7,001 matches
-
de om nebun, că te-njur de mamă. Te am pupat. Aud cum închide telefonul și nu știu ce să fac. Am rămas în picioare, în spatele ușii, rezemat de un pe rete. Secretara n-a apărut, probabil că o fi ieșit să fumeze un pachet de țigări. E liniște. Hipopotamul din birou nu mai face nici un zgomot. Brusc, îi aud vocea. Domnu’ Piersic. Mai sunteți acolo, dom’le? Pentru câteva clipe, mă gândesc să plec pe furiș, apoi realizez penibilul situației și mă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
meu. De fiecare dată când face asta, am impresia că s-a mai micșorat un centimetru. O pup pe creștet. Mă desprind de ea. Hai că te sun când ajung. Are ochii puțin umezi. Sau poate doar mi se pare. Fumează mai puțin, puiul mamii. Te rog eu. Nu mi se pare. Așa au fost ochii ei, dintotdeauna. Îi dau ofițerului cartea ei de identitate. O studiază rapid, i-o întinde și aprobă din cap, scurt. Pa, puiul mamii. Te iubește
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
între degete geanta de voiaj. O îmbrățișez repede, apoi îi iau bagajul. Schimbăm două-trei cuvinte, zâmbete, ea înțelege, dar nu schițează nici un gest simte bucuria ce mă stăpânește. Stăm la umbră sub galeria de viță sălbatică din curtea mea. Mariana fumează neîntrerupt; nu avem ce să ne spunem. Propun să bem o cafea în oraș. În colțul străzii intrăm în barul în care îmi beau întotdeauna cafeaua de dimineață. Patroana nu este și asta mă bucură. În schimb, fata ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cu stoicism o singurătate solemnă în mijlocul oamenilor și a naturii. Pe nisipul cald de lângă bazinul cu apă verzuie stăm întinși cu fața în sus, alături de alte trupuri dezgolite, întinse la soare. Eu privesc captivat cerul albastru, curat și străveziu. Mariana fumează ca întotdeauna. Mă ridic să văd cine mai e pe plajă. De cealaltă parte o văd pe patroana barului din colțul străzii mele: stă pe o parte și privește vag în direcția noastră. Are un corp frumos cu picioare lungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
i se pună un volan în plus. Aveam picioare frumoase, dar cred că era mai bine să mi le arăt atunci când chiar era cazul. și nu pregetam, să știi! Carmen a mea era fatalistă, era directă, avea draci în ea, fuma ăîmi luam niște țigări speciale, paie - odată le-am uitat și le-am cerut mașiniștilor de la scenă, care mi-au dat o mahoarcă de nu mai putem trage aer în piept!), credea în Destin, dar îl sfida până în ultimul moment
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ieșire, când adevărate miracole s-au produs, spre uimirea multora, iar în mine accentuându-se căldura binefăcătoare a credinței. Și timpul continua să se scurgă, aproape o oră de când staționam. Gardienii mei coborau pe rând, făcând câțiva pași, dezmorțindu-se, fumând și schimbând între ei câteva cuvinte, bineînțeles, supraveghindu-mă permanent (ca nu cumva să le scape "periculoasa pradă"). Din când în când, îmi atrăgeau atenția oameni în vârstă, chiar de bună calitate, îmbrăcați corect dar în haine uzate care, timid
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
portul european nu prea se potrivea cu divanele turcești late, pe cari oamenii să așterneau fără papuci. Vizitându-l odată după această metamorfoză, de abea mi am putut reține râsul intrând în odaia lui, unde am văzut vreo zece boieri fumând din niște ciubucuri lungi, însă șezând fiecare turcește lângă câte un scaun pe jos, dar cu jobenul pe cap și cu aripile fracului tăvălite pe dușumelele odăii! Cantacuzeno însuși ședea pe canapea, însă celorlalți boieri le venea mai bine să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
mă trezeam dimineața, nu mai aveam speranță. Dimpotrivă, eram obosită și nu mai aveam nici o idee. Nu înțelegeam de ce Leila renunțase la munca de la crescătoria de cai. Mi-a spus că a vrut să fie liberă, dar nu o înțelegeam. Fuma hașiș. Spunea că în țara ei era un obicei obișnuit și răspândit. Eu o priveam uimită cum își rulează cu dexteritate țigările. Am vrut să văd cum e, ce simți. Am fumat puțin și am început să râd imediat. Altceva
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
vrut să fie liberă, dar nu o înțelegeam. Fuma hașiș. Spunea că în țara ei era un obicei obișnuit și răspândit. Eu o priveam uimită cum își rulează cu dexteritate țigările. Am vrut să văd cum e, ce simți. Am fumat puțin și am început să râd imediat. Altceva nimic, doar o imensă poftă de râs. Leila mi-a explicat că e cea mai ușoară formă, dar, când nu-și mai face efectul, se trece la cocaină, apoi la heroină și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
