5,715 matches
-
Catherine de Clèves (sau de Nevers) (1548 - 11 mai 1633) a fost soția lui Henri de Lorena, Duce de Guise. Prin căsătorie a devenit Ducesă de Guise din 1570 până în 1588. A fost Contesă de Eu de drept începând cu anul 1564. Catherine a fost a doua fiică a Ducelui de Nevers François de Clèves
Catherine de Cleves () [Corola-website/Science/331623_a_332952]
-
1564. Catherine a fost a doua fiică a Ducelui de Nevers François de Clèves și a Margueritei de Bourbon, sora mai mare a lui Antoine de Bourbon. A fost verișoară primară cu Henric al IV-lea al Franței, cumnată cu Henri de Bourbon, Prinț de Condé și mătușa reginei Poloniei, Ludwika Maria Gonzaga. La vârsta de 12 ani Catherine s-a căsătorit cu Antoine de Croÿ, Prinț de Porcien, care a murit șapte ani mai târziu. După trei ani convenționali de
Catherine de Cleves () [Corola-website/Science/331623_a_332952]
-
Charles, Duce de Guise și Louis al III-lea, Cardinal de Guise. Ea a avut o aventură intens mediatizată cu un tânăr nobil, Saint-Mégrin, care a fost ucis de către soțul ei. Evenimentul a fost dramatizat în pisa lui Alexandre Dumas "Henri III et sa cour" (1829). Henric de Guise a fost liderul facțiunii catolice în Războiul Francez al Religiilor. Din 1584, conflictul dintre facțiunile conduse de Henric de Guise, Henric de Navarra și Henric al III-lea al Franței a fost
Catherine de Cleves () [Corola-website/Science/331623_a_332952]
-
retur. Prin dificultatea condițiilor sale de climă, meteorologie și de relief, Africa a fost considerată un continent unde se puteau demonstra cu adevărat calitățile materialului aviatic și măiestria aviatorilor. Încă în octombrie 1913 aviatorul francez Pierre Daucourt și mecanicul său Henri J. Roux au încercat să efectueze cu un monoplan "Borel" un raid de la Paris până la Cairo, dar n-au putut trece de Munții Taurus. Primul raid în Africa, pe traseul Cairo - Khartum a fost făcut de , între 4 - 12 ianuarie
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
fiica lui Vincenzo Gonzaga, Duce de Mantua și a soției acestuia, Eleonora de' Medici (o soră a Mariei de Medici, soția regelui Henric al IV-lea al Franței). Sora Margheritei, Eleonor Gonzaga, va deveni viitoarea împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman. Henri a fost succedat de fratele său mai mic, Francisc al II-lea, Duce de Lorena.
Henric al II-lea, Duce de Lorena () [Corola-website/Science/331724_a_333053]
-
XIV-lea la mijlocul celui de-al XVI-lea. În secolul Renașterii sunt adoptate și multe italianisme, curtea regală fiind foarte receptivă la acestea. Mai mulți cărturari combat excesele acestei influențe, luând apărarea limbii franceze. Cel mai combativ dintre aceștia este Henri Estienne, în trei lucrări: "Traicté de la Conformité du langage françois avec le grec" (Tratat despre conformitatea limbii franceze cu greaca) (1565), "Deux dialogues du nouveau langage françois italianizé..." (Două dialoguri despre noua franceză italianizată...) (1578) și "De la précellence du langage
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
în care nu ar fi avut loc aceea divergență, sunt un exemplu de efect fluture. Teoria haosului și sensibilitatea dependenței față de condițiile inițiale au fost descrise în literatura de specialitate într-un caz particular al problemei celor trei corpuri de către Henri Poincaré în 1890. Mai târziu, el a propus că astfel de fenomene ar putea fi comune, de exemplu, în meteorologie. Unii oameni de știință au susținut că sistemul meteorologic nu este la fel de sensibil față de starea inițială după cum se estimase anterior
Efectul fluturelui () [Corola-website/Science/331768_a_333097]
-
Mărie Anne de Bourbon (18 aprilie 1689 - 21 martie 1720) a fost "prințesa de sânge" la curtea franceză de la Versailles. A fost prima soție a lui Louis Henri de Bourbon și deci Ducesa de Bourbon și Prințesa de Condé prin căsătorie. A murit fără să aibe copii în timpul regentei lui Philippe d'Orléans. A fost cunoscută că "tânără ducesa" în opoziție cu soacra să, "bătrână ducesa". În ciuda faptului
