7,586 matches
-
greveze asupra principiului intern de dezvoltare. în Politica, I, 5, 1254b 22, Aristotel afirmă că sclavul participă la rațiune în mod incomplet, fiind așadar un soi de om neterminat. Există critici moderni care îl acuză că a dat astfel un fundament rasismului, stabilind inegalitatea de natură dintre omul liber și sclav. Dar acuzația se dovedește neîntemeiată dacă ținem seama că participarea la rațiune e gîndită de Aristotel tot după modelul creșterii, ca și libertatea. Pentru filozof, sclavul este similar copilului care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
tematizat Cusanus, concepînd destinul spiritual al omului ca o suită de stări interioare care tind spre Limita infinită. Transpunînd datele creștine în limbaj matematic, Cusanus marchează tocmai faptul că Logosul divin e cel care operează decisiv în realizarea libertății umane. Fundament și totodată Limită zenitală a umanului, Christos lucrează asupra persoanei din adîncul ei și totodată din polul divin. Potrivit expresiei lui M. de Gandillac, modelul antropologic cusan se bazează pe transdescendența Limitei. Limita transcendentă e prezentă în adîncul omului și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Fantomatică, posibilitatea temeiului e căutată cînd într-un termen, cînd în altul, ca într-un joc nesfîrșit și epuizant de oglinzi. Dar toate soluțiile imaginate de gîndirea liberală modernă ajung pînă la urmă să pună în lumină nu numai absența fundamentului, ci și imposibilitatea de a-l obține, aporia unui principiu care trebuie să fie secretat de uman și să-l premeargă totodată. Aceasta este remarca finală a cărții lui Pierre Manent, care desfășoară istoria tuturor modelelor posibile în liberalism. în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
privitoare la un reper transcendent. Presupusă ori respinsă, tema transcendenței persistă discret, îngropată mai adînc decît pătrunde conștiința curentă și decît acceptă comuna definiție de sine a omului modern. în modernitatea tîrzie, transcendența devine aproape inaparentă, ascunsă, se retrage în fundamentele sau în aporia fundamentelor condiției umane. Nu mai adoptă moduri afirmative, legiferate, nu se mai înfățișază sub chipul monopolului confesional asupra societății. Prezența ei tenace e de presimțit/căutat/descoperit dincolo de suprafețele afirmative. Dar invocarea transcendenței în spațiul public și-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
transcendent. Presupusă ori respinsă, tema transcendenței persistă discret, îngropată mai adînc decît pătrunde conștiința curentă și decît acceptă comuna definiție de sine a omului modern. în modernitatea tîrzie, transcendența devine aproape inaparentă, ascunsă, se retrage în fundamentele sau în aporia fundamentelor condiției umane. Nu mai adoptă moduri afirmative, legiferate, nu se mai înfățișază sub chipul monopolului confesional asupra societății. Prezența ei tenace e de presimțit/căutat/descoperit dincolo de suprafețele afirmative. Dar invocarea transcendenței în spațiul public și-a schimbat stilistica și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
întrucît e un mod paradoxal și mobilizator, sugerînd o stilistică a coprezenței contrariilor pe care creștinismul o numește apofatică? Mai mult ca oricînd, poate, transcendența se manifestă în spectacolul public ca transcendență : pe de o parte, presimțită în nevoia de fundament, pe de alta, evidentă ca diferență, alteritate, depășire a formelor publice sub care se manifestă. Nu cumva, societăți ieșite din religie, avem posibilitatea de a asista la ieșirea religiei din obiectivările ei socioculturale? Apofatismul sau poarta contrariilor Iar dacă spectacolul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ochii lor sînt derapaje ale modernității. Dar, sigure de autoritatea lor spirituală, încearcă mereu să o asocieze cu puterea statului, să asigure prin lege normele etice ale religiei, să pună semnul echivalenței între comunitatea de credință și cea cetățenească. în Fundamentele sociale ale Bisericii ruse (2000) se declară năruirea sistemului de valori spirituale, dat fiind că cea mai mare parte a societății care admite principiul libertății de conștiință și-a pierdut dorința de mîntuire. Pentru concepția oficială așadar, deosebirea dintre corpul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
unit atunci nu numai pentru o luptă socială, ci în hotărîrea de a nu accepta desfigurarea umanului. Unii membri ai intelighenției laice au privit în acea perioadă Biserica drept un azil pentru întrebările despre valorile absolute și adevărurile supreme, despre fundamentul moralității, care își exprimă dezacordul cu privire la statutul individului captiv. în sfîrșit, dacă e angajată spiritual, perspectiva transfiguratoare va constata, desigur, retragerea sensului religios din viața curentă și chiar din cadrele mentale ale individului modern. Dar nu va tematiza doar criza
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
