11,105 matches
-
cu mezeluri. A doua zi, schimbai în mărunțiș ultima monedă. Am vândut cărțile să-mi plătesc hotelul, și m-am despărțit pentru totdeauna de buldogii mei, după ce postiserăm laolaltă două zile împlinite. Cățelul a fost chiar surprins de portar scormonind gunoaiele de la bucătărie, în vreme ce cățelușa, ghemuită în poala halatului meu, suferea de foame fără să scâncească. Cocota elegantă care mi i-a cumpărat, i-a sărutat pe bot, strângându-i pasionat în brațe. Zitta, sârboaica mea cu părul cânepiu, înaltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu încăpățânare să alung viziunea tot mai clară a faptelor inevitabile. Moartea făcu o mutră ofensată. Și avea dreptate. De fapt nu de coasa ei murisem, ci de frigarea ce m-a străpuns cu o noapte înainte pe rampa de gunoaie. Omul cu ciocul de ramă i-o luase mult înainte. ăO văd pe Zitta în zăbranic, calmă, tristă și socotită. E înconjurată de neamurile ei, atentă la sfaturi. Cineva coboară de la etaj, cu ajutorul slugilor mele, un cufăr mare cu obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unui drapel în trecere, se ridică să-și dirijeze marșul, rămânând cu gura strâmbă și cu buzele pecetluite de cel mai cinic zâmbet. „De atunci trăiesc ca un laș”, spuse el, după pauză, cu toate că voi scormoni și mai departe în gunoiul putred, cu nădejdea că voi descoperi adevărul. Asta-i tot. Cred că nu mai am nimic de spus pe înțelesul oamenilor sănătoși. Într-o noapte agitată ei vor tresări neliniștiți, și cu privirile umezite și îndreptate spre urmele pașilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
saca, până când năravul fără leac mă turbă. Abur și ceață îmi suie din trup în creier. Atunci galopez pe șoseaua mocirloasă, hurducând sacaua până când rup șleaurile. Încep să zbor, lăsând în urmă lut crăpat de secetă, bălți pestilențiale, munți de gunoi. Între toate acestea, Gloria rămâne un punct de pământ. Iapă cuminte, sau izbită de isterie, atunci când primește armăsar în loc. Iar eu, ridicat pe deasupra păcatului și al visului urât, privesc de sus trecerea carelor hodorogite, din care blestemă oamenii mici. ...Gloria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de cufere și lăzi cu efectele lui Fenimore - „făcutul bagajelor“ părea o obsesie În familie -, nu mai erau dispuși să expedieze În America și Îmbrăcămintea, dar incinerarea lor ar fi putut incendia vechile coșuri de fum de la Semitecolo, aruncarea la gunoi ar fi părut degradantă și Împărțirea lor de pomană ar fi dat naștere riscului de a Întâlni Într-o zi dublura sau stafia lui Fenimore pe cine știe ce alee sau podeț. Și atunci, de ce să nu le scufunde În laguna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
n-a vrut să se lipească de mine nimic. O dată pe săptămână ne plictiseam la o oră de curs în care era vorba de spațiu vital și viziune despre lume și viață: sânge și glie... Din astea a rămas un gunoi lexical rezistent, care și astăzi mai poate fi accesat pe internet. Mai limpede, fiindcă e relatabil, îmi este un eveniment din afara frecușului zilnic. Câtorva recruți, printre care și mie, ni s-a ordonat să mergem la conacul care semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ca și noi, erau uimiți de cantitatea mare de resturi de mâncare - munți de piure de cartofi, grăsime din slănina prăjită și pui cărora nu le lipseau decât pieptul și copanele - care era aruncată zi de zi în pubele de gunoi. Deoarece priveam la risipa asta fără o vorbă, sentimentele amestecate nu puteau fi decât bănuite. Este oare posibil ca oglinda în care văzusem până atunci, înfrumusețată, imaginea învingătorului să fi prezentat dintr-odată o spărtură? E drept că evreilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un curaj care nu se mai sătura să supraliciteze și acel tip de eroism care nu trebuia dovedit. Probabil că și eu voi fi fost unul dintre acei viteji luptători cu gura, ale cărui fraze memoria înfloritoare, acest crematoriu de gunoi, nu le-a păstrat. Abia sub influența noului meu profesor Otto Pankok lucrurile s-au mai schimbat un pic; Sepp Mages nu era maestrul meu respectat, și abia dacă sărea în ochi, necum să-și pună amprenta asupra mea. