6,831 matches
-
de „diastima” în gândirea teologica a Sfanțului Grigorie de Nyssa”, în Revistă Teologica, Anul X (82), 2000, Nr. 3-4, p. 166-167. 2 A se vedea Harț, asupra Sfanțului Grigorie de Nyssa, ca „gânditor al diferenței”, în The Beauty of the Infinite: The Aesthetics of Christian Truth, Grand Rapids, MI: Wm. B. Eerdmans Publishing Company, 2003, p. 194; „Pentru că diferența dintre Dumnezeu și creație nu este numai o simplă distincție metafizica între realitate și infinit - Dumnezeu fiind infinitul, creaturile îmbrățișându-L într-
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
de natură lor extinsă (adică de timp și spațiu) sunt comparate cu „natură inteligibila și neextinsă, lipsită de caracteristicile spațiale și extinse” 7. În În Canticum canticorum, Sfanțul Părinte Grigorie realizează o distincție între cele sensibile și inteligibile, ultimele fiind infinite. Dar creația inteligibila este, în mod normal, grupata împreună cu creația sensibilă, pentru că ambele sunt extinse și temporale: „Toate lucrurile create se extind cu o anumită dimensiune și sunt limitate de spațiu și timp”8. Atunci, ființa creată este, prin definiție
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
înșine suntem dependenți de categoria de timp. Dumnezeu este dincolo de toate categoriile și, prin urmare, este incognoscibil: „Omul care are inima curată Îl vede pe Dumnezeu proporțional cu capacitatea să (de a-L vedea): cât poate primi, atâta înțelege. Aspectul infinit și incomprehensibil al divinității rămâne dincolo de orice putere de cuprindere”9. Avem următorul model: 5 Pentru domeniul de înțelesuri al αἰών, conform Sfanțului Ioan Damaschin, P. G. XCIV, col. 861Bf; „The Nicene and Post-Nicene Fathers”, Oxford și Londra, 1892, vol
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
αἰών, conform Sfanțului Ioan Damaschin, P. G. XCIV, col. 861Bf; „The Nicene and Post-Nicene Fathers”, Oxford și Londra, 1892, vol. 4, p. 161. Se pot distinge uneori trei aplicații ale termenului αἰών: la viețile individuale, la totalitatea timpului, la ființă infinită (Adrian Monahul, P. G. XCVIII, col. 1297Bf; Theodoret, P. G. LXXXIII, col. 465D; conform P. G. LXXX, col. 272B). 6 Asist. Univ. Dr. Marius Telea, „Dumnezeu și creația Să. Conceptul de „diastima” în gândirea teologica a Sfanțului Grigorie de Nyssa
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
sfârșit (χρόνος). Paul Plass este de părere că prăpastia (the gulf) dintre Creator și creatură este acoperită parțial epistemologic. Gândind despre Dumnezeu, suntem obligați să ne utilizăm categoriile extinse și, procedând astfel, acoperim prăpastia extinzându-ne extensiunea finita în extensiune infinită: eternitatea este, din punctul nostru de vedere, o extensiune temporală infinită în ambele direcții, întinzându-se spre eternitatea adevărată a lui Dumnezeu dincolo de orice „dimensiune”. În această perspectivă, timpul nu este o extensiune tout court, ci extensiunea și eternitatea sunt
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
dintre Creator și creatură este acoperită parțial epistemologic. Gândind despre Dumnezeu, suntem obligați să ne utilizăm categoriile extinse și, procedând astfel, acoperim prăpastia extinzându-ne extensiunea finita în extensiune infinită: eternitatea este, din punctul nostru de vedere, o extensiune temporală infinită în ambele direcții, întinzându-se spre eternitatea adevărată a lui Dumnezeu dincolo de orice „dimensiune”. În această perspectivă, timpul nu este o extensiune tout court, ci extensiunea și eternitatea sunt extensiune necuantificabilă. De asemenea, ne amintim și de „participarea” platonica. Lucrurile
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
a văzut niciodată pe Dumnezeu, desi privește mereu spre El, iar în această stare se află în fiecare moment de la începuturile sale14. Dumnezeu e dincolo de timp. Neavând nici început, nici sfârșit, Dumnezeu este continuu și etern. Sfanțul Grigorie compară natură infinită cu un cerc, care nu are început sau sfârșit. Dumnezeu nu are, precum creaturile, intervale temporale - trecut, prezent, viitor - care implică întinderea în timp. Ci Dumnezeu este ἀδιάστατος, ceea ce înseamnă că nu are întindere. Creația poate fi măsurată în timp
