7,018 matches
-
avem chipurile vesele și bronzate. Privim în jur: vechea curte a școlii este o mare de flori peste care plutește freamătul vocilor agitate, lăudăroase, zglobii. Bucuria revederii nu ține cont de vârstă. Dincolo de veselia pe care o arătăm, toți avem fluturi în stomac. An școlar nou, provocări, teme, examene, conflicte, prietenii. Îmi amintesc prima zi de școală în clasa I: ascultam cu toții, mirați, glasul doamnei învățătoare, chemările ei și sfaturile bune pe care ni le dădea. Auzisem atâtea, din versuri, cântece
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
știind că doar ÎMPREUNĂ fac mîncarea să fie gustoasă și ne ajuta pe noi, oamenii, să fim cât mai sănătoși. Cartea izvor de bucurii Alexis Ganciu A fost odată de mult o carte scrisă pe boabe de rouă, în zborul fluturilor cu aripi de petale. Și uite așa, strângând petale de lumină, foșnet de frunze și fire de argint din ape, autorii adună pagină cu pagină, într-o țesătură de poveste. Așa a apărut cartea. Într-o zi, pe când abia învățam
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
o grămadă de fructe și legume gustoase sănătoase! Și așa cărăbușul a făcut pace între gâzele din poieniță. Palatul de cleștar Lăzărescu Mara Era o noapte de iarnă splendidă. Stăteam la fereastră și priveam cum fulgii dansau prin aerul înghețat. Fluturi de argint se așterneau pe geam și mă îmbiau să ies afară, dar era târziu. Deodată am zărit-o chiar pe Crăiasa Zăpezii. Avea o rochie alba, împodobită cu diamante care-ți luau ochii, în picioare avea niște balerini de
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
purpurie. Dacă voi, o grămadă de ticăloși neisprăviți, nu v-ați mai fi scobit În cur aiurea și l-ați fi găsit atunci când a dispărut, nu ar fi mort acum! Trei luni! Consiliera pe probleme de familie Începu să facă fluture din mâini, Îndemnând la calm, dar domnul Reid o ignoră cu desăvârșire. Tremura de furie, iar lacrimile Îi inundaseră ochii. — Trei! Luni! Nenorocite! Logan Își ridică mâinile. — Gata, domnule Reid, calmați-vă, bine? Știu că sunteți supărat... Lovitura nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gura copilului, Încremenită Într-un țipăt. Se pare că avem și un musafir. Cu băgare de seamă, introduse În gura lui David o pensetă și, preț de o clipă, Logan se gândi cu groază că va scoate de acolo un fluture cap-de-mort. Dar penseta ieși ținând strâns un câinele-babei care se zvârcolea Înnebunit. Isobel ținu gândacul gri lucios În lumină, privindu-l cum dă din picioare. — Probabil s-a aciuat pe aici În căutarea hranei, spuse ea. Nu mă aștept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
supei. — Vrei să mergem să-l vedem? Îl Întrebă Insch pe Logan după ce acesta termină supa. Pe cine, pe Cleaver? Nu, pe eroul orei! Își ridică mâinile, În poza clasică de luptă cu pumnii. Pe cel care plutește ca un fluture și ustură ca un pumn dat În nas. Logan zâmbi. — De ce nu? În fața celulelor de detenție se găsea o mică mulțime. Toți veseli și trăncănind. Mormăind, Insch Îi trimise de acolo. Nu știau că era extrem de neprofesionist ceea ce făceau? Voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la mine prin ochelarii groși, se uită dintr-o parte și din cealaltă, Îmi dă ocol cu multă scrupulozitate. Are un aer de entomolog meticulos, ce observă la microscop, mărind curios desenul de sub aripa unei insecte bizare, necatalogate Încă, un fluture necunoscut sau o arahnidă anormală, cu totul În afara seriei. Ochii savantului Întârzie, se amână, se Întorc lent asupra unor porțiuni neexplorate, apoi reia totul de la capăt și se fac scurte note Într-un grafic de date cunoscute și apoi separat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Aceasta să-mi fie oare marea iubire a vieții? Pot afirma aproape sigură: da? Dacă ea a putut străbate firea ta rece, ininteligibilă În realitate, Înseamnă că viața mea Îți aparține, că ți-am dăruit totul din mine, cu patima fluturelui care moare din iubire, dar știe să și-o trăiască! Eu nu pot vorbi cu tine așa cum mă adresez aici. Cuvintele nu vor să se combine atunci când tu ești lângă mine. Până acum eram singură, tu Îmi erai speranța, visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
