7,158 matches
-
Bruxelles. În acea perioadă, acesta avea numai trei-patru case. Mareșalul Ney a sosit la Quatre Bras în jurul orei 14:00. A recunoscut imediat importanța intersecției de lângă acest sat și pădurea Bossu. Era imposibil de mărșăluit pe drumul spre Bruxelles atâta timp cât inamicul se afla în pădure. Aceasta era alcătuită din copaci înalți și tufișuri dese, cărări largi facilitând mișcarea trupelor. În apropiere se găsea Gemioncourt. Era o fermă mare cu turnuri înalte, grădini cu ziduri din piatră și livezi care ofereau o
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
pădurea Bossu, trebuie să o ocupăm imediat.” Pădurea Bossu era foarte importantă, însă atacul principal a fost direcționat la est de pădure, de-a lungul drumului către Quatre Bras. Mareșalul Ney a conchis că, odată cu atacul de-a lungul drumului, inamicul din pădurea Bossu va fi obligat să-și retragă liniile pentru a evita să fie învăluit. În jurul orei 14:00, francezii au înaintat în forță, iar avanposturile aliate s-au retras la Grand-Pierrepont. Artileria franceză a deschis focul, pe când coloanele
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
s-au retras la Grand-Pierrepont. Artileria franceză a deschis focul, pe când coloanele de infanterie, precedate de trăgători, și-au început avansul. În timp ce divizia lui Bachelu a respins Batalionul 27 "Jäger" olandez înspre Gemioncourt, divizia lui Foy a înaintat împotriva centrului inamicului. Bateriile lui Bijleveld și Stevenart au suferit pierdei considerabile în materie de artileriști și cai. Jumătate din divizia lui Foy (brigada lui Gauthier) a atacat partea de sud a pădurii Bossu, însă a fost oprită de către Batalionul 1 de Infanterie
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
a-i asista pe britanici, însă limba s-a dovedit o barieră în calea cooperării utile. Sir Andrew a încercat să îi încurajeze pe olandezi să mărșăluiască înainte în linie cu oamenii săi, însă olandezii au încercat să explice că inamicii erau prea numeroși pentru a fi atacați frontal. Francezii se aflau într-un lan înalt și nu erau vizibili oamenilor lui Sir Andrew. Acesta a insistat ca pușcașii săi să înainteze neînsoțiți, numai pentru a fi respinși pe dată de
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
obligat să îi ordone diviziei lui Picton să se retragă de pe pozițiile curente pentru a se adăposti pe pozițiile inițiale de-a lungul drumului Namur. Ducele de Saxa-Weimar a observat această scenă din pădurea Bossu și, în timp ce acesta apăra pădurea, inamicul a împins aripa stângă a aliaților (Picton) chiar până la Quatre Bras, cam în același moment fiind omorât și ducele de Braunschweig. Wellington i-a mutat pe Braunschweigeri mai aproape de Gemioncourt și s-a postat pe malul nordic al pârâului. Deoarece
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
lui Piré în ariergardă. Un ofițer prusac, căpitanul von Wussow, a ajuns la Quatre Bras. Acesta purta un mesaj duplicat de la Blücher (primul curier, maiorul von Winterfeld, fusese împușcat de trăgătorii lui Bachelu). Wussow călărise prin focul de muschetă al inamicilor, însă a reușit să sosească la trupele engleze de la Quatre Bras neatins. Acolo l-a găsit pe ducele de Wellington în picioare, ținându-și luneta și urmărind atacul și mișcările inamicului. Între timp, Împăratul se gândise că Ney s-ar
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
lui Bachelu). Wussow călărise prin focul de muschetă al inamicilor, însă a reușit să sosească la trupele engleze de la Quatre Bras neatins. Acolo l-a găsit pe ducele de Wellington în picioare, ținându-și luneta și urmărind atacul și mișcările inamicului. Între timp, Împăratul se gândise că Ney s-ar putea să nu reușească în ducerea la îndeplinire a mișcării de învăluire de la Quatre Bras și că în schimb se angajase într-o luptă indecisă cu Wellington, având ca rezultat faptul
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
fuseseră alungate din satul Pireaumont și împinse înapoi atât de departe, încât pușcașii inamici puteau trage asupra capului coloanei primei brigăzi hanovriene, care se afla pe drum. Alten a trimis Batalionul I Luneburg în față pentru a alunga din nou inamicul din satul Pireaumont, pe care infateria din Braunschweig fusese nevoită să-l părăsească. Locotenent-colonelul von Klenke și-a îndeplinit ordinul cu determinare și a reușit nu numai să reocupe satul, dar și să îi împingă pe francezi înapoi într-o
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Cleves din KGL, coloanele au fost respinse. În dreapta sa, cavaleria inamică a încercat, prin mai multe șarje, să-și croiască drum, însă fără succes. În această acțiune s-a distins locotenent-colonelul von Ramdohr din Batalionul "Landwehr" Luneburg. Acesta a lăsat inamicul să se apropie la 30 de pași înainte de a ordona oamenilor să se ridice din șanț și să tragă o salvă ce a respins cavaleria cu mari pierderi, câțiva soldați căzând la numai cinci-șase pași de ei. După ce Ney a
