56,083 matches
-
iar eu căutam în ele lucruri de care fusesem frustrat, binele care mi se furase. Mă frustraseră oare de tot, pentru totdeauna? Ideea asta îmi inspira un sentiment mai teribil și mă făcea să încerc o voluptate de un alt gen, care mă consola în această pasiune fără speranță. Asta suna a obsesie. Nu știu din ce motiv mă gândeam încontinuu la măcelarul din față, îl vedeam suflecându-și mânecile, spunând: „În numele Domnului“ și tranșând ciozvârtele de carne... Imaginea lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de cabotin are un Înțeles peiorativ. CÎnd spui despre un profesionist că-i cabotin, Îl descalifici. Încap Însă și nuanțe : nu o dată, În lumea noastră auzi judecăți de tipul „ are haz, dar e cam cabotin!”. Întîlnești și țipete alarmante de genul „Vaaaiiii!!! ce cabotin eeee!!!”... Artistul despre care vorbim, Însă, are și un partizan indiscutabil, care conferă noblețe termenului : ”E actor ambulant, Înrudit cu mimii , cu jonglerii; el posedă o admira bilă tehnică actoricească. A contribuit la Înflorirea teatrului occidental În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
m-a redat mie Însumi ; de parcă aș fi fost operat de suflet, de parcă mi s-ar fi extras o boală din propria psihologie”... Ce frumos! Pesemne că am limite comprehensive, ori unii gazetari exagerează, dar nu pot pricepe titluri de genul „Marcela Motoc a renunțat la teatru pentru un bărbat de culoare” (Național, 12 ianuarie 2004). Actorii adevărați nu renunță la teatru : nici pentru albi, nici pentru negri. Nici pentru funcții, nici pentru familie. Marii artiști mor pe scenă, ori În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lumea... Vorbind despre cartea sa, autorul ne-a prevenit că nu toate amintirile cuprinse aici sunt fidele realității: „Știu din teatru că, uneori, tocmai aspectele inventate dau poveștii un iz de adevăr”(p.8). Dar nimeni nu caută documentul În genul acesta de literatură specializată, nu? În copilărie, a făcut teatru și a regizat, chiar, spectacole cu liceeni ( avea o viziune interesantă asupra lui Caragiale, dramaturg pe care, ulterior, l-a uitat). Deatunci, se pare, datează prima sa observație...teoretică : ”Paradoxal
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
restul vine de la sine. „Nu mă așteptam să se apeleze la mine pentru un musical” - mărturisește marele regizor. Și de ce, nu? Un om care face atît de des spectacole de operă, nu văd de ce s-ar Împotmoli Într-un musical - gen deloc complicat, În clipa În care ai o trupă profesionistă și fonduri substanțiale. De altfel, lucrurile stau invers, dacă citești cu atenție memo riile lui A.Ș. : Umbrelele din Cherbourg i-au deschis drumul În lumea Operei... E interesant de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Șerban era aici atît de detașat de reprezentațiile sale, Încît citind o cronică negativă la una din montări, nu se putea abține să rîdă! ș.a.m.d.) Dar partea a doua a biografiei nu se referă numai la montările lucrărilor genului liric : spre exemplu, undeva (p.241) ni se dă o mică lecție despre importanța stilizării În artă :” Întrebat despre Pasărea de aur, fotograful Steichen (reamintesc că și tatăl regizorului a fost fotograf, unul dintre cei mai importanți, ai României! -n
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
am văzut nu o dată reprezentațiile, din scenă ; dar tipul acesta de concentrare, de „trucaje” În lanț, de țopăieli pe coturni și mînuiri cu cagulă neagră, transpirația, oboseala, mimica inutilă, relaxările specifice...tot fascinante rămîn pentru cineva care nu joacă zilnic, genul ăsta de teatru. O incredibilă maltratare a titlului unei capodopere, găsesc Într-o revistă studențească de acum cîțiva ani : Regizorul , În loc de Revizorul. Da-n fond, În orice regizor dormitează un revizor, nu?!... Și fiindcă tot suntem la erori de informare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lează. Bucureșteanul de mine, intrat În această lume, s-a și ...moldovenizat olecuță, făcînd o irepresibilă pasiune pentru Bazil Alecsandri și Nică Humuleșteanul - montați ... În exces (peste 25 de spectacole)! Cred, deci, că am motive serioase să rămîn atașat unui gen care, după cît se pare, Îmi va mai oferi destule surprize. CÎnd lucram În Teatrul German din Timișoara, un actor Îmi spunea mereu, tachinîndu-mă pentru faptul că nu vorbesc limba lui Goethe: „Știi ce este eternitatea? Perioada necesară să Înveți
