5,954 matches
-
în ultimele zile: de câte ori înțeleg că se vorbește despre o eventuală căsătorie a mea cu Maitreyi sau de câte ori bănuiesc aceasta, o emoție bruscă și violentă mă străbate. Baza e sexuală: nervozitate excesivă, abstinență prelungită, neastâmpăr pur genital, neliniște internă și groază de destin. Mă tem din ce în ce mai mult, dar situația primejdioasă mă pasionează și nu mă îndur să mă explic, să spun net că nu mă însor. Nici nu pot fugi. Ar fi stupid să fug. Sunt iremediabil un om moral, deși
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sentimental și fricos; dacă nu cumva trăiesc departe de lume, pentru că nu o pot înfrunta, și m-am hotărât să renunț la dragoste și la femeie, pentru că nici una, nici alta nu mai mă pot ispiti. Am trecut ceasuri de cumplită groază, gîndindu-mă că s-ar putea să fiu o simplă epavă, reacționând automat și păstrând toată viața semnul primei înfrîngeri. Recunosc, lumea ― cu femeile și iluziile ei, cvi realitățile și luptele ei ― nu mai mă interesa. Dar cu o nestăvilită sete
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
neagră. - E neatinsă, șopti Ieronim, așa cum i-o adusese croitoreasa cu puține zile înainte. N-a mai apucat s-o îmbrace la seara de binefacere. O comandase special pentru serată, căci ea, Caty, era una din vicepreședintele societății. Dar avea groază de bombardamente și, când s-a dat alarma, și-a luat copiii și s-au dus în adăpostul antiaerian din capătul străzii, colț cu Popa Nan. Se opri și respiră adânc, de mai multe ori, ca și cum s-ar fi trudit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deși îi imploram să mă lase să fac altceva, le spuneam că iubesc violoncelul, că viața mea e asta: violoncelul, și-i imploram în genunchi să-mi cruțe degetele... Și de-atunci mă trezesc aproape în fiecare noapte țipând de groază, și-mi pipăi degetele, aprind lumina și le privesc, unul câte unul. Și de frică, nu mai îndrăznesc să mă culc, și stau cu capul în palme, plângând, și-mi sărut degetele, și ani de zile n-am avut alt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ținea strâns în pumn, ca o varga, și atunci unul din degete, și mai ales degetul cel mai mic... Nu o putea asculta și, după câteva clipe, nu mai îndrăznea nici măcar să-i privească degetele. O văzuse alergând desfigurată de groază, urmărită de mulțimea aceea compactă, rea, fără figură. Le auzea strigătele și, din când în când, cineva se oprea lângă el, îl apuca de braț și îl întreba amenințător: "Încotro a fugit? Spune repede, încotro a fugit? unde s-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
În fugă ca să ajungă la casele de dincolo. Descoperise un fel de a se tîrÎ care era mai puțin dureros. Se putea acomoda cu aproape orice fel de mișcare. Îl durea doar cînd Își schimba brusc poziția și Îi era groază cînd se gîndea că va trebui să se ridice-n picioare. Se ridică Într-un genunchi, simți un șoc dureros, așteptă să-i treacă și apoi Îl simți din nou cînd Își ridică și celălalt picior ca să se scoale. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să-i Întreb pe copii dacă Evans a angajat pe cineva ca să se ocupe de casă. Asta ar Însemna că i-a dat liber băiatului. — Ăștia doi sînt prea bătrîni ca să ia urma cuiva. — Da’ băiatu’ Ăla-i ceva de groază, domnu’ John, și știe prea multe despre Nickie și locurile prin care umblă. L-ar găsi și pe urmă i-ar conduce pe Ăia doi. — Hai să mergem În spate. În spatele căsuțelor poștale, ale seifurilor, ale registrelor, ale cărților poștale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în urmă, de teamă să nu se fi trezit hangiul... Nici nu și-a dat seama câtă cale a străbătut, când două brațe puternice au cuprins-o strângând-o la piept, în timp ce o gură fierbinte i-a stăvilit țipătul de groază gata să pornească în noapte... În clipele următoare, buzele haiducului îi sărutau obrajii, gâtul, sânii și mâinile... În câteva clipe, s-a trezit dezbrăcată și ghemuită pe un cojoc întins pe iarbă... Apoi totul s-a petrecut ca și cum ar fi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de unde a venit pocnitura. Acolo, cele trei icoane zăceau făcute țăndări! ...„Asta îi sămn rău! Ii sămn rău!” a spus pețitoarea. „Nu! Asta adeverește că îi sâmbătă, Zoițo!” o răspuns Catrina, soacra mică... Unii dintre ascultători, cu ochii dilatați de groază, își făceau cruce. Si cum s-o terminat pețitul, Pâcule? a întrebat moș Dumitru, prins de poveste. Până la urmă, s-o înțeles ei...Nenea Jănel, însă, parcă nici nu era de față și nici nu era vorba despre el...Cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de mei...Ei, ce zici, Dumitre? Ai fi sta așa fără să tremuri? Ba puneam chiar mâna pe ei! s-a vitejit moș Dumitru. Odată cu aceste cuvinte ale lui moș Dumitru, în rândul cărăușilor s-a auzit un murmur de groază... Cum să pui mâna pe Michiduță, moș Dumitre? a întrebat Mitruță Ogaș, cu frica întipărită pe chip. Uite așa bine. Puneam mâna pe toți trei și gata. Ce atâta vorbă? a bravat din nou Dumitru Carpen. Doamne, apără și păzește