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
numai cinci-șase pași de ei. După ce Ney a aflat de avansarea puternicului Corp I de armată spre Ligny, acesta și-a dat seama că nu mai putea dispune de întăriri, fiind astfel depășit numeric și în imposibilitatea de a zdrobi inamicul. Mareșalul a trimis brigada de cuirasieri a lui Guiton într-o ultimă încercare de a obține victoria. Cavaleria grea a șarjat cu săbiile scoase, însă fără sprijin și fără artilerie ecvestră. Regimentul 69 britanic a tras o salvă de la 30
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
de cea a lui Merenre și *Djedkare, foarte aproape de mastabaua lui *Shepseskaf . Inițial avea o înălțime de 52,5 m, actualmente fiind destul de ruinată. În templul văii au fost descoperite reliefuri care-l înfățișează pe rege în fața zeilor sau subjugând inamicii, ori aflat la vânătoare. Templul mortuar păstrează inovația adusă încă din timpul lui *Niuserre, iar basoreliefurile îl înfățișează pe faraon triumfând asupra tuturor forțelor care provoacă dezordine în Univers. Francezul G. Jéquier, care a efectuat săpături în complexul său morturar
Pepi al II-lea Neferkare () [Corola-website/Science/312423_a_313752]
-
să-i dea un moștenitor soțului, dar reușise să se facă iubită de socru și de poporul din Ferrara.Problemele familiei Borgia cresc, când după scurtul pontificat a lui Pius al III-lea, este ales papa Iulius al II-lea, inamic declarat al familiei. Noul papă îi poruncește lui Cesare să restituie statului pontifical toate teritoriile cucerite în Romagna. Cesare refuză și este ajutat de Lucreția, care angajează o armată de mercenari plătiți de ea. Republica Veneția se aliază cu papa
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
o armată franceză, condusă de Napoleon I și trupele austriece, conduse de Arhiducele Carol al Austriei. Crezând că armata austriacă se află în retragere, împăratul francez decide să treacă Dunărea folosind drept rampă de lansare insula Lobau, pentru a urmări inamicul. Făcând acest lucru, împăratul Napoleon ajunge să cadă în capcana întinsă de comandantul austriac, care nu intenționa să se retragă ci să opună o rezistență hotărâtă și să nu îi lase pe francezi să treacă fluviul. Austriecii au reușit să
Bătălia de la Aspern-Essling () [Corola-website/Science/312419_a_313748]
-
cucerit pe bătrânul Ludovic al XIV-lea, care flatat de buna dispoziție și manierele sale, o răsfăța și îi îndeplinea orice capriciu. A purtat o strânsă corespondență cu bunica și părinții săi. Și-a folosit influența asupra regelui, pentru împiedica inamicii săi politici în promovarea cauzelor lor. Acest grup numit "Cabale din Meudon", era devotat socrului său, Marele Delfin, pentru a se asigura la urcarea pe tron a acestuia(ceea ce nu se va întâmpla din cauza morții premature a Marelui Delfin). O
Marie-Adélaïde de Savoia () [Corola-website/Science/312832_a_314161]
-
avertizase asupra faptului că economia italiană nu era capabilă să susțină efortul neîntrerupt de război decât începând cu 1949. În cele șase luni de luptă împotriva Italiei, armata elenă a obținut mai multe succese locale prin eliminarea pozițiilor avansate ale inamicilor. Trebuie spus că Grecia nu avea o industrie militară puternică și armata elenă a fost obligată să se bazeze pe armele și munițiile capturate de britanici în Africa de Nord. Pentru a susține luptele din Albania, comandamentul grec a fost forțat să
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
acceptat planul apărării pe linia Metaxas, iar pe 7 martie planul a fost aprobat de guvernul regal britanic. Comanda supremă a fost asumată de Papagos, iar comandanții greci și britanici s-au resemnat să organizeze lupte de întârziere a înaintării inamicilor din nord-estul țării. Britanicii nu și-au transferat trupele pe frontul de nord-vest, generalul Wilson apreciind că nu are destui oameni să apere un front larg. În schimb, el și-a plasat oamenii pe o poziție la cam 70 de
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
elene de pe malul râului Axios. Pentru îndeplinirea acestor obiective, mareșalul a cerut transferul Diviziei a 5-a blindate din cadrul Corpului al 40-a Panzer. El considera că această divizie de blindate îi va asigura o forță suplimentară de lovire a inamicului prin breșa de la Monastir. Pentru continuarea atacului, List a format două grupuri de asalt: unul estic, sub comanda Corpului al 18-lea vânători de munte și unul vestic, condus de Corpul al 40-lea Panzer. Până în dimineața zilei de 10
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