Marie Anne de Bourbon (1689–1720) () [Corola-website/Science/331893_a_333222]
-
Élisabeth d'Orléans să se căsătorească cu primul prinț de sânge, cel mai important personaj masculin de la Curtea Franței, imediat după familia regală. În 1713, la vârsta de 24 de ani, ea s-a căsătorit cu vărul din partea maternă Louis Henri, Duce de Bourbon și Prinț de Condé în urmă decesului tatălui acestuia în 1710. La Condé, la 9 august, ea și fratele ei s-au căsătorit cu doi frați Condé. Fratele ei s-a căsătorit cu Louise Élisabeth de Bourbon
Marie Anne de Bourbon (1689–1720) () [Corola-website/Science/331893_a_333222]
-
de la Oudenaarde în 1708. Dezgustat de această înfrângere datorată nu doar bravurii adversarilor ci și neînțelegerilor dintre el și ducele de Burgundia, se retrage la moșiile sale. În 1710 se căsătorește cu o verișoară, Marie Anne de Bourbon, fiica lui Henri Jules, Prinț de Condé și nepoata Marelui Condé. Nu vor avea copii. Dar la scurt timp (1710) este chemat de către verișorul său Filip să preia conducerea armatei în Spania. În Spania obține ultimile victorii în bătăliile de la Brihuega și Villaviciosa
Louis Joseph de Bourbon, duce de Vendôme () [Corola-website/Science/331902_a_333231]
-
(1588 - 30 aprilie 1631) a fost fiica Ducelui Henri de Guise și membru al Casei de Lorena. Ea s-a căsătorit cu François de Bourbon devenind Prințesa Conți. Louise Marguerite s-a născut la "Chateau de Blois", în afară Parisului. A fost al 13-lea copil din cei 14
Louise Marguerite de Lorena () [Corola-website/Science/335615_a_336944]
-
și membru al Casei de Lorena. Ea s-a căsătorit cu François de Bourbon devenind Prințesa Conți. Louise Marguerite s-a născut la "Chateau de Blois", în afară Parisului. A fost al 13-lea copil din cei 14 ai Ducelui Henri de Lorena și ai Catherinei de Cleves. Fratele ei Claude, Duce de Chevreuse a fost soțul Mariei de Rohan, o renumită intriganta de la Curtea Franței. Fratele ei cel mare, Charles, a fost ultimul Duce de Guise după moartea tatălui lor
Louise Marguerite de Lorena () [Corola-website/Science/335615_a_336944]
-
Goldbaum, deasemenea colaboratori ai acesei reviste. În marea expoziție retrospectivă „Expressionismus²“ (14 martie - 5 iulie 2015), care a fost deschisă la muzeul de artă modernă Buchheim (Bernried/Bavaria), prezentând peste 200 de opere din colecțiile de artă Lothar-Günther Buchheim și Henri Nannen (Kunsthalle Emden), a fost prezent și Arthur Goetz - împreună cu Kandinsky, Marc, Klee, Kubin, Kokoschka, Picabia, Feininger, Segal și alți reprezentanți renumiți ai expresionismului european -, după cum confirmă lista artiștilor expozanți în catalogul întocmit de Frank Schmidt: Die Sammlung Henri Nannen
Arthur Goetz () [Corola-website/Science/335628_a_336957]
-
și Henri Nannen (Kunsthalle Emden), a fost prezent și Arthur Goetz - împreună cu Kandinsky, Marc, Klee, Kubin, Kokoschka, Picabia, Feininger, Segal și alți reprezentanți renumiți ai expresionismului european -, după cum confirmă lista artiștilor expozanți în catalogul întocmit de Frank Schmidt: Die Sammlung Henri Nannen - Werke der klassischen Moderne (Colecția Henri Nannen - opere ale modernismului clasic). Astfel a început reintrarea lui Arthur Goetz în arena artei moderne al secolului 20.
Arthur Goetz () [Corola-website/Science/335628_a_336957]
-
prezent și Arthur Goetz - împreună cu Kandinsky, Marc, Klee, Kubin, Kokoschka, Picabia, Feininger, Segal și alți reprezentanți renumiți ai expresionismului european -, după cum confirmă lista artiștilor expozanți în catalogul întocmit de Frank Schmidt: Die Sammlung Henri Nannen - Werke der klassischen Moderne (Colecția Henri Nannen - opere ale modernismului clasic). Astfel a început reintrarea lui Arthur Goetz în arena artei moderne al secolului 20.