lui Grotius, cu individul lui Hobbes, cu proprietatea și munca lui Locke, cu voluntarismul acestora, cu contractualismul lor, cu dreptatea definită ca respectare a înțelegerii, cu libertatea ca lege naturală, cu separația puterilor în stat ș.a.m.d. Pe acest fundament teoretic vor apărea meditațiile gânditorilor secolului al XVIII-lea și se vor produce și evenimentele ce vor duce la schimbări radicale în lumea occidentală, edificiul teoretico-politic de factură liberală încheindu-se prin constituționalismul american. Încă din paginile introductive, Gabriela Rățulea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
că, din cauza pericolului de a dăuna ordinii publice, era necesar ca lucrurile indiferente (adiaphora) să fie determinate de magistratul civil. "Dar pentru ca adevărul să fie evident, subiectul trebuie analizat ceva mai profund. Trebuie investigate sursele puterii civile și dezvăluite adevăratele fundamente ale autorității"12, nota Locke în Al doilea [mic] tratat. El reamintea că există două modalități de a gândi fundamentul puterii civile: unii cred că oamenii s-au născut în sclavie, iar alții că s-au născut liberi. Cei dintâi
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Dar pentru ca adevărul să fie evident, subiectul trebuie analizat ceva mai profund. Trebuie investigate sursele puterii civile și dezvăluite adevăratele fundamente ale autorității"12, nota Locke în Al doilea [mic] tratat. El reamintea că există două modalități de a gândi fundamentul puterii civile: unii cred că oamenii s-au născut în sclavie, iar alții că s-au născut liberi. Cei dintâi susțin că există un drept patern asupra copiilor și pretind că originea guvernământului se află în acest drept. Conform acestei
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
divine. Legea naturală exprimă, sub forma unei obligații pentru ființele libere și raționale, voința lui Dumnezeu ca lucrarea Lui să fie conservată. Prin urmare, este evident faptul că modul în care a conceput Locke legea naturală o face inseparabilă de fundamentul divin și de structura teleologică a lumii. Problema cea mai dificilă pe care o ridică legea naturală este aceea a modului de cunoaștere a ei. Când studiem capacitățile umane de cunoaștere descoperim că ele sunt mai puțin solide decât par
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
governor 63. Hooker (citat deseori de Locke, în Al doilea tratat) se referea aici direct la tradiția politică engleză, răstălmăcită de către Filmer cu ajutorul doctrinei lui Bodin despre puritatea formei statului. Caracterul utopic al teoriei lui Filmer și lipsa ei de fundament empiric (Filmer ignoră practica guvernării despre care vorbise Besold) sunt avute în vedere, pentru a fi respinse, de către Locke. Așa cum cunoașterea legii naturale s-a dovedit, în Eseuri despre legea naturală, a fi una de tip empiric, tot așa și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
-o în Eseu asupra intelectului omenesc. Este vorba în primul rând de importanța metodologică a raportului dintre cunoaștere și limbaj. Astfel, teoria lui Filmer apare drept confuză și contradictorie, pentru că termenii ei nu sunt decât abstractizări și idealizări lipsite de fundament empiric, iar conexiunile dintre idei încalcă principiile argumentării logice. Așa stau lucrurile cu conceptul fundamental de autoritate paternă și regală. Mai precis, Filmer trebuia să demonstreze teza că autoritatea regală este una de tip patern. Pentru aceasta ar fi trebuit
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
forța și dreptul sunt același lucru. și tocmai de aceea va respinge Locke în întregime teoria lui Filmer, arătând că este nefondată: "Marea teză a lui Sir Robert Filmer este că "oamenii nu sunt în mod natural liberi". Acesta e fundamentul pe care stă monarhia lui absolută"65. Rezumată astfel, ipoteza lui Filmer lasă să se înțeleagă fără echivoc că oamenii nu pot avea niciodată libertatea de a-și alege conducătorii sau formele de guvernare. "Prinții au o putere absolută, și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
cele publice. Accidental este în relație faptul că o femeie individuală se supune prin providența ei unui bărbat individual și că "nu poate fi vorba de o altă supunere decât ceea ce orice femeie îi datorează soțului"76. Dacă acesta este fundamentul original al monarhiei absolute despre care vorbește Filmer, atunci "vor exista tot atâția monarhi pe câți soți există"77. În continuare, Locke atacă confuzia dintre dreptul conjugal bazat pe generare și dreptul politic bazat pe recunoaștere publică. Puterea conjugală pe
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
starea de cădere și degradare. În sens invers, cea mai rea formă de guvernare este chiar monarhia absolută pentru că este negarea absolută a principiilor presupuse în starea naturală. Prin urmare, distincția dintre starea naturală și starea de război are un fundament moral: "Iată aici în mod clar diferența dintre starea naturală și starea de război, stări pe care totuși unii le-au confundat, deși sunt la fel de distincte ca o stare de pace, bunăvoință, ajutor reciproc și protecție, față de una de dușmănie