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu custodia e o înșelăciune, după ce se stinseseră ecourile produse de Strigătele de cobe, m-am ținut strâns de „lettera“ mea, astfel încât romanul Un câmp întins a crescut și a tot crescut, până când a fost destul de amplu încât să cuprindă gunoiul sortat al istoriei germane din două secole și, în plus, pe acela al eroului meu, Theodor Wuttke - numit Fonty - în cuvinte cu haz, pe un ton de taclale. Dar, deoarece la data aceea în comerț nu se mai găseau panglici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dacă nu existențială, atunci una materială. Pe urmă, însă, când Ute și cu mine am vizitat Madridul - acolo mi-a fost acordat, de către cel mai bătrân dintre Gitanos, care erau organizați și trăiau în afara orașului, nu departe de groapa de gunoi, ca ofrandă onorifică, hidalgo-ul sub forma unui baston de bambus, pe care, fiindcă merg tot mai greu pe jos, sunt sigur că am să-l folosesc în curând - niște tineri care citiseră în ziar un articol în care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mă vedea nimenea, Îl Împlementam sub uși, chiar și la prevate. Vă zic io: mai bine mă pupam În cot În ziua aia decât să halesc, da cum muream să-mi iasă bancu și Îmi ieram scrupulos la deșeurili dă gunoi, m-am nemerit la masa lungă nainte de vreme. Io ieram cu tișortu, și-mi dam talente pân la cer, da stăteam pă porția mea dă bancă și zgomoțeam cu linguroiu-n masă să mă dau punctualiform. Taman atunci s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și-a vociferat de m-a făcut să-l ascult: „Fă-te bun la ceva și adu-i aici imediat pă toți dân han.“ Nu l-am lăsat să mai zică o dată și m-am dus să-i adun pă gunoaie. Am venit În graba mare toți ca unu, da fără Năsosu, care a cărat-o liber chiar din primu patio, și p-ormă am văzut că lipsea lanțu dă alamă dă la water. Coloana vie oglindea păturili soceale: dușmanu omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pă juma, care se crăpase ușa să se deschiză și să intre burtoiu lu Sampaio. Nu te fă că nu-l știi pă obezu, că mandea știu la fix că Sampaio nu-i cusurgiu și leagă repede pretenie cu orșicare gunoi. A zvârlit ancora chiar la masa de malmură care stăteam io la ea dârdâind, și a dezbătut vro juma de ceas cu ginitoru dă noapte că ce-i mai bine să servești, adică, o ciucalată cu vanilie versus un bol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și ginit pă bune că șleahta țalilor Îmi alipea masa la una mai baștană, iar statu major dân salon să Îndoia slugarnic În plecăciuni, pencă se-nfiripa alde Lagrange. Pă parola mea dă bărbat că nu-i tratează ca pă gunoaie. Prima, mi-a atras atenția dă chilipirgiu creol două gagioale care seamănă ca surorile, da a mare ie pistruiată, că trage a morcoveață, iar a mică ie la fel, da pă brun și palid. Din când În când, un urs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cuhne, să supervizească crătițile. Io stăteam Între Jacqueline și Chantal. Și dă-i cu bere, dă-i cu vin, m-am simțit la largu meu, de parcă ieram În strada Pozos, ș-am fredonat fără șovăială tangou Cerșetoru care caută-n gunoaie. Traducându-l p-ormă, am aflat că limba galilor n-are scânteia care clipocește În lunfardo porteño și că nu halisem d-ajuns. Burdihanu nost, obișnuit cu grătare și buseca, nu face față la atâtea voulez-vous de le cere bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bănuieli, iar doctoru González Baralt, avocatu meu, m-a făcut pachet cu primu tren, să mă radieze la periferie. Patru zile și patru nopți m-am aranjat cum am putut Într-un vagon dă poștă, d-alea parcă date la gunoi, În localitatea Ateliere. În fine, chiar domnu González Baralt a apărut frecându-și mâinile, ca să-mi deie soluțea: o sinecură În Ezpeleta, plătită pă nume prezuntiv. Ogeacu lu Ramón Bonavena, care mandea l-am vizitat când ieram la Ultima oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zi În care câte-un servici administrativ să nu Înceteze lucrul? La loterii nu sunt bilete. Cutiile poștale nu au fantă. Mama María nu face minuni. În zilele noastre, singurul serviciu care fonționează e cel al tomberoanelor la gropile de gunoi. N-o lua razna, l-am Împlorat. Roata Mare dân Parcu Japon continuă să să Învârtească. Pujato, 12 noiembrie 1969 Formele gloriei La Plata, 29 mai 1970 Domnului Jorge Linares University of New York New York, N.Y. U.S.A. Dragă Linares
