5,845 matches
-
o simplă... poveste. De expediat ironic, printr-o butadă, care la origine nici n-a fost de altfel butadă. Un fond ancestral, după unii trac, după alții o prelungire (sau și una și alta) a nu mai puțin străvechiului reflex folcloric al cântatului din frunză, al poetului nativ, tolănit contemplativ la umbră, lângă o turmă de mioare. El ar fi specific unui popor, la origine, pastoral. O explicație posibilă a predilecției congenitale, spontane, pentru o formă de expresie curent denumită lirică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
la concluzia (pe care o împărtășim integral): Consider că misiunea istorică a «românitățiiă metafizice omogene, agresive și izolaționiste s-a împlinit 26. S-a făcut chiar exces de speculații pe tema o viziune românească a lumii (doar pe baze exclusiv folclorice, ca și cum cultura noastră cultă, citadină etc. n ar fi și ea românească), sentimentul românesc al ființei etc. etc. De ce, atunci în definitiv, n-ar exista și un sentiment paraguayan al ființei, vorba lui E.M. Cioran? Ca și al insulelor Azore
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
patrulea număr, fiecărei rubrici i se atribuie câte o vinietă, desenată de V. Rolla- Piekarski. Nici unul din materialele cu caracter juridic, medical sau agricol nu este iscălit, tot așa cum nici foiletoanele literare (cu unele excepții) nu poartă semnătură. Pe lângă texte folclorice (plugușor, orație de nuntă, cântece populare, strigături la joc și balade, precum Toma Alimoș sau Miorița), sunt reproduse scurte povestiri - dacă nu de-a dreptul snoave - cu pronunțat caracter moralizator, scrise în grai popular, ca de altfel întreaga revistă. O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289149_a_290478]
-
Primele texte populare culese le publică în „Românul” (1890), iar cele dintâi cercetări dedicate folclorului îi apar în revista „Rândunica” din Iași (1893). Datinele și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică (1903) este o culegere de material folcloric și va fi urmată de două volume intitulate Studii în folclor (1908-1912). N.-V. este și autoarea plachetei Poezii (1935), conținând în majoritate versuri patriotice, unele în stil popular. A semnat și cu pseudonimul Veronea. Lucrarea Datinile și credințele poporului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288457_a_289786]
-
aflat într-un text arameic, Solomon și Așmedai, inclus și în Talmud, se va transmite, prin intermediare bizantine la slavii de sud și la ruși, iar prin redacții latine, în Occident. Vechea legendă cunoaște o revitalizare în prelucrarea, cu elemente folclorice italiene, a lui Giulio Cesare Croce della Lira, Le sottilissime astuzie di Bertoldo (1592). Interesul cărții trece de la înțelepciunea lui Solomon, înlocuit cu regele longobarzilor, la eroul popular Bertoldo, înzestrat cu vervă, spirit satiric mușcător și independență față de convențiile și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
cu sfetnicii Curții, în special cu rivalul său, bufonul Fagotti (sau Glomez). Prin șiretenie și istețime, el scapă de pedepsele atrase de atacurile sale îndrăznețe împotriva cârmuirii și a curtenilor. Înțelepciunea eroului se evidențiază în răspunsuri, devenite frecvente în literatura folclorică, de tipul: cel mai repede umblă gândul, vinul cel mai bun este cel neplătit și de la mesele altora, cea mai mare laudă o aduce cel care vrea să înșele, buruiana pe care o cunosc și orbii este urzica ș.a. Romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
umblă gândul, vinul cel mai bun este cel neplătit și de la mesele altora, cea mai mare laudă o aduce cel care vrea să înșele, buruiana pe care o cunosc și orbii este urzica ș.a. Romanul conține o serie de motive folclorice de circulație universală, prezente și în creația populară românească: motivul omului închis în sac sau în butoi și condamnat la moarte, al celui care merge nici îmbrăcat, nici gol (învelit în plasă), al judecății făcute de rege, după modelul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
apoi „de la cultural la ethos”, descriind tipurile de conștiință națională - istorică, organică, socială, spirituală (axiologică) și ontologică - în raport cu motivul originii, al statului și al destinului românesc. Exemplificarea și analiza aserțiunilor teoretice se modulează, ca și la Blaga, pe trunchiul creației folclorice și al tradiției anonime, tinzând să sistematizeze „letopisețul metafizic” în trei cronici - cea a Firii, a Cugetului și a Exilului; în conformitate cu ele, „povestind în-ființarea omului ursit la gospodăria sa, recitând legenda întemeierii țării sau a descălecării în istorie a neamului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
străvăd în „povestea cu inorog” Cercul de lumină, singura scrisă și publicată până acum în limba română, ca și în suita de poeme, tipărite la mari intervale în revistele românești din exil, unde discursul liric remodelează cunoscute metafore și teme folclorice. Mai clar încă se precizează asemenea coordonate, dovedind o închegată concepție teoretică, în comentariile critice și în cronicile literare semnate în „La Nation roumaine”. Sunt de subliniat în primul rând vigoarea selecției critice pe care o propune A. în demersul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