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Torquemada, Stalin, ori Ceaușescu?! Găinile-s ...Îngeri (doar și ele au aripi!), pe lîngă marii călăi ai omenirii !... Am cunoscut, acum două decenii, un actor bun, dar cam de modă veche . Eu realizasem, sub direcția lui, un spectacol de gaguri - gen care nu producea nici o impresie histrionului. La premieră, după al zecelea pahar, interpretul se vaită , mai În glumă, mai În serios : „Acest teatru a cunoscut texte mari, eu Însumi am interpretat roluri uriașe, și-acum, am ajuns să văd clovneriile
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
actorie? De fapt, ar fi utile și niște caiete...de spectator (ie), nu!? Într-o anchetă intitulată, destul de neplăcut, pentru mine, De ce nu merg la teatru?, un critic literar pe care-l simpatizez (deci, nu-i dau numele) răspunde Întristător : „ ...Genul e prăfuit și, mai mult, imposibil de modernizat. Întrucît toți știu sau simt instinctiv asta, toți plusează În chip grotesc : actorii răcnesc, se cabotinizează. Regizorii se opintesc să salveze spectacolele prin valuri de metafore scenice. Spectatorii, prefăcîndu-se Încîntați, aplaudă fără
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cred că am văzut douăzeci de spectacole În care juca!), fie de la grădina restaurantului Berlin, unde mergeam Într-o frumoasă perioadă a primei mele tinereți. Niciodată nu mi s-a părut un subtil : de altfel, figura lui cerea un anumit gen de roluri, și o anume conversație, cam de berărie. Cartea, mărturisesc, pe de-o parte, Îl ridică În ochii-mi blazați ( artistul are un remarcabil spirit analitic și, nu o dată, uimește prin analize politice sau estetice) ; pe de alta, Îl
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
puțin Încă un volum... Fiindcă repet, citesc memorialistică pe rupte. Trăiesc epoci teatrale prin procură. Cunosc mari artiști - sau doar mici canalii , datorită unora care au avut ocazia să le strîngă mîna (ori, doar să-i observe direct ). Prin intermediul acestui gen de amintiri & portrete, eu Însumi Încep să cred, În unele momente de visare impunibilă, că am stat cu-adevărat În preajma doamnelor Bulandra, Alice Voinescu, Maria Giurgea, ori a domnilor Manolescu, Storin, Vraca, Ciprian, Radu Aldulescu ș.a. Cu toate acestea, multe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
precum și a celei anterioare!). O bogăție de informații și situații - multe, emblematice pentru arta căreia ne-am dedicat existența. Și mai presus de orice, o mistuitoare dragoste de scenă, deturnată acum pe scena ...de hîrtie, nemuritoare și născătoare de alt gen de aplauze : În concluzie, artistul Ion Focșa. Punct. Un titlu amuzant dintr-un ziar central : „Guvernul sprijină culturile de golomăț, păiuș, raigras, timoftică , firuță și sparcetă”. Aha!... Are vocabular Guvernul, tată! Leo Butnaru ne readuce-n fața ochilor niște limericksuri
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
s-ar scoate eroinele (Efimița și Safta)?... CÎt am stat În Praga, Între 28 mai și 4 iunie 2007, am văzut peste 30 de spectacole cu păpuși sau marionete. Nici unul nu era jucat la paravan ! Cei care fac numai acest gen de teatru, ar trebui să se-ntrebe de ce. Am fost Întotdeauna reticent față de reprezentațiile care violentau publicul la modul infantil : am văzut cîndva o montare clujeană În care se tăia, pe scenă, la vedere, capul unei găini nevinovate - spectatorii din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
are scăpări În invitarea mesenilor. La un moment dat, se vorbea despre Nichita Stănescu: doi literați se aprinseseră Într-o polemică interesantă. Din păcate, la masă se afla și un octogenar complet surd, care Îi Întrerupea, periodic, cu mărturisiri aberante, gen „L-am cunoscut pe Ilarie Chendi!”, ori „L-am uitat cu toții pe Aurel Vlaicu!”... Recent, la alt festival, Îl rog pe organizator să mi dea cuvîntul primul, În dimineața aceea, deoarece momentul pregătit de mine era scurt, iar studenții cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
procurori profesioniști, puși să ceară arestarea tuturor fotbaliștilor care nu dădeau gol. După ce i-au condamnat pe bieții mingicari, au trecut la arbitri și antrenori. A lipsit spectacolul ; sau, poate nu l-am recunoscut eu. Oricum, nu-i pentru mine genul ăsta de reprezentație... Un profesor de teatru din Moscova spunea că regizorul are nevoie de numai trei lucruri : sănătate, sănă tate și sănătate. Corect! Dar cerința poate fi valabilă și-n cazul dramaturgilor, actorilor, scenografilor, maeștrilor de mișcare etc. Și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