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
n-o să se topească Într-o Îmbrățișare dă frați, ierau două guri a lu acelaș adevăr. Vestitu lanț a nențelegerilor iera, pă bune, marea confirmare. Imaginea care și-o proiectează scriitoru ie mai valoroasă ca opera lui, care ie un gunoi mizerabil, ca tot ce ie omenesc. Cui Îi poate păsa În viitor că mesaj i-o judecată critică și că neoiordanismul să trage din La bambina lui López Jordán? Îmbrățișări călduroase la toată gașca. Iar ție Îți recomand iar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aceea. Probabil că mașina aparținuse celui care purtase haina Înaintea lui Norman. Posibil să fi fost unul din oamenii de la Marina Militară, dispăruți În dezastrul subacvatic. Norman se Înfioră, mototoli hârtia În pumnul strâns și o aruncă În coșul de gunoi. Nu-i trebuia nici un fel de memento. Își amintea prea bine dezastrul. Știa că n-avea să-l uite toată viața. Îi cercetă din nou pe Beth și Harry. Amândoi arătau obosiți. Beth privea În jos, preocupată de propriile gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tînăr, n-o mai poți vedea. Descoperirea îngerului vine odată cu ridicarea măștii de pe propriați nimicnicie: mizerie străvezie. Nimic nu te poate polei decît vibrația aripilor lui de fluture. Și nedezmeticit încă, te părăsește lăsîndu-te horcăind gol. Pelerin al cîmpurilor de gunoaie. Așa că, ieși din năuceală, poate te dumirești că singura strălucire care ți-a fost hărăzită rămîne recăutarea sa. Dar am certitudinea că mă va refuza. Și unde să caut? Vreau să mă sinucid. E atîta siguranță calmă în izbucnirea acesta
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
îngrozit de șoaptele cu care Doctorul îmi explică fiecare caz. Depozitul acesta imens de moarte care este trupul uman. Înțesat de cancere care dorm și de abcese ce abia așteaptă să se umfle și să-și reverse puroiul. Știam că gunoiul uman este cel mai murdar dar o știam numai teoretic. M-a scîrbit cel mai mult nașterea vieții așa încărcată de animalitate și de mizerie. „-Asta pentru că nu te leagă nimic de ceea ce vezi”-mi-a explicat prietenul meu. „-Nici nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
le-au pus în portbagaj. Le duceau la tomberon la întoarcere. De ce atâta grijă cu resturile astea, mămico? a întrebat Maria. Dar, ce? Tu nu știi? a sărit Ionuț cu gura. Dacă toți oamenii veniți la iarbă verde ar arunca gunoaiele... Ehe! Se strică aerul din pădure. Se strică și iarba... Vrei să moară animalele și păsările? Da, copii, este adevărat, interveni Mia în discuție. Pădurile trebuie respectate, trebuie ocrotite. Poate ați auzit la grădi, dacă tot veni vorba, că pădurea
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
în ziar despre o femeie care a avut așa ceva și și-a aruncat copilul pe fereastră de la etajul douăzeci, iar când a venit poliția, n-a vrut să deschidă și-au trebuit să spargă ușa, iar femeia nu mai scosese gunoiul de săptămâni întregi, așa că tot apartamentul era dezgustător, după care tipa a încercat să se sinucidă și-au pus-o pe scaunul electric. Sau ceva de genul ăsta, a povestit Helen încântată, nefiind genul de persoană care să lase vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cameră. Am pescuit cele două sticle goale de vodcă de sub pat. Și am adunat cutiile goale de cidru supertare și cele de suc de portocale și le-am pus pe toate într-un sac de plastic ca să le duc la gunoi. Apoi am strâns toate paharele pe care le folosisem în ultimele două săptămâni și le-am aranjat în formație militară ca să le duc jos și să le bag în mașina de spălat vase. Am adunat cioburile care rămăseseră din paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe numărul din Marie Claire pe care tata îl cumpăra în fiecare lună, cică pentru Helen și Anna, dar pe care, de fapt, îl cumpăra pentru uz personal. Era înnebunit după revista asta. Deși o desființa categorisind-o drept un gunoi pentru muieri. Deseori îl surprindeam citind-o pe ascuns. În timp ce-și neglija obligațiile gospodărești, ar trebui să adaug. Deseori era descoperit adâncit în câte-un articol despre circumcizia la femei sau comportamente sexuale obsesive sau despre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]