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sabia și a strigat: „Pluton, arma la ochi! Ochiți!”...Apoi, după o veșnicie parcă, a venit comanda: „Foc!”...In clipa aceea, oameni buni, am auzit o detunătură ca de trăsnet, care a zguduit și tăriile cerului, nu numai pământul...De groază, am închis ochii fără să vreau și îndată am simțit cum șiroia sângele din mine... Curgea de peste tot...Un nou trăsnet m-a făcut să deschid ochii cu adevărat. Si ce credeți că am putut să văd?!... Cerul era negru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
morgă?” „Un strigoi, cine altcineva!” s-o îmbățoșat portarul, văzând că doctorul de gardă îi pe aproape. După ce străinul o fost scos peste poartă, paznicul s-o întors la doctor. „Ce facem, domnule doctor?” Acesta privea cu ochii bulbucați de groază spre ușa morgii, cumpănind cheia în mână. „Eu zic să-l chemăm pe domnul director, că...” In acest timp, din morgă au pornit din nou strigătele, iar câinele îi ținea isonul: „Hauuu! Hauuu!” „Auziți, domn’ doctor?” a întrebat portarul, gata
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cheia doctorului din mână și, bodogănind, o luat-o galop spre morgă: „Acuma să vă văd, babelor! Acum, când am să-i dau drumul strigoiului...” In acest timp, doctorul de gardă și paznicul se înghesuiau unul în altul, privind cu groază spre ușa de la morgă. Cu mișcări cam nesigure, bețivul se muncea să deschidă lacătul, în timp ce vorbea: „Ai răbdare, omule, că îți dau drumul îndată.” După puțină vreme, ușa o fost deschisă...Doctorul de gardă și portarul și-au pus mâinile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu sonoritate (Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări Lăți-Lungilă) și cu capacități extrasenzoriale, sunt mărci ale utilizării comicului în Povestea lui Harap-Alb, ca formă de discreditare a influenței urâtului și ca modalitate de metamorfozare a textului dintr-un scenariu tragedian, de groază, în unul ilarian; cu alte cuvinte, naratorul preface grotescul în comic. În cele mai multe și mai importante sistematizări și teoretizări filosofice din spațiul european și nord-american de cultură, comicul este recunoscut drept o categorie estetică, ce exprimă ambivalența condiției umane. Astfel
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
întuneric niște coarne fioroase care se apropiau din ce în ce mai mult. Cu inima bătându-i repede și tare, își aminti într-o fracțiune de secundă, tot felul de povești cu personaje stranii, diavolești, cu care băieții mari băgau groaza în cei mici. “Ăsta trebuie să fie dracu’!’“ își zise, și aruncă cu toată puterea ulciorul între coarne. Când zgomotul cioburilor se stinse, nimic nu se-ntâmplase! Buimac, se ridicase sprijinit în coate, și după o clipă de derută, izbucni
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
închidă ochii. Gospodarul musafir îl prinse bine-n brațe, după care el simți un zvâcnet ascuțit în tot corpul. Nașul îi trăsese mâna, făcând ce trebuia pentru a-i pune oasele la loc dar, pare-se nu reușise. Cuprins de groază din cauza durerii, trupul i se chircise involuntar, țipând cât putea de tare. Nașul, exasperat de strigătile ascuțite, îl apostrofă: - Dacă-i așa, n-ai decât să rămâi cu mâna strâmbă. Prefăcându-se grozav de supărat, se-ntoarse spre mama care
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
soldatul este din grupa mea?“ Se întoarse, ordonă ieșirea din apă, pentru prezență. Cu toată îngrijorarea care-l frământa, nu putu să nu remarce că abia atunci, când deja se terminase baia, plutonierul companiei aducea săpunul... După echipare, constată cu groază că rămăsese o grămăjoară de haine fără stăpân. Inima-i bătea nebunește, și din cauza necazului care-l pândea după înec, dar mai ales de mila și reala compasiune pentru băiatul de vreo 20 de ani. Îi bănuia zbuciumul și zbaterile
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
