cinstea celorlalte delegații și a comandamentului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
din nou o liniște adâncă, plină de înțelesuri. „ Da, timpul..!”, îmi trecu prin minte un gând „... Timpul este ca sângele ce se scurge dintr-o rană mortală... care, isprăvindu-se aduce moartea!... Timpul și moartea se împletesc... se suprapun..!” Un fior rece îmi străbătu întreaga ființă. „...Viață, moarte... Moarte, viață !...îmi continuai gândul... Granița dintre viață și moarte este subțire ca o ață!”. „ Vă mai amintiți, pățănia aceea... cu, „Părintele șoarec”...!” Un coleg îmi risipi gândurile, cu o întâmplare hazlie, foarte
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cum ploaia bătea în fereastră, încă, de dimineața... O pânză de apă aluneca pe geam ca o ceață... și, mă uitam la ea cu un fel de nedumerire... fără să știu de ce.. În aer, parcă plutea ceva... care înfricoșa... Un fior, ca un vânt rece trecu printre noi. Așteptam..!.. Așteptam, să se petreacă ceva, ceva devastator care să trântească ușa de perete și să intre. Stăteam parcă, pe un butoi de pulbere... o scânteie doar, și... să ne spulbere... Nu știam
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]