a micului oraș din provincie este incontestabilă; lui i se datorează, în parte, transformarea gimnaziului în liceu, construirea internatului pentru fiii de țărani, a liceului de fete, crearea sălii de teatru, a societății literare "Gheorghe Asachi", dar și transmiterea creațiilor folclorice prin intermediul revistei menționate. O frumoasă evocare îi va face ani mai târziu unul din foștii elevi, scriitorul Sașa Pană: "...mai totdeauna cu o geantă plină de hârțoage în mâna stângă (cu dreapta binecuvânta; sătenii i-o sărutau). De unde era să
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
se impune în planul localismului creator prin Tudor Pamfile, Revistă de limbă, literatură și artă literară (1923-1928), condusă de Dumitru Furtună. Publicația este poate cea mai fertilă tribună de valorificare a creației populare din zonă, articolele abordând în exclusivitate texte folclorice, multe inedite, aspecte biografice ale unor folcloriști precum S. T. Kirileanu, I. Creangă, A. Russo, un loc aparte fiind rezervat vieții și creației lui Tudor Pamfile. Numerele 5-8 din 1926 se tipăresc cu prilejul ridicării unui bust la Tecuci în
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
sau Glasul Bucovinei. Mișcarea literară regională îngloba astfel și celălalt centru cultural al Bucovinei, iar revista se autointitula "cea mai LIBERĂ și cea mai desinteresată tribună din republica literelor române". De această dată însă, programul revistei promova în special creația folclorică, înfierând "mistificarea" inerentă literaturii moderne - o literatură ce alimenta "cultul orgoliului", "autoidolatrie" și "reclamagism"38. Tradiționalismul de factură sămănătoristă răspundea într-o anumită măsură principiilor localismului creator formulate câțiva ani mai târziu de Alexandru Dima, deși creațiile populare erau culese
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Ilie Anisescu (1904-1999), preot, publicist, folclorist, absolvent al seminarului din Dorohoi și al Facultății de Teologie din Cernăuți, vicepreședinte al Asociației preoților din județul Baia, este colaborator la Biblioteca bunului creștin, Înmuguriri, Mitropolia Moldovei și Sucevei și autor de culegeri folclorice și monografii de biserici. 2. Afia Apetroai (1904-1980), învățător în județul Baia, culege și publică folclor în Vestitorul satelor. 3. Alexandru Arșinel (1901-1995), învățător, dirijează Societatea corală Doina din Dolhasca, organizează un teatru de amatori și întocmește în manuscris monografia
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Tribuna și contribuie, în 1923, la apariția revistei Voința. Redactează și conduce ziarul Dreptatea 1920-1922. 60. Teodor Onciulescu (1907-1981), lingvist, cu studii la Cernăuți și Roma, profesor la Liceul din Câmpulung Moldovenesc, publică studii de filologie română și romanică, geografie folclorică și etnografică, opere al unor filologi români și străini. 61. Ștefan Pavelescu (1898-1985), publicist, profesor și director al Liceului Ștefan cel Mare din Suceava, licențiat în litere la Cernăuți, pune în scenă 36 de acte dramatice, colaborează la Junimea literară
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
anului 1828, G. izvodește cea mai închegată și mai dură dintre piesele lui, Barbul Văcărescul, vânzătorul țării. Tânguirea și blestemul norodului, din final, emană o forță întunecată, amenințătoare. Prin 1845 așterne pe hârtie, în proză și versuri (unele, de factură folclorică), Mavrodinada sau Divanul nevinovat și defăimat sau Copiii sărmani nevârstnici și năpăstuiți, recurgând la personaje alegorice. Interesul acestor scrieri, cu o structură improprie, cam rudimentară, rămâne preponderent documentar. Despre alte vodeviluri și comedii ale lui G. știri sigure nu sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
întregesc aria de cuprindere tematică a acestei poezii. „Feeria în trei tablouri” Ileana a cunoscut o singură montare scenică, asigurată de artiști amatori la sfârșitul anului 1922. Este o amplă compoziție în versuri, împletind realul cu fantasticul, cu bogate inserții folclorice, pe motivul fetei sărace care, prin înțelepciune, hărnicie și cumințenie, ajunge împărăteasă. Virtuțile dramatice propriu-zise sunt puține, datorită atât palidei schițări a caracterelor, cât și lungilor pasaje discursive sau tiradelor operetistice. B. a tradus impecabil piesele de teatru Ifigenia în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
munți din „cămări multe”, colunii însetați, adăpați „fără scumpete”) sau unele accente de nesfârșită însingurare și melancolie, lirismul lui D. prevestește, în câteva rânduri, neașteptat, intensități eminesciene. Stăpânind peste „unda mării”, „craiul țării” - divinitatea umanizată de o metaforă cu reverberații folclorice - face să tacă, într-un psalm, zbuciumul interior, dăruind aspirația spre necuprinsă odihnă: „Că pre tot craiul potoale, / Ca spuma mării cea moale”. Accentuat, un element de mișcare - zbaterea valurilor - figurează suferința lăuntrică, intensificată de mânia divină: „Ț-ai pusu-ț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