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
orice altă vietate aflată în posesia sa, decât dacă un scop mai înalt decât simpla sa conservare o cere"111. Fără îndoială, Dumnezeu a dat oamenilor lumea în comun, dar în același timp fiecare individ "are în el însuși marele fundament al proprietății"112, fiind stăpânul propriei persoane ca și al acțiunilor și muncii sale. Noțiunea de persoană este inseparabilă de aceea de drept. Conceptul de persoană este unul ce aparține sferei dreptului întrucât vizează acțiunile, recompensele și sancțiunile legate de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
îmbunătățit prin pășunat, arat sau cultivat, este considerat irosit, așa cum se întâmplă într-adevăr. Și vom afla că beneficiul adus de el se ridică doar la ceva mai mult decât nimic"27. Astfel, deși lucrurile naturii sunt date în comun, fundamentul proprietății se află în om și mai exact în munca sa, care aparține fiecărui individ în parte. Dacă acest tip de acumulare prin muncă este egalitar, drepturile de proprietate sunt, în schimb, create de oameni. De altfel, două convenții se
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
principal și important"90 al existenței acestei puteri. Este imposibil de imaginat trecerea la societatea civilă fără garantarea a ceea ce omului îi este "propriu" încă din starea naturală. Asociind individului natural anumite drepturi, Locke reușește să găsească societății civile un fundament mai puternic decât găsise Hobbes. Aceasta deoarece, dacă motorul societății ar fi teama de moartea violentă, individul ar putea să se opună legitim chiar prințului, atunci când acesta ar pune cumva în pericol viața cetățeanului. Dificultatea nu ar consta, atunci, în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
să mențină și să garanteze proprietatea. Proprietatea este punctul central al teoriei lui Locke, ea supraviețuiește stării naturale de război, dreptului pozitiv și războiului civil. Locke acordă o (prea) mare importanță proprietății și libertății, pentru a putea gândi fără contradicție fundamentele lor. De aceea, Leo Strauss spunea că filosofia politică modernă nu este posibilă fără doctrină. Această clarificare ne va permite să înțelegem într-o lumină nouă raportul dintre teoria lui Locke și cea a lui Hobbes, și să încercăm a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
la nimic, ori lasă un rest. Problema pusă de Macpherson este, pe scurt, aceasta: dacă expresia "stare naturală a umanității" ar desemna psihologia și comportamentul omului primitiv, acestea ar fi oricum imposibilă de cunoscut. Am regăsi de fiecare dată ca fundament al stării civile comportamentul și dorințele omului civilizat. În formularea ipotezei despre starea naturală, Hobbes degajează principiile naturii umane prin observație și abstractizare, plecând de la omul civilizat, numai că această abstractizare este imperfectă. Starea naturală păstrează anumite scheme de comportament
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
proprietarii (men of property)"111. Dar Macpherson consideră firesc să se întrebe și cu privire la "cine sunt membrii societății civile după Locke?". Dacă este vorba numai despre proprietari, în sensul de posesori, dificultatea este aceasta: cum poate contractul social să fie fundamentul unei obligații politice pentru toți? Iar această contradicție nu este singura: Locke mai afirmă și că oamenii sunt cu toții raționali, când de fapt rezultă până la urmă că nu toți sunt pe deplin raționali. De asemenea, starea naturală ba este, ba
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
tirania nu-și poate afla originea nici în starea naturală, nici în contractul social. În interpretarea optimistă a naturii umane, contractul nu servește numai în scopul securizării vieții și proprietății, ci și în scopul moralității, dat fiind că proprietatea este fundamentul vieții morale. Dacă monarhia absolută e văzută ca o stare de război, aceasta este pentru că orice îngrădire a proprietății (în ambele sensuri) este pentru conștiința puritană un atentat la fundamentul moralității (pentru Locke, conștiința religioasă ține de proprietate, în primul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ci și în scopul moralității, dat fiind că proprietatea este fundamentul vieții morale. Dacă monarhia absolută e văzută ca o stare de război, aceasta este pentru că orice îngrădire a proprietății (în ambele sensuri) este pentru conștiința puritană un atentat la fundamentul moralității (pentru Locke, conștiința religioasă ține de proprietate, în primul sens al termenului). Puterea absolută nu numai că nu se întemeiază pe nici un drept, dar ea este ruina oricărui drept, fiind singura formă de guvernare care, în structura ei esențială
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]