Arthur Goetz () [Corola-website/Science/335628_a_336957]
-
din București, proiectat de arhitectul Petre Antonescu și realizat de sculptorul francez Ernest Henri Dubois, în urma câștigării unui concurs internațional organizat în 1900, a fost inaugurat în 18 mai 1903 la intersecția Bulevardului Colței (actual Bulevardul I. C. Brătianu) cu Bulevardul Regele Carol I, cu ocazia împlinirii a 12 ani de la moartea lui Ion Constantin
Monumentul lui Ion C. Brătianu () [Corola-website/Science/335700_a_337029]
-
André Henri Lavrillier (n. 1885, Paris - d. 1958) a fost un artist plastic, gravor de monede și medalist francez. a studiat la Școala Națională Superioară de Arte Frumoase din Paris, în atelierele artiștilor Jules Chaplain (1839-1909), Frédéric de Vernon (1858-1912) și Auguste
André Lavrillier () [Corola-website/Science/332581_a_333910]
-
galerist, editor și autor francez. André Lavrillier a fost fratele mai mare al lui "Gaston Albert Lavrillier" (1890-1958), gravor, medalist, pictor și sculptor francez. "Tipul Lavrillier" este un tip de gravură a pieselor monetare ale francului francez desenat de "André Henri Lavrillier" începând din 1933 și folosit până în 1952. Aversul piesei reprezintă un cap laureat al personificării Republicii Franceze, din profil, spre stânga, legenda circulară și, sub gât, semnătura artistului gravor: La marginea monedei, de jur împrejur, a fost gravat un
André Lavrillier () [Corola-website/Science/332581_a_333910]
-
Paris. A petrecut cea mai mare parte a vieții sale în Paris. Deși a aparținut unei familii care de mai multe generații au fost comercianți prosperi, nici Rene Chaumette, nici fratele său mai mare, Henry, nu au continuat tradiția familiei (Henri Chomette devenind, mai târziu, ca și fratele său, regizor de film). Clair a debutat inițial ca jurnalist. În 1926 publică primul său roman, "Adams" (tradus în engleză ca "Star Turn"), despre o vedetă de la Hollywood care nu mai face distincția
René Clair () [Corola-website/Science/332688_a_334017]
-
de acest fel din București. Apoi a urmat o perioadă de modernizare a tehnicilor de predare, care au implicat utilizarea aparatelor de înregistrat, benzi magnetice si proiectoare. Rezultatele deosebite ale elevilor obținute la fizică l-au determinat pe faimosul cercetător Henri Coandă să viziteze liceul în 1971. Cu toate că profilul școlii era electrotehnică, mecanică și industrie, în 1985 directorul Marin Crăciun și profesorul Radu Jugureanu au înființat un laborator de informatică. Profesorii Demsorean și Jugureanu au contribuit la dezvoltarea acestui laborator. În
Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București () [Corola-website/Science/332692_a_334021]
-
spune artistul. “Iar aceasta este mult mai mult, decât a vrut cândva să demonstreze filosoful Baruch Spinoza, când l-a definit pe Dumnezeu ca o substanƫă, identificându-l cu natura.” Printre “modele spirituale” ale lui Dieter Pildner se numără poetul Henri Michaux, și pe lângă acesta filosoful român-francez Emil Cioran: „Arta este un mare refuz de a nu te supune acestei societăți înguste, limitate de mici burghezi, însă tocmai aceasta societatea nu vrea să accepte (...)“ „Diese Landschaften zu modellieren ist eine große
Dieter Pildner () [Corola-website/Science/332762_a_334091]
-
În iarna lui 1916 și primăvara anului 1917, sub conducerea unui nou „leadership” militar (generalii Prezan, Christescu, Grigorescu, Averescu, Văitoianu etc.) și cu sprijinul substanțial al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne adaptate cerințelor războiului. Situația pe frontul de est a evoluat într-un mod negativ, astfel încât după ce Rusia a încheiat pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, România a fost nevoită
Participarea României în campania anului 1918 () [Corola-website/Science/332779_a_334108]
-
al treilea în Platoul Caestert pentru crearea vadului necesar păstrării Canalului Albert pe teritoriul și sub controlul belgian. Această lucrare a creat o barieră defensivă naturală, care a fost întărită prin construirea fortului într-o locație care fusese recomandată de Henri Alexis Brialmont în secolul al XIX-lea. Eben-Emael a fost cel mai mare fort construit în deceniul al patrulea în complexul care a fost botezat Poziția Fortificată a Liègeului I ("Position Fortifiée de Liège I" (PFL I)). De la nord la
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
I" (PFL I)). De la nord la sud, complexul de forturi erau Eben-Emael, Fortul d'Aubin-Neufchâteau, Fortul de Battice și Fortul de Tancrémont. Tancrémont și Aubin-Neufchâteau erau fortificații dimensiuni mai mici decât Eben-Emael sau Battice. Câteva dintre forturile proiectate de generalul Henri Alexis Brialmont și construite în secolul al XIX-lea, care încercuiau orașul Liège au fost reconstruite și redenumite PFL II. O bună parte din lucrările de excavare pentru fort au fost executate pe malul canalului, ascuns privirilor curioșilor, într-o
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
a pământului rezultat. Diferența de nivel dintre fort și canal a permis drenarea ușoară umezelii, ceea ce a făcut ca Eben-Emael să fie mai uscat decât restul fortificațiilor surori. Fortul Eben-Emael a fost un proiect care dezvolta ideea originală a generalului Henri Alexis Brialmont datând din perioada de dinainte de prima conflagrație mondială. Chiar și în cazul proiectului actualizat, care a propus fortificații de dimensiuni mai mari, fortul reprezenta un ansamblu relativ compact de turele pentru tunuri și posturi de observație, totul înconjurat
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]