spectator, parcă ne-ntrecem În a judeca pe toată lumea și a da zilnic, verdicte: condamnăm eroi dramatici, scriitori de teatru, regizori, actori, scenografi, muzicieni, coregrafi. CÎnd publicul nu ne aplaudă, Îl Înjurăm. CÎnd criticii nu ne laudă, apelăm la ...(alt gen de) Sfinți & Dumnezei. Teatrul e conflict. Biserica - Împăcare. Numai mona hul de la Rohia, repet, lăcrima În finalul Scrisorii pierdute, crezînd că Nae Cațavencu se Împacă cu Tipătescu, În timp ce polițaiul strigă Muzica!... Găsesc printre miile-mi de fișe care tind să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Dl.Goe, Dea...Caragiale, Prostia omenească, Capra cu trei iezi, Micul prinț - aici nu mai e cazul, desigur, să citez autorii de la care s-a pornit). Ruxandra Bucescu se ocupă, cu seriozitatea și alonja intelectuală care o caracterizează, de specificul genului abordat, dar și de concepte ancilare : arhetip, pantomimă, carnaval, ludic ș.a.m.d. Autoarea precizează că a cunoscut cu adevărat Commedia dell’Arte la ea acasă, În Italia, cînd a a vut șansa să participe la un stagiu profesional; acolo
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
arhetip, pantomimă, carnaval, ludic ș.a.m.d. Autoarea precizează că a cunoscut cu adevărat Commedia dell’Arte la ea acasă, În Italia, cînd a a vut șansa să participe la un stagiu profesional; acolo a aflat regulile de aur ale genului și a Înțeles că spectacolele românești care au la bază canavalele acelui secol, de multe ori, n-au vreo legătură cu titulatura :”... Fiecare personaj are reguli foarte clare și restrictive de mișcare fizică, emisie vocală, dinamism al reacției.Fiecare are
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
rîde sau de a plînge.[...] Nici unul dintre personaje nu va avea voie să stea În poziție de drepți, În poziții relaxate, sau să folosească voci naturale, cu inflexiuni firești, pe scenă” (p.51). Scenariul anexat dovedește că autoarea cunoaște bine genul și, În plus, propune un text deosebit de amuzant, pe care teatrele n-ar strica să-l ia În vizor, chiar dacă ...nu conține pornografii... Cartea lui Aurelian Bălăiță Începe cu un gînd regizoral notabil (deoarece scenaristul-pedagog a montat textele cu pricina
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nume real - Lev Tarasov) este, pe de-o parte, pasionat de figurile ilustre ale artei & istoriei ruse (a scris despre Petru cel Mare, Ivan cel Groaznic, Dostoievski, Pușkin, Tolstoi, Gogol, Turgheniev, Ceaikovski); pe de alta, este inegalabil În abordarea unui gen dificil - romanul monografic. Ce documentare colosală cere această subspecie a beletristicii (ori a criticii?) ! Ce artă a conexiunii și a fluenței! Ce talent de eseist! Cărțile ruso-francezului rămîn unice prin aliajul de delectabil și informație, de afecțiune față de erou și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lor este de scurtă durată și, vai!, APROAPE IM PALPABILĂ (ea repeta la Moscova, el stătea În sanatorii, la soare, așteptînd clipa revederii). De mirare este și faptul că un om laborios, un creator care a scris foarte mult, În genuri diverse, care a tratat mii de bolnavi, În spații geografice diverse (de altfel, un anume neastîmpăr l-a făcut să nu stea mult Într-un sin gur loc!), a reușit să găsească totuși, răgaz pentru creație , strecurîndu-se printre desele serate
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu muzicologic ; și cu toate acestea, volumul conține cîte un pic din toate : comentarii la Macbeth-ul lui Shakespeare, impresii asupra operei lui Verdi și a interpreților ei, rețete culinare, informații muzicale. Rețetele celebrei Lady Macbeth (House of Guides, 2007) este genul acela de carte care are spirit ludic, dar și ambiții interdisciplinare. CÎndva, am publicat și noi ceva asemănător ( Spectacol gastronomic, Casa cărții de Știință, 2000) și , mărturisim, exercițiul ni s-a părut sedu cător. El cere Însă pasiune bifurcată: pentru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
care se ocupă de curățenia casei, să lustruiască totul și să-mi spună ce nu-i în regulă. Degeaba! Tot îmi vor scăpa o mulțime de detalii pe care el le va observa din primele clipe. Din fericire, nu-i genul acela de frate mai mare care îți face observații din zori și până-n miez de noapte. Dar e de ajuns să se uite așa, cu un soi de ascunsă amărăciune, și să dea din cap nemulțumit, abia perceptibil, și să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
îl apucase o frăsuială tâmpită. Varianta cu ulcerul era cea mai probabilă. Din când în când, cobora să socializeze cu alți colegi la porcăria aia de bistrou care tocmai se deschisese pe lângă facultate. Vorba vine bistrou. Era mai degrabă un gen de cantină cu marfa expusă în tăvi de inox din care se ridica un miros de sală de mese cazonă, mai potrivită unei cazarme decât unui local aflat în buricul târgului. N-aș fi mâncat acolo, nici amenințat cu spargerea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]