și eu m-am rușinat... S-a aruncat în brațele mele și a plâns, și a plâns... M-am gândit ce fragili sunt tinerii. Și copiii mei. Toți par mari, știu ce marcă de blugi le vine bine, încep să fumeze pe ascuns, încep să braveze, dar sunt atât de fragili și au atâta nevoie de noi! Seara i-am spus lui Romeo: — Nu e problema mea, sunt doar o biată româncă, dar am copii ca fata ta. N-o lăsa
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
prăbușește". În vis, poeta cu ironie Desperado trăiește "toate miturile peșterii", "toate / miturile tunelului, turnului, fântânii", presimte spaima morții. Când se trezește, moartea e doar la un pas: Fluxul e cât pe ce s-o înghită, pe când "el" se uită, fumează și așteaptă sfârșitul. Gând crud, în versuri de o cruzime sugestiv pusă în cuvinte: Cum zăceai pe nisipul alb, cu capul pe o piatră, surâzând, (încercuit de scoici moarte), m-am apropiat și mi-ai spus, întinzând brațul, "Culcă-te
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sugestiv pusă în cuvinte: Cum zăceai pe nisipul alb, cu capul pe o piatră, surâzând, (încercuit de scoici moarte), m-am apropiat și mi-ai spus, întinzând brațul, "Culcă-te". O vreme, așadar, am stat întinși calzi în nisip, vorbind, fumând, relaxat; în vreme ce marea scrâșnea în urmă lustruia pietrele și măsura ziua. Am ațitpit ușor, și am alunecat într-un vis al prăbușirii ca o peșteră. Toate miturile peșterii, toate miturile tunelului, turnului, fântânii vizuina de iepure a lui Alice în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Orfeu: o scară în spirală către iad, populată de primejdie și îndoială. Împotmolindu-mă, m-am trezit brusc; de jur împrejur apă. Mi-era părul ud leoarcă, iar tu pe nisipul cenușiu așteptai să mă înghită Fluxul: priveai și fumai. Moartea există în egală măsură pentru adult și copil. Copilul întreabă inocent, "Am să mor?" iar poeta răspunde prompt, " Da". Știe că orice copil presupune că va fi "veșnic", se bucură de "optimismul lui copilăresc", dar refuză să-i ascundă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai bine scriu pagina asta când s-au uscat lacrimile iar norul ca fumul din horn ce se pierde în cerul senin cerul nostru, pe care sunt nori dar n-are aface, urcă fumul din mine să știi că nu fumez în clipa asta știm amândoi ce e în spatele norilor cum știu că dincolo de vocalele tale ce de-a vocale în "dragul meu"! se află sufletul și răsuflarea ta ca lacrimile mele de dincolo de vorbe, nu lacrimi de jale, nu-s
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îndoim de "seriozitatea" interdicției pentru că însuși contextul ne-ar furniza indicații care descalifică enunțul inițial. În schimb, dacă " Interdicțiile interzise" ar fi scris sub formă de graffiti, aceasta n-ar face decît să întărească caracterul "serios" al interdicției de a fuma: am putea crede că un spirit rebel s-a răzvrătit împotriva oricărei constrîngeri sau că un fumător și-a manifestat nemulțumirea; - Un enunț poate fi perfect "serios", cel puțin dintr-un anumit punct de vedere, dar să aparțină discursului literar
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Mărcile lingvistice Infinitivul Unii pot spune că metoda de acces cea mai simplă la statutul pragmatic rămîne conținutul însuși al enunțului: este suficient să înțelegem sensul cuvintelor și regulile sintactice pentru a realiza că este vorba de interdicția de a fuma. În realitate, lucrurile nu sînt atît de simple. Verbul "a fuma" poate avea mai multe sensuri și alegerea aceluia care este pertinent în această situație nu se face în mod automat. N-am fi atît de siguri că este vorba
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
mai simplă la statutul pragmatic rămîne conținutul însuși al enunțului: este suficient să înțelegem sensul cuvintelor și regulile sintactice pentru a realiza că este vorba de interdicția de a fuma. În realitate, lucrurile nu sînt atît de simple. Verbul "a fuma" poate avea mai multe sensuri și alegerea aceluia care este pertinent în această situație nu se face în mod automat. N-am fi atît de siguri că este vorba de tutun dacă am fi într-o fabrică de mezeluri și
