6,119 matches
-
concentrăm asupra sentimentelor exprimate de ceilalți, asupra conținutului mesajului sau asupra amândurora, în funcție de ceea ce credem că nu am înțeles bine și ceea ce considerăm că este cel mai important. Pentru a ajunge la un răspuns, să ne punem întrebarea: "Ce simte interlocutorul?", " Ce mesaj încearcă să ne transmită?" Când transmitem celuilalt concluzia noastră, să începem prin a ne adresa direct cu: "Dumneavoastră/Dumneata/Tu", determinând astfel un răspuns la fel de direct, adăugând în încheiere "Am dreptate?" în felul acesta vom putea afla imediat
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
că ea nu-i place și să înceapă să evite contactul cu ea. ASCULTAREA NON-VERBALĂ A MESAJELOR ÎN AFACERI Mesajele non-verbale negative pot fi abordate mai bine pe cale non-verbală, decât pe cale verbală. Să presupunem, de exemplu, că, în timpul unei negocieri, interlocutorul se reazemă de scaun și își încrucișează brațele, semnalizând prin aceasta că, potențial, respinge propunerea noastră. Știm, în urma cercetărilor făcute asupra limbajului trupului că atunci când o persoană își încrucișează brațele receptează și reține cu 40% mai puțin din ceea ce îi
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
ne aducem aminte, de câte ori am stat față-n față cu cineva, uitându-ne în ochii lui, zâmbindu-i, dând afirmativ din cap, în vreme ce ne gândeam la cu totul altceva: la vacanța care se apropia, la pata de grăsime de pe cămașa interlocutorului, la petrecerea care urma să aibă loc în seara aceea sau Ia următoarea întâlnire de afaceri. De câte ori ne-a surprins interlocutorul, întrebându-ne: "Ei, ce credeți despre asta?". Ne-a prins simulând ascultarea și singurul răspuns pe care puteam să
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
cap, în vreme ce ne gândeam la cu totul altceva: la vacanța care se apropia, la pata de grăsime de pe cămașa interlocutorului, la petrecerea care urma să aibă loc în seara aceea sau Ia următoarea întâlnire de afaceri. De câte ori ne-a surprins interlocutorul, întrebându-ne: "Ei, ce credeți despre asta?". Ne-a prins simulând ascultarea și singurul răspuns pe care puteam să-l dăm era un încurcat "Poftim?". Allan Pease a fost o dată surprins în această postură de un partener de negociere, care
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
prelungim ultimul sunet al expresiei folosite drept "pod". 3. Să ne lăsăm ușor pe spate și să tăcem. Aplecarea înainte cu palmele deschise are efect dublu. Mai întâi, comunică pe cale non-verbală că nu avem intenții de amenințare, iar apoi spune interlocutorului că este rândul lui să vorbească, prin faptul că îi "înmânăm", în mod non-verbal, controlul asupra conversației. Prelungirea ultimului sunet al "podului" transformă "podul" într-o întrebare, pe când o pronunțare obișnuită ar putea lăsa să se creadă că este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
podul", să nu mai vorbim! Să ne stăpânim dorința de a umple cu perle de înțelepciune golul produs de aparent nesfârșita tăcere care poate urma acestor "poduri". Palmele întinse înseamnă că responsabilitatea de a vorbi în continuare a fost transmisă interlocutorului, așa că lăsați-l să se descurce singur cu replica următoare. După ce i-ați transmis controlul, lăsați-vă ușor pe spate, cu mâna la bărbie, într-o poziție de evaluare. Aceasta îl determină pe interlocutor să continue să vorbească atâta vreme cât rămânem
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
vorbi în continuare a fost transmisă interlocutorului, așa că lăsați-l să se descurce singur cu replica următoare. După ce i-ați transmis controlul, lăsați-vă ușor pe spate, cu mâna la bărbie, într-o poziție de evaluare. Aceasta îl determină pe interlocutor să continue să vorbească atâta vreme cât rămânem rezemați. Să studiem acum exemplul unui comerciant de computere, care folosește "poduri" pentru a obține informații de la un cumpărător potențial care dă răspunsuri scurte la întrebări deschise. CUMPĂRĂTORUL: Cred că computerul Apple este foarte
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
mult sau care dau răspunsuri scurte unor întrebări deschise. Când folosim "poduri" pentru prima dată, ni se poate părea ceva ciudat (mai ales dacă suferim de un debit verbal mare) din cauza liniștii care urmează uneori după un "pod", dar dacă interlocutorul este obișnuit să dea răspunsuri scurte, el este obișnuit și cu perioade lungi de liniște în timpul unei conversații, așa încât i se vor părea normale. Folosirea "podurilor" este amuzantă, prin ele conversația devine mai productivă și obținem pe neobservate și controlul
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