curaj, se manifestă ca un bărbat, dar azi, iată, are o reamintire bruscă a feminității: nu mai este veloce, nu se mai grăbește, deodată, are o lentoare lascivă a mișcărilor. Schițează gestul Încetinit și gingaș de a alerga după un fluture, apoi pe acela de a culege umbrela unei păpădii și a o sufla; mă iubește, nu mă iubește. Sare să rupă o floare, mi-o Întinde ca semn de solemnă investitură erotică; Îmi prinde mâna și-o apropie de obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zis, Înseamnă că pot salva praștia care se află În buzunarul secret de la pantaloni, deci m-am pus și cu mai mare râvnă să scotocesc și să depun aproape orgolios bricheta, mărțișoarele, cutiuțele de diverse mărimi, pline cu insecte și fluturi colorați, șurubelnița minusculă, biluțele, alicele, tuburi de cartuș (În timp ce povesteam, E. Își schimba culoarea pupilei; ceva interior, probabil emoția, făcea să se dilate ochiul și să-i crească intensitatea privirii; o simțeam participând la evenimentul al cărui erou fusesem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
este pragmatic: reduc mișcarea la minimul posibil, lărgesc Întunericul. Modelizarea spațială a lumii divulgă o ontologie a ochiului. (acum) Într-o duminică de 1 mai, când eram la școala din Clocociov, am ieșit cu clasa afară În câmp să culegem fluturi și flori. Fără să-mi dau seama, m-am rătăcit de ceilalți, am luat-o de unul singur prin grâul ce-mi ajungea până la genunchi, atras de foșnetul acela misterios: mă uitam atent să nu calc pe vreo pasăre, aflasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
totală a cosmosului. Te trezești ușor la o adiere de zvonuri, străluminat de aripa neantului. Începi să-ți reintri În trup cu emoție, cu voce suavă, Îți chemi sufletul rătăcit primprejur și-l auzi cum zburdă Încă poznaș, alergând după fluturii colorați. Îl aștepți cu răbdare, te apropii de el cu gura Înmiresmată, Îl ademenești cu promisiuni din povești, până când se prinde-n capcana pieptului tău. Ai o tresărire necontrolată, ca și cum ceva viu ar fi intrat Înăuntrul corpului, simți că ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ascuns În acea meandră a văii și acum se aud strigăte, bătăi din palme; ei umplu spațiul de voci, se joacă, aleargă, nu mai rămâne nimic din singurătatea aceea a ta, nu se mai văd prin ierburi nici păsări, nici fluturi, nu se aud, nu se simt ciocârliile acelea, oare au existat cu adevărat? Te Îndrepți repede spre un grup de colegi, te avânți cu ei să jupuiți acel șarpe-copil găsit din Întâmplare pe răzorul Înflorit, zgâindu-se la o vrabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
serioasă pe chip. - Există o carte, spuse ea, cu o voce care umplu încăperea. O carte scrisă acum mii de ani de poetul roman Ovidiu. Cartea se numește „Metamorphoses”. De la metamorfoză: când o omidă devine... Își deschise palma și un fluture își luă zborul, dispărând în spatele scenei. Rhyme făcuse patru ani de latină în școală. Își aduse aminte de chinul său de a traduce câteva versuri din Ovidiu pentru o temă. Erau, rememoră el, 14 sau 15 mituri în formă poetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
transformi și mentalitățile? Luă două pahare cu Chardonnay și întinse unul către șeful său. - Vin sau nimic, Lincoln. Luă o înghițitură și continuă: - Mi-a plăcut finalul cu tânăr-bătrân. Nu mă așteptam. Îmi făceam griji că te vei transforma în fluture la sfârșit. Un clișeu, de altfel. - Era planificat să îți faci griji. Cu mine, așteaptă-te la ce nu te aștepți. Mă joc cu mintea ta, îți aduci aminte? - Kara, spuse Sachs, tu chiar trebuie să fii la Cirque Fantastique
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
trec prin tufe de migdal, un bărbat scund cu ochi Îngustați, ținând În mână un lampion, Își face lumină și răzbate pe un drum de munte apocaliptic. Pe un perete un insectar adus tocmai de la Rio de Janeiro. Sunt zece fluturi de pe Amazoane, albaștri, cu reflexe aurii-verzui Închiși În caseta de sticlă de deasupra pianului. Un motan cu chip de leu se plimbă leneș prin cameră și peste cameră. „L-au găsit la marginea drumului, primăvara” sau ce mai putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