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Mallarmé, Briza marină: La chair est triste, hélas! Et j'ai lu tous les livres Fuir! Là-bas fuir! [...]26 subiectul implicit este enunțiatorul însuși. În schimb, în exemplul nostru, poziția de subiect este ocupată de cititorul însuși: nu trebuie să fumeze cel ce citește acest panou cu "Fumatul interzis". Un verb la infinitiv nu exprimă în mod necesar un ordin sau, la forma negativă, o interdicție. Într-o frază "independentă", un infinitiv fără subiect exprimat nu poate fi asertiv, adică să
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
un ordin... Trebuie să determinăm, printre valorile non-asertive ale exemplului nostru, pe aceea care este pertinentă în acest caz, adică interdicția. De fapt, dacă noi interpretăm " Fumatul interzis" ca fiind o interdicție, nu o facem numai din cauza sensului lui "a fuma", ci și pentru că știm că plăcuțele de pe pereții instituțiilor exprimă în general ordine și nu dorințe, că medicii spun că fumatul dăunează sănătății, că statul a promulgat legi împotriva fumatului, că există campanii publicitare în acest sens etc. Sîntem astfel
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
situație rar întîlnită. În marea majoritate a cazurilor, frazele poartă mărci de timp și de persoană și sînt inserate în unități mai vaste, numite texte. Să presupunem că în loc de " Fumatul interzis", am citi pe plăcuță: În această încăpere nu se fumează. În acest caz, nu ar fi vorba de o interdicție propriu-zisă, ci de un fel de constatare, de aserțiune, care plasează un anumit loc într-o anumită categorie. Nu este dificil să ne imaginăm situații foarte variate în care enunțul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
este dificil să ne imaginăm situații foarte variate în care enunțul respectiv nu ar avea deloc valoarea unei interdicții. De exemplu, directorul instituției poate să prezinte clădirea comisiei de securitate și să spună, deschizînd ușa: În această încăpere nu se fumează". Spre deosebire de "Fumatul interzis", enunțul celei de-a doua tăblițe conține mărci de timp și de persoană, precum și determinantul demonstrativ "această". Vom reveni asupra problemei mărcilor de persoană (vezi cap. 9). Prezentul are aici o valoare "deictică", adică nu poate fi
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ani sau la viața întreagă, dacă este vorba de o trăsătură de caracter; cît despre (3), putem presupune că se referă la o perioadă ce variază de la o săptămînă la mai multe. În cazul exemplului "În această încăpere nu se fumează", cititorul trebuie să se aștepte la o durată nedeterminată și nu își va scoate țigara, pregătit s-o aprindă, în așteptarea unei schimbări de plăcuță. Dar situația ar fi diferită dacă în locul plăcuței am avea un cadran cu afișaj numeric
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
verbului sau acordul. 3. Tipuri de context Cotextul Cotextul nu înseamnă în mod necesar mediul fizic, momentul și spațiul enunțării. Să analizăm această succesiune de fraze dintr-un roman: OSS 117 se îndreaptă nonșalant către bar. În încăpere nu se fumează. Cititorul nu poate identifica referentul pentru "încăpere" decît cu ajutorul contextului lingvistic, numit cotext, adică în cazul nostru fraza precedentă: antecedentul selecționat va fi astfel "bar". Dar acest cotext poate fi parcurs în diferite moduri. Să presupunem că există posibilitatea alegerii
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
precedentă: antecedentul selecționat va fi astfel "bar". Dar acest cotext poate fi parcurs în diferite moduri. Să presupunem că există posibilitatea alegerii între două antecedente posibile: OSS 117 părăsește salonul și se îndreaptă nonșalant spre bar. În încăpere nu se fumează și a trecut o oră de cînd vrea să tragă o țigară și să bea un whisky. Cititorul va alege probabil "salon" ca antecedent pentru "încăpere". Dacă avem însă OSS 117 își scoate pachetul de țigări, părăsește salonul și se
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
să tragă o țigară și să bea un whisky. Cititorul va alege probabil "salon" ca antecedent pentru "încăpere". Dacă avem însă OSS 117 își scoate pachetul de țigări, părăsește salonul și se îndreaptă spre bar. În încăpere însă nu se fumează: el trebuie să se întoarcă în salon. Fraza "El trebuie să se întoarcă în salon" determină cititorul să reconfigureze cotextul plecînd de la experiența sa personală și anumite reguli de bun simț care îi spun, de exemplu, că, în mod normal
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]