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
la întrebarea dacă infinitatea lui Dumnezeu este propria Să extensiune sau numai o problemă legată de nevoia noastră de a proiecta extensiunea în realitatea Să „pur actuala”. Ce este infinit ar fi nemăsurat și „neextins”, ar putea însemna atât „extensiune infinită”, 18 Sf. Grigorie de Nyssa, În Hexaemeron, P. G. XLIV, col. 72A. 19 Ibidem, col. 69A. 20 Sf. Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, în col. cît., 1.134. 21 Ibidem, 1.136. cât și „lipsa extensiunii”. Ultima reprezintă definiția corectă
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
sau despre „înălțarea noastră în urmă eonilor” indică spre prima, iar ambivalenta este un bun exemplu al „deplasării dimensionale” neoplatoniene 22. Așa cum lumină, în teoria fizicii moderne, este simultan undă și particulă, tot așa eternitatea este simultan punct și linie infinită și oscilează de la una la alta, în funcție de perspectivă din care o analizăm. În Contra Eunomium 2.210, Sfanțul Grigorie spune că, în timp ce raiul și pământul au început și sfârșit, Dumnezeu străpunge orice limite, datorită infinității Sale, pentru că „natură Să neextinsă, lipsită
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Sfanțul Grigorie nu a considerat cvasitimpul intermediar (sau cvasiatemporalitatea) din primul caz ca fiind un model inteligibil total realizat care să constituie bazele ordinii temporale. Ci acest model este mai curând doar un aspect al minții lui Dumnezeu 26, dragostea infinită a creaturii - „mișcarea” să inteligibila - fiind cea care servește că principala punte între timp și eternitate 27. Dacă Dumnezeu a avut o limită, putem surprinde ce este dincolo de El, dar aceasta este imposibil, pentru că aceea ce este „dincolo” ar fi
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
decât Dumnezeu Însuși (Life of Moses, 115f). Sfanțul Grigorie este conștient că argumentează în termeni spațiali/temporali, pentru ca tot el continuă prin a spune că „locul” lui Dumnezeu nu este extins spațial, desi noi, creaturile, Îl experimentăm sub forma mișcării infinite - ci o mișcare care este și stasis (117). A vedea fața lui Dumnezeu înseamnă a-L urma neîncetat, adică, a nu-L vedea, ci a-I vedea numai spatele. Pentru că „locul” la care se face referire în viziunea lui Moise
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
adică, a nu-L vedea, ci a-I vedea numai spatele. Pentru că „locul” la care se face referire în viziunea lui Moise prezentată în Noul Testament nu este spațial în sensul obișnuit al cuvântului, ci reprezintă „locul” în care „curge” dorința infinită, adică este lumea transcendență în care Îl vom urma pe Dumnezeu - dar Îi vom vedea doar „spatele” (De vită Moysis, 119). 25 De Hominis Opificio, P. G. XLIV, col. 189C. 26 Asupra statutului schimbător al formelor platoniene (în mintea lui
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
timp transcendent, mișcare nemișcata, durata nemodificata. Sfanțul Grigorie consideră de obicei ultimele două categorii împreună. Epistemologic, ajungem dincolo de noi înșine în propria noastră proiecție subiectivă a duratei nesfârșite în Dumnezeu. Dar, de asemenea, ne vom bucură și de o extensiune infinită care este posesiunea obiectivă a lui Dumnezeu. Astfel, doctrina platoniana conform căreia mai superiorul este prezent funcție de capacitatea mai inferiorului este aplicată în două moduri. Ajustarea de către Dumnezeu a realității Sale obiective la capacitatea noastră este (1) conceperea de către noi
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
conform căreia mai superiorul este prezent funcție de capacitatea mai inferiorului este aplicată în două moduri. Ajustarea de către Dumnezeu a realității Sale obiective la capacitatea noastră este (1) conceperea de către noi a infinității Sale că durata nesfârșita, (2) iubirea noastră viitoare, infinită, în care timpul va fi combinat cu atemporalitatea, inexhaustivul cu completitudinea. Dorința va rămâne atunci reală (noi vom rămâne creaturi „extinse”), în 28 Paul Plass, în „Transcendent time and eternity în Gregory of Nyssa”, Vigiliae Christianae, Nr. 34, 1980, p.