plimbi pe alei și pe urmă te Întorci acasă. Mai ai și alte treburi de făcut. Să ungi cu gaz rulmenții trotinetei. Să lipești spetezele la zmeu. Te-ai hotărât să-ți faci un zmeu cu speteze ca să nu mai fluturi, gâfâind În lungul străzii, turcalețul care se prinde și rămâne agățat mereu de firele electrice. O să-i pui coada de cârpă și zbârnâitoare. Materia primă pentru astfel de munci există: făină, gaz, cârpe, hârtie și sfoară. Mai greu e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
s-o prăpădit moșuso’, și el a auzit de acolo de departe și a venit, la gustul acru dulce al frăguței pe care ai dibuit-o sub ierburi, la pata albastră care se așază pe un bostan sub formă de fluture. La prietenii tăi din sat, la Mărioara lui Șurtea cum i-ai văzut tu țâțele pistruiate și cum era nădușită și râdea la tine cu ochii ei albaștri, albaștri, la ciuberele În care se adună apa de ploaie, la ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mama ta ieșindu-mi în întâmpinare în hol. Avea un chip de lumină, nu mai era femeia care ieșise dimineața din casă, avea o expresie de moașă. Voi, femeile, sunteți schimbătoare, gata să prindeți viața, să v-o umpleți cu fluturi. Noi, bărbații, suntem încolonați de-a lungul zidului vostru ca niște omizi. Am zâmbit, mi-am făcut de lucru cu pardesiul. Stăteai întinsă pe pat, cu ochii tăi negri, mari, cu fața alungită de pisicuță slabă. Mă apropii și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în picioare la capătul patului, îmi țin cu o mână obosită, haina șifonată, am barba lungă și fața cuiva care n-a dormit. Privirea ei e gingașă, dar nesigură, parcă știrbită de o bănuială. Mă îndrept spre ușă asemeni unui fluture de noapte cu aripi grele ca de plută, rămas până în zori prizonier într-o cameră. — Când te întorci? Am auzit un zgomot, o izbitură bruscă și un bufnet în piept, ca atunci când cazi din pat în timpul somnului. Poate nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de un oraș, de un spital. Apoi ea s-a mișcat, a bolborosit chiar un salut. Dar era atât de amețită încât palmele mele trebuie să i se fi părut fâlfâiri ușoare de aripi, ca și cum ar fi atins-o un fluture. Am ridicat-o în sus, vroiam să-și sprijine spatele de perete, să stea dreaptă. Ea mă lăsă, alunecă doar puțin în jos, ținându-și capul aplecat pe umăr. Am aprins lumina, am alergat la chiuvetă, am deschis robinetul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Madeleine probabil că era atât de absorbită de ceea ce făcea încât pierduse noțiunea timpului. Fetele deja dormeau. Am stat în prag, privindu-le în lumina slabă care se înălța ca o ceață roz-albăstruie din lampa de noapte în formă de fluture așezată într-o nișă, în colț. Abigail dormea liniștită și foarte dreaptă, ca o mumie, cu mâinile pe lângă corp, iar fața ei era o lună clară deasupra peisajului cu flori de pe păturica ei. Betsy era tolănită pe toată lungimea patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
impură și iritantă. Cincizeci de ani, ca sarcina unei femele de elefant, funcționarul acesta șters se dezvoltase În pântecul copilului, al adolescentului și al tânărului. Iată că cei cincizeci de ani trecuseră, sarcina ajunsese la termen, pântecul se deschisese, iar fluturele născuse crisalida. În această crisalidă Fima se recunoscu pe el Însuși. Înțelese de asemenea că acum rolurile erau inversate, că În adâncul pântecului ca o crisalidă avea să se ascundă de-aici Înainte, pentru totdeauna, copilul cu ochi mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aș fi mușcat limba și aș fi tăcut, i-am zis: Yeri, dacă așa arată bătrânețea, de ce să ne facem atâtea griji? Ce e rău În ea? Atunci el s-a ridicat dintr-odată, uitându-se la tabloul „Mâncătorii de fluturi“ al lui Yossel Bregner de pe perete, poate Îl cunoști, o reproducere pe care mi-a cumpărat-o la una din aniversările mele, și stând așa, țeapăn și Încordat, a șuierat printre dinți, de parcă În clipa aceea descoperise În tablou o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se revărsa. Ce Îi provocase moartea? Nu se zărea nici un semn de violență. Fără Îndoială că În bucătăria mea nu se poate muri de foame. Meditând puțin la asta, Fima ajunse la concluzia că diferența dintre un gândac și un fluture era de fapt o variațiune pe aceeași temă, ceea ce În mod categoric nu justifica faptul că fluturele simboliza În ochii noștri libertatea, frumusețea și puritatea, În timp ce gândacul devenise Întruchiparea a tot ce era detestabil. Care fusese totuși cauza morții? Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]