tancuri. Batalionul de neozeelandezi s-a retras, a traversat râul Pineios și, până seara, a ajuns la extremitatea vestică a cheilor râului Pineios, suferind pierderi minime. Comandantul neozeelandez Mackay a fost informat asupra faptului că era esențial să interzică accesul inamicului în chei până pe 19 aprilie, indiferent de pierderi. Neozeelandezii au scufundat bărcile de traversare de îndată ce toți soldații au ajuns la capul vestic al cheilor și au început pregătirile pentru apărare. Batalionul de neozeelandezi a fost întărit cu două batalioane de
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
umane importante și au pierdut 15 tancuri. Aliații au reușit să reziste întreaga zi la Termopile și au început să se retragă spre plajele de evacuare, organizând o ultimă rezistență în regiunea Teba. Blindatele germane s-au lansat în urmărirea inamicului, dar au înaintat cu mare greutate din cauza drumului cu pantă pronunțată și a numeroaselor curbe periculoase. După abandonarea regiunii Termopile, ariergărzile britanice s-au retras pe niște poziții defensive improvizate la sud de Teba, unde s-a organizat un ultim
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
din iarna precedentă, care au făcut ca râurile să se reverse până la sfârșitul primăverii. Într-un discurs ținut în Reichstag în 1941, Hitler și-a exprimat admirația pentru rezistența armatei elene, spunând că: „Dreptatea istorică mă obligă să recunosc că inamicii care au luat poziții împotriva noastră, în particular soldatul grec, au luptat cu cel mai mare curaj. El a capitulat doar când continuarea rezistenței a devenit imposibilă și nefolositoare”. Führerul a ordonat de asemenea eliberarea și repatrierea tuturor prizonierilor greci
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
lui Luis Felipe, infantele Carlos al Spaniei. După decesul soțului ei în decembrie 1723, Françoise Mărie s-a retras la Saint-Cloud. În 1724, fiul ei, noul Duce de Orléans, s-a căsătorit cu Margravina Johanna de Baden-Baden, fiica unui fost inamic al tatălui său. Înaintea acestei căsătorii, printre potențialele mirese erau incluse verișoară lui primară, Élisabeth Alexandrine de Bourbon, și două Mari Ducese ruse, Marea Ducesa Anna și sora sa, Marea Ducesa Elisabeta, ambele fiicele Tarului Petru I al Rusiei. Fiul
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
1809, mareșalul Berthier îl informează pe Împăratul Napoleon asupra mișcărilor austriece, aflați în plină retragere. După o acțiune secundară de cavalerie prin care austriecii încearcă să protejeze retragerea armatei, mareșalii francezi Lannes și Davout își aduc diviziile în contact cu inamicul, în apropiere de Regensburg, unde ariegarda austriacă se refugiase. Orașul este bombardat și francezii reușesc să pătrundă spre orele 18-19. Din cauza bombardamentului cu ghiulele înroșite, circa 150 de case sunt distruse de incendiu. Austriecii evacuează rapid orașul lăsând în urmă
Bătălia de la Ratisbona () [Corola-website/Science/312851_a_314180]
-
-se că soțul ei plecase de acolo, doamna Evans se duce la poliție. La poliție, ea îl identifică pe Sartet ca fiind unul dintre bărbații pe care i-a văzut în avion în timp ce acesta făcuse escală la Paris. Aflând că inamicul său părăsise țara și bănuind ce urma să facă acesta, Le Goff cere o țigară, deși se lăsase de fumat cu ceva timp în urmă. Între timp, avionul își continua coborârea spre New York, atunci când banda deturnează brusc aeronava. Echipajul este
Clanul sicilienilor () [Corola-website/Science/312920_a_314249]
-
plătea 10 % din valoarea proprietății către tezaurul imperial "(răscumpărarea de arme)". Pe plan internațional, datorită apropierii morții Împăratului Carol al II-lea al Spaniei, ultimul monarh spaniol din dinastia de Habsburg, se întrevedea un conflict franco-austriac. Francezii, pe baza principiului „inamicul inamicului meu este prietenul meu”, vrând să creeze dificultăți locale Habsburgilor austrieci, l-au contactat pe Rákóczi. Inițial, Rákóczi a ezitat, dar în toamna anului 1700 Ludovic al XIV-lea l-a trimis în solie pe contele Feriol care l-
Răscoala lui Rákóczi () [Corola-website/Science/312953_a_314282]
-
10 % din valoarea proprietății către tezaurul imperial "(răscumpărarea de arme)". Pe plan internațional, datorită apropierii morții Împăratului Carol al II-lea al Spaniei, ultimul monarh spaniol din dinastia de Habsburg, se întrevedea un conflict franco-austriac. Francezii, pe baza principiului „inamicul inamicului meu este prietenul meu”, vrând să creeze dificultăți locale Habsburgilor austrieci, l-au contactat pe Rákóczi. Inițial, Rákóczi a ezitat, dar în toamna anului 1700 Ludovic al XIV-lea l-a trimis în solie pe contele Feriol care l-a
Răscoala lui Rákóczi () [Corola-website/Science/312953_a_314282]