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
time and eternity în Gregory of Nyssa”, Vigiliae Christianae, Nr. 34, 1980, p. 185, susține că acest model este prelucrat și la Plotin. Unul este infinit nu prin cantitate, ci prin calitate, sau prin „putere”, si, prin urmare, stârnește dragostea infinită (6.7.32.15f; 6.9.6.8f.). În 6.9.3., Plotin vorbește despre teamă noastră de infinitate și nevoia de a ne baza pe obiecte finite în termeni care ne aduc aminte de Sfanțul Grigorie. Unul este de
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
tip antic mai tarziu, chiar agnostic”. În 6.6.17 și 18, Plotin reliefează o doctrină a infinității duble. Infinitatea aditiva a numerelor concrete, care poate întotdeauna fi sporită, este doar potențială. „Numărul esențial” în lumea inteligibila este cu adevarat infinit, pentru că este lipsit de o limită a „puterii”, fiind în același timp pe deplin realizat (inteligibilul este întru totul real). Mintea conține astfel un numar care este simultan infinit și definit. Viața în lumea inteligibila poate fi, în consecință, descrisă
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
este doar potențială. „Numărul esențial” în lumea inteligibila este cu adevarat infinit, pentru că este lipsit de o limită a „puterii”, fiind în același timp pe deplin realizat (inteligibilul este întru totul real). Mintea conține astfel un numar care este simultan infinit și definit. Viața în lumea inteligibila poate fi, în consecință, descrisă că mișcare care continuă la infinit, si totusi este perpetuu completă (5.8.9.25; 3.8.11.23; 6.5.12.13). Nu există nici plictiseală de această
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
care să nu fie satisfăcute una de cealaltă. Iar absența satisfacției provine de la absența unei sațietăți care ar putea fi nesatisfăcuta. Pentru că vederea vede întotdeauna mai mult; îi stă în natură să vadă că ea însăși și obiectele sale sunt infinite (5.8.4.26f.). Pentru principiul neoplatonian al infinității relative (infinitul este finit pentru el însuși, infinit doar pentru ordinele inferioare), cf. J. Whittaker, „Philological Comments on the Neo Platonic Notion of Infinity”, în The Significance of Neo Platonism, editor
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
tradiție perenă. Dar problema ultimei cerințe - o misiune care necesită o relatare "completă" - este că de aici pornește întrebarea epistemologică. Cum poate fi o relatare detaliată complet? Odată ce această întrebare, subiectivitatea autorului, iese în prim-plan. Având în vedere indeterminarea infinită a lumii înconjurătoare, orice selecție a unor detalii este de fapt o selecție care poate fi doar consecința cunoașterii individuale, lucru care s-a putut observa și în versiunile timpurii de jurnalism narativ ale lui Bradford sau Longstreet. Acest lucru
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ducea prea bine. Tratatul menționează despre Chaucer că "oricine îl examinează, va observa diferența uriașă dintre el și prezent, care se găsește foarte puțin în aceeași limbă" (3:no. 122 [Bb2r]). De exemplu, ceea ce îi lipsea lui Chaucer era caracterul infinit ostentativ al retoricii clasiciste, un punct de vedere care nu putea înlocui veșnicia jurnalismului. După cum bine observă savantul Alan McKillop în secolul al XVIII-lea, "învățăturile neoclasicismului revin la doctrinele lui Aristotel, ale lui Longinus, Horațiu și Quintilian, fiind interpretate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
formele neoplatoniciene. Într-adevăr, Thoreau a absolvit Harvard-ul în anul 1837 devenind un savant în clasicismul latin și grec. Astfel, nu este de mirare că în Walden invocă anticii pentru profunzimea lor, deși caută să cerceteze în același timp "prezentul infinit" al particularului fenomenal. "Nu este de mirare că Alexandru este însoțit de Iliada în expedițiile sale. Un cuvânt scris reprezintă relicvele alese cu cea mai mare grijă. Este mai intim cu noi și totodată mai universal decât orice altă operă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
versus osmoza decadenta Revoluția a buleversat și a deplasat totul, inclusiv mobilitatea claselor: "Leș mœurs se modifient, leș modes se succèdent" [Maupassant, Le Pardon, în La parure, p.281]. Ca motiv literar, schimbarea statutului social este pentru român un furnizor infinit de variații 337. După căderea Imperiului al II-lea (1870), începuturile Republicii a III-ea vor arăta o nouă societate, mobilă și diversă. Dacă înainte caracterele erau stabilite de clasele sociale, în societatea modernă "l'Egalité produit en France des nuances
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
206]. 61 "Actorii se pot schimba, funcțiile rămân, de vreme ce știm că în existența situațiile nu depășesc un foarte mic număr de teme posibile" [Benoist, p.120]; "mitul este o poveste, o fabula simbolică, simpla și tulburătoare, care rezumă un număr infinit de situatii mai mult sau mai putin asemănătoare. Mitul ne permite să observăm dintr-o dată anumite tipuri de relații invariabile și să le desprindem din mulțimea aparentelor cotidiene" [de Rougemont, 2000, p.26]. 62 Roger Callois distinge mitologia situațiilor interpretate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Vocația de maestru însă, nu se întâlnește pe toate drumurile. Când ea există, se poate manifesta sub cele mai variate forme. Din editorialul închinat de Gian Franco Bottazzo morții maestrului său Andrew Cudworth, apărut în 1997 în „Diabetologia”, reiese o infinită melancolie și un profund respect față de cel cu care în lungile întrevederi de lucru împărtășise neliniștile, îndoielile și bucuriile reușitelor în activitatea de cercetare. Mi-a revenit atunci în minte scrisoarea primită de la acest veritabil maestru, ca răspuns la primul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
reprezintă un subiect de intense dezbateri. Aceste dezbateri trebuie apoi continuate prin determinarea cauzei și tipului de defect insulinosecretor sau de insulinorezistență. În fine, cele două mecanisme se pot asocia în proporții variabile, dând naștere la forme mixte cu o infinită varietate fenotipică (31). Privind în „Clasificarea etiologică a diabetului zaharat” (Tabelul 1), există numeroase încadrări criticabile sau prezentând un mare grad de incertitudini. În categoria „Alte tipuri” (diabet secundar) sunt incluse ca subclase „Defecte genetice ale funcției β-celulare” (de exemplu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]