în negocieri, cât și în activitatea de comerț sau de convingere. Un alt avantaj al folosirii înclinării capului este acela că menține conversația fluentă. Iată cum trebuie procedat. După ce am pus o întrebare deschisă sau am folosit un "pod" și interlocutorul răspunde, să înclinăm capul în timp ce el vorbește. Când termină de vorbit, să continuăm a da din cap încă de vreo cinci ori, cam o dată pe secundă. De obicei, după ce numărăm până Ia patru, interlocutorul va începe din nouă să vorbească
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
sau am folosit un "pod" și interlocutorul răspunde, să înclinăm capul în timp ce el vorbește. Când termină de vorbit, să continuăm a da din cap încă de vreo cinci ori, cam o dată pe secundă. De obicei, după ce numărăm până Ia patru, interlocutorul va începe din nouă să vorbească și să ne furnizeze alte informații. Și atât timp cât stăm rezemați pe spate, cu mâna la bărbie, nu ne presează nimic să vorbim. ÎNCURAJĂRI MĂRUNTE în timp ce interlocutorul vorbește, prin încurajări mărunte ÎI putem stimula să
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
secundă. De obicei, după ce numărăm până Ia patru, interlocutorul va începe din nouă să vorbească și să ne furnizeze alte informații. Și atât timp cât stăm rezemați pe spate, cu mâna la bărbie, nu ne presează nimic să vorbim. ÎNCURAJĂRI MĂRUNTE în timp ce interlocutorul vorbește, prin încurajări mărunte ÎI putem stimula să continue. Asemenea încurajări sunt printre altele: "înțeleg", "A, da", "Chiar așa?", " Mai spuneți-mi ceva despre asta", încurajările mărunte pot dubla lungimea afirmațiilor celeilalte persoane și spori informația pe care ne-o
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
interes mult mai mare din partea lui pentru conversație și, lucru și mai important, va asculta în continuare cu atenție sporită ceea ce se va spune referitor la el. înțelegerea acestui aspect este de primă importanță atunci când intenționăm să-l convingem pe interlocutorul nostru să accepte punctul nostru de vedere. De fiecare dată când facem o afirmație importantă, în prealabil să menționăm numele interlocutorului, deoarece în felul acesta crește foarte mult atenția lui și va reține mult mai ușor cele spuse. Să Ie
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
se va spune referitor la el. înțelegerea acestui aspect este de primă importanță atunci când intenționăm să-l convingem pe interlocutorul nostru să accepte punctul nostru de vedere. De fiecare dată când facem o afirmație importantă, în prealabil să menționăm numele interlocutorului, deoarece în felul acesta crește foarte mult atenția lui și va reține mult mai ușor cele spuse. Să Ie spunem pe nume oamenilor - și ci își vor aminti de noi, precum și de ceea ce le-am spus. CUM SĂ-I AJUTAM
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
John, pantofii sunt grozavi pentru că se potrivesc cu costumul. Ce v-a făcut să adoptați moda asta? Această tehnică îl eliberează pe cel căruia ne adresăm de presiunea de a răspunde la compliment, iar pe noi ne transformă într-un interlocutor plăcut și relaxant CUM PUTEM TRANSFORMA AFIRMAȚIILE NEGATIVE ÎN AFIRMAȚII POZITIVE Dacă ne folosim imaginația putem găsi aproape întotdeauna o modalitate de a transforma o observație critică într-o laudă constructivă. Dacă nu găsim altceva, în loc să-i criticăm pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
avem aici o descriere mult prelungită a unei ocupații, prin așternerea amănunțită pe hârtie a autodezvăluirii, ne vom da seama de modul în care pot fi exprimate sentimentele, în felul acesta răspunsurile pot fi mult scurtate, menținând totodată trează curiozitatea interlocutorului. PROBLEME CURENTE ALE AUTODEZVĂLUIRII Proiectarea unei false imagini Dacă ne exagerăm calitățile, sau încercăm să ne ascundem greșelile și să ne prezentăm drept ceea ce dorește o altă persoană să fim, ne micșorăm șansele de a avea succes în societate și
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
atotcunoscător, vorbește mult, cu emfază, consideră că părerea lui nu poate fi contestată, dorind să aibă mereu ultimul cuvânt. Nu are răbdare să asculte și părerea celorlalți care participă la discuție. Pentru că îi place foarte mult să se audă vorbind, interlocutorii lui nu apucă să scoată nici o vorbă. Îi lipsește modestia și simțul realității, este de obicei bârfitor, cârcotaș și negativist. Nimic din ce fac alții nu e bine, părerile altora sunt nule în timp ce el au întotdeauna dreptate. Alteori, în forma
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