și el om al „sintezei”, „care împacă erudiția cu nevoia de orizont”), „nostalgia totalității” și „tradiția enciclopedică” la Mircea Eliade. De câte ori i se ivește prilejul glosează asupra unor „conexiuni” și „interferențe” ale istoriei cu limba, literatura, lingvistica, creația populară, melosul folcloric, iconografia, comparatismul, memorialistica, economia, publicistica, asociază arheologia cu arta. Îi va plasa, de exemplu, adunând tot felul de mărturii, pe Kogălniceanu, Xenopol, Pârvan sau Iorga „în universul muzicii”. Z. desăvârșește o scriitură elevată, care se supune deopotrivă rigorilor stilului științific
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
Arta însăși, „zbor” al „duhului”, stă sub puterea lui Amor. În mod fericit, tiparele nu reușesc să înăbușe întotdeauna accentele mai personale ale expresiei sentimentului: jocul de impulsuri contradictorii ale sufletului îndrăgostit, surprins cu naturalețe în Adevărata iubire, timbrul aproape folcloric al laudei iubirii în Călătoria sau în Despărțirea (Cântec românesc), gingășia unor imagini din Zâna de plăcut, La espresia fisionomiei unei fetițe, Măsura gurei. Față de discursivitatea din La Amor sau din Iubirea-n veci, pline de generalități plate, invocarea gesturilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
răscoală!/ Să tremure! Să tremure cumplita tiranie./ Zdrobită azi în pulbere, pe loc să nu mai fie!” La unire („Uniți în dragoste aveți/Voi, orice biruință”) îndeamnă Marșul românesc, compus la reînființarea miliției naționale. Baladele lui V. închipuie, pe tipare folclorice și prin reminiscențe din Bürger ori din Goethe, scenarii puse la cale de forțe oculte: Peaza rea, Peaza bună. Călătoria unui boier este întreruptă de tot felul de semne potrivnice, până când îi iese în drum chiar vrăjitoarea, „peaza rea”, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
de nouă frați sânge-adună”. Peaza bună reînvie credința magică în „iarba fiarelor”, aducătoarea de comori. Reușită este, în Ielele, atmosfera de noapte valpurgică și răsfrângerea ei onomatopeică. Deși în limite modeste, se inaugurează aici poezia de specific etnic și sugestie folclorică. Cu ironie, se folosesc motivele fantastice și în satiră, când poetul imaginează că „ascunsa știință” a ielelor și-a pus pecetea pe răul care a acaparat țara și pe literații ei: „Mulți limbi-n loc a-i da folos,/ Dau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
aduce, fie și sub forma juxtapunerii cumulative ori a căutării repetate, intensitate spirituală în meditație și vibrație în versul patriotic. Meritele lui sunt legate și de expresia mai nuanțată a sentimentului în erotică, de orientarea baladei spre sursa unui fantastic folcloric, de contribuția însemnată la rafinarea progresivă a limbii poetice (fluența versului, tiparele metrice). V. a tradus, pentru nevoile teatrului, din autorii dramatici mai cunoscuți ai vremii: August von Kotzebue (Grădinarul orb sau Aloiul înflorit, Ceasul de seară), Fr. W. Ziegler
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
gândire din anii ‘30: polemica dintre Vladimir Streinu și G. Călinescu referitoare la relația modernism - tradiționalism, analizată pe trei paliere, și anume modernism - tradiționalism (faza literară), estetism - ortodoxism (faza estetică) și intelectualism - misticism (faza ideologică); reacțiile lui Pompiliu Constantinescu (Creștinismul folcloric, Reflexii polemice) la articolul Sensul tradiției, publicat de Nichifor Crainic în „Gândirea” sau la manifestul „Crinului Alb”, unele intervenții din rubrica „Revista faptelor literare” ș.a. K. promovează studii de critică și teorie literară de indiscutabilă valoare: Criza lirică de Tudor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
The International School of Ukrainian Studies din Kiev). Folclorist și comparatist reputat, cu concluzii acceptate în exegetica românească și străină, bun cunoscător (culegător și editor) al culturii populare ucrainene și al literaturii orale a ucrainenilor din România, R. investighează faptul folcloric din perspectivă semiotică, începând chiar cu teza de doctorat consacrată colindelor. E un unghi de vedere deosebit de fertil, calitate ce poate fi constatată în cartea Narodjennia symvolu. Aspekty vzaemodii obrjadu ta obrjadovoi poezii (1975), în care autorul ajunge la concluzii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
o copie redusă a apelor exotice, lunca Siretului, regiune băltoasă printre mari sălcii, sugerând miniatural misterioasele lacuri meridionale, și pe marginea cărora cade în extatica lui solară. În poezia populară poetul a găsit un corespondent al firii sale amabile. Poezia folclorică, în latura erotică în care a folosit-o, e fără tragism, ușor oftătoare, elementar sensuală, diminutivală și în fond glumeață. Alecsandri, care s-a căsătorit foarte târziu din rațiuni de pur confort casnic, a avut multe iubiri ce n-au
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]