nebunește, și din cauza necazului care-l pândea după înec, dar mai ales de mila și reala compasiune pentru băiatul de vreo 20 de ani. Îi bănuia zbuciumul și zbaterile, când fusese luat de șuvoi, mai ales că lui îi era groază de apă. Încolonă imediat compania și-o porni spre bivuac. Zvonul despre accident se răspândise și, ca o primă (mult prea tardivă) măsură de precauție, un agent aduse un ordin scris: “Nimeni nu are voie să facă baie în Siret
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
împrietenise. Amiciția îi ajutase pe amândoi. După fiecare luptă urma o liniște nefirească, pe timpul căreia se descărcau nervos, glumind pe seama primejdiilor trecute. Erau de acord amândoi că războiul văzut dinăuntru, era cu totul altceva altceva fața de ce știau în civilie. Groaza moderată cu o gură de alcool, bubuiturile infernale, fumul și praful, gemetele și strigătele desperate ale răniților, imaginile de coșmar ale oamenilor cu capul sfărâmat, zvâcnetele spasmodice ale trupurilor sfârtecate, și mult, foarte mult sânge, toate acestea erau războiul! După
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Popescu războiul apare ca un tablou înfricoșător cu "mii de cadavre culcate în grămezi, ca lemnele în depozit." Discuțiile revin la punctul de vedere al combatantului: Luptătorii se simt urmăriți pretutindeni de cei "cu ochii scoși din orbite, albi de groază." Este un război al sentimentelor contradictorii, al nervilor și o încercare disperată de a supraviețui: Romanul modern al "curentului de conștiință" nu are constrângeri. Se distinge polifonia vocilor subliniată astfel de George Călinescu: <ref id="16 "> 16 Călinescu, George , Istoria
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
cazul unui prototip afazic!...) Mai tîrziu, plinindu-și greșeala, Marele lor Idol i-a creat prin clonare adaptată o femelă-ajutor. Apoi... și-a alungat culmile creației din Grădină (pentru că doreau să știe!), și-a mazilit poporul ales, a făcut o groază de victime printre nonconformiștii de-atunci, a coordonat o succesiune de plăgi și dezastre climatice, a omorît odraslele egipeților etc. Specialist în rostirea despre Dumnezeu, călugărul Manuel m-a stropșit și mi-a spus că nu trebuie să interpretez nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
departamentele lui erau probabil în posesia unor informații pe care - zorit de Clane - le solicitase cu câteva luni în urmă. În grabă, chemă câțiva experți și se așeză posomorât, în timp ce fiecare din oameni spunea ce aflase. De fapt, existau o groază de date. Europa, marea lună a lui Jupiter, fusese locuită din timpuri legendare de triburi care se certau fioros. Atmosfera sa vastă se spune că a fost creată artificial, cu ajutorul zeilor atomului de către oamenii de știință din epoca de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
se rostogoli în el, prin el și peste el. Czinczar îl dădu la o parte pe sclav și stătu privind gânditor. Trebuie să i se fi citit, pe chip, ceva din scopurile lui, căci bărbatul scoase un țipăt înăbușit de groază. - Stăpâne, eu nu înțeleg nimic din ceea ce am văzut. Nimic. Nimic. - Ucideți-l - spuse Czinczar. Se întoarse, uitându-se încruntat înapoi la mașină. - Trebuie să fie - spuse, și era o notă încăpățânată în vocea lui admirabilă, - un motiv pentru mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
bătălia din linia a doua. Rezervele de barbari înaintau și erau atinse de valuri de săgeți ce întunecau cerul și-și luau tributul când loveau grupurile de bărbați care înaintau. Țipete răgușite de durere, blesteme, țipetele stridente ale răniților disperați, groaza muribunzilor, a linneenilor osândiți și răpuși brusc ajungeau la urechile celor din mica navă învingătoare. Apărătorii se chinuiau să stea laolaltă. Aceasta făcea parte din instrucțiunile lor. Să se retragă încet spre piețele centrale, care erau apărate împotriva unui atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
covorul neprețuit și începuse să se formeze o băltoacă în locul unde fusese pusă. Se vedea că avusese loc o întârziere, în timp ce bărbații asudați forțau capacul. Până și gărzile de la ușile îndepărtate se uitau atent, să vadă conținutul. Un acces de groază întrerupse tensiunea așteptării. Ceea ce se afla înăuntru era de opt picioare lungime. Lățimea era indeterminabilă, pentru că părea să aibă cute pe corp, care dădeau impresia unei dimensiuni mari. Evident, murise numai cu puțin timp înainte de a fi împachetat în gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]