iugoslav publicului său. Tito pare mai relaxat decît oricare dintre fruntașii comuniștilor români din acea vreme, chiar și decît Pătrășcanu. Fără a coborî din demnitatea sa, manifestă de fiecare dată o anume apropiere și căldură în comunicarea cu diverșii săi interlocutori. Nu-l simți la o „înaltă tribună”. Expunerile lui au un ton aproape colocvial, mai ales în cele de pînă în anii ’60, în care accentul cade pe necesitatea diferențierii, a nonconformismului față de practicile din „țările Cominformului”. De pildă, referindu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e mai frumos decît un prinț! Cozile la săpun, lungi de sute de metri, pulverizează retorica despre „culmile de progres și civilizație” pe care, cică, deja le-am atins. *Sînt un om „bun de sfat”, care, pare-se, stimulează confesiunea. Interlocutorii îmi fac, uneori destul de repede, cîte-o „confidență”, îmi spun cîte un „secret”, pe care - zic ei - nu l-au mai spus încă nimănui, convinși că „moare aci, între noi”. În ciuda tentației de a le trece în jurnal, am respectat de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care „nimic nu poate fi modificat”. Acesta face, de asemenea, observația că, lucru general, critica nu ține cont de „rangul spiritului care dă naștere operei”, de „altitudinea, raritatea și numărul facultăților ce intervin în producerea ei”. În fine, provocat de interlocutorul său, Valéry explică diferența dintre el și Mallarmé. Pentru autorul Herodiadei, „Literatura era totul”, cum a și spus-o prin faimoasa frază că „Lumea e făcută ca să ducă la o carte frumoasă”. În schimb, el „n-a luat literatura atît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aeroport dădea impresia unei „reuniuni familiare” (corect: familiale), iar ceva mai încolo, anunțîndu-și plecarea la Galați, pentru a participa la lansarea volumului Ora ideală de Viorel Dinescu, a promis că după acest „periplu” va acorda un alt interviu. Surprinzător, și interlocutorul său, Tudor Vornicu, a reluat formula de „periplu gălățean”, ceea ce, evident, e greșit. „Periplu” (fr. périple, lat. periplus) înseamnă „călătorie lungă pe mare”, lucru pe care ca eminenți publiciști ce sînt ar trebui să-l știe. Nu totul a fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tipărește prin reviste povestiri (nu dintre cele mai bune) și fragmente din romane (care se anunță a fi mediocre). Ca om, manifestă cordialitate. Figură de personaj dickensian (perciunat și roz în obraji), are un fel persuasiv de a-și privi interlocutorul și de a-i vorbi. N-am scăpat pînă nu am băut cîteva pahare de vin împreună și pînă n-am luat o sticlă „pentru acasă”. *La întoarcerea de la Onești, Mihai a trecut din nou pe la noi. I-am declarat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în epoca „buletinelor informative”, numeroase la începutul anilor ’70. Eram încărcat de amănunte ca un molid de ace și, pe deasupra, euforic. Credeam că nu se vor scutura niciodată. Eroarea am resimțit o nu în fața unor erudiți, ci în a unor interlocutori de o relativă simplitate. Cîte un „cum?” și cîte un „de ce?” (naiv, fără intenție de șicană) m-au pus în dificultate. Anumite răspunsuri a trebuit să le improvizez, de fiecare dată „sub presiune”, cu un plus de efort și cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de Macedonski: „Cine gîndul nu-și trădează / Nu oftează!”(Opere, II. Poezii, EPL, 1966, p. 51). O notez „pro memoria”, deși mă îndoiesc că mă voi putea ține de ea. Ciudată mai e uneori dramaturgia visului. Noaptea trecută, de pildă, interlocutorii mei aveau replici lungi, pregnante ca înțeles. Cine, de fapt, vorbea în creierul meu? Cum se încheagă aceste adevărate discursuri? *Dovada neliniștii în care trăim e ușurința cu care prind zvonurile. Se zice, de pildă, în aceste zile, că moartea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am fost „solicitat” să răspund la un „bilet” care cuprindea următoarele întrebări: „Am dori să știm cum este apreciată (de critica literară) activitatea poetului Adrian Păunescu și, de asemenea, dacă există diferențe între Păunescu-omul și Păunescu-poetul?” M-am declarat un „interlocutor” nepotrivit: îl citesc - am spus - pe Adrian Păunescu încă de la Ultrasentimente (1965) și Mieii primi (1967), dar n-am scris despre nici una din cărțile sale: a fost prea mare înghesuială în jurul lor! Apoi, nu l-am văzut decît în fotografii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mine cum de atîția oameni valoroși n-au reușit să convingă autoritățile că „Meditația transcendentală” (atacată, mai întîi, printr-un articol de Petre Vârlan, în „Pentru Patrie”) e ceva ireprehensibil, Virgiliu Radulian mi-a răspuns: „N-am avut niciodată un interlocutor valabil. Cel trimis de Colegiul de Partid nici nu știa să pronunțe cuvîntul transcendental! în timp ce-și citea raportul, a greșit de două ori. L-am corectat. A doua oară a aruncat cît colo hîrtiile și l-a invitat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]