6,186 matches
-
nu aș ști să exprim setea de răzbunare, credința nestrămutată, cucernicia și lacrimile cu care oamenii l-ar primi. Ce porți i s-ar putea închide oare? Ce popoare i-ar refuza ascultarea? Ce invidie i s-ar împotrivi? Care italian i-ar refuza cinstea ce i se cuvine? Fiecăruia dintre noi, stăpînirea barbară îi este nesuferită. Ilustra dumneavoastră familie să-și ia, așadar, această menire, cu nădejdea și curajul cu care încep toate faptele mari și drepte pentru ca sub stindardul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
omul. De aici trebuie să plecăm. Ce reprezintă oamenii în sistemul politic al lui Machiavelli? Ce părere are el despre oameni? Este optimist, sau pesimist? Și cînd vorbim despre ei, trebuie să înțelegem cuvîntul în sensul restrîns de oameni, de italieni, pe care Machiavelli îi cunoștea și îi privea ca pe contemporanii lui, sau în sensul de oameni dincolo de timp și spațiu, sau, ca să folosesc o expresie din jargonul școlii, "sub unghiul eternității"? Mi se pare că, înainte de a proceda la
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Mi se pare că, înainte de a proceda la o analiză mai atentă a sistemului politic al lui Machiavelli, așa cum apare el concentrat în Principele, este bine să vedem exact ce concepție avea Machiavelli despre oameni în general și, poate, despre italieni în special. Or, ceea ce reiese clar, chiar la o lectură superficială a Principelui, este pesimismul profund al lui Machiavelli în fața naturii umane. Ca toți aceia care au avut ocazia unor continue și diverse relații cu semenii lor, Machiavelli disprețuiește oamenii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de acest punct de plecare, esențial pentru a urmări toate dezvoltările succesive ale gîndirii lui Machiavelli. Este, de asemenea, evident că acesta, judecînd oamenii cum o făcea, nu-i avea în vedere doar pe aceia din timpul lui, florentini, toscani, italieni care au trăit între secolele al XV-lea și al XVI-lea, ci pe oameni în general, fără granițe în spațiu sau în timp. S-a scurs mult timp de atunci; dar dacă mi-ar fi permis să-i judec
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aproape mecanică și convențional-morală a lui Frederic. întrucît acesta din urmă a construit "combaterea", păstrînd sistematic numerotarea capitolelor din Principele, sugerăm că o lectură prin confruntare (afirmație-negație) ar fi mai profitabilă. S-ar releva astfel, imediat, noima "dialogului" între un italian, om de rînd cu funcții în stat și inteligență politică, și un german născut în purpură regală, despărțiți, în plus, prin două secole de istorie. Publicate alături, cele două texte se deschid receptării comparate și libere de orice constrîngeri. * * * Anexăm
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ca să deschidă un spital acolo. Locul acela era pustiu și ploios, și un batalion de arditi era Încartiruit acolo. Și iarna, În orașul acela ploios și plin de noroi, maiorul batalionului se culcă cu Luz - care nu mai cunoscuse vreun italian Înainte - și până la urmă i-a trimis lui Nick o scrisoare În State, În care-i spunea că povestea lor fusese doar ceva Între un băiat și o fată. Îi părea rău, și știa că probabil el n-o să Înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În grădina publică erau palmieri și bănci vopsite În verde. Când era frumos afară dădeai mereu de câte un pictor așezat În fața șevaletului. Pictorilor le plăceau palmierii și culorile vii ale hotelului așezat cu fața spre grădină și spre mare. Italienii veneau de departe ca să privească monumentul. Era făcut din bronz și lucea În ploaie. Ploua. Picăturile se scurgeau de pe frunzele palmierilor. Apa se aduna În băltoace pe aleile acoperite cu pietriș. Valurile se spărgeau În ploaie și apoi se târau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fum, un loc În care veneau oameni bogați, unde puteai să vezi fete la toate mesele și unde ziarele ilustrate stăteau pe un rastel, la perete. Fetele de la Cova erau foarte patriote și aveam să aflu că cei mai patrioți italieni erau fetele din cafenele - și cred că sunt În continuare niște patriote Înflăcărate. La Început, băieții se arătară foarte politicoși În legătură cu medaliile mele și mă Întrebară cum le-am obținut. Le-am arătat documentele, scrise Într-un limbaj foarte Îngrijit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ușor rotunjite. Când luam virajele, oaspetele nostru se apleca, mai să tragă după el mașina grea. — N-ai ce să-i faci, Îi spuse-i lui Guy. Instinctul de conservare Îl Împinge să facă asta. — Cel mai puternic instinct al italienilor. — Da, cel mai puternic instinct pe care-l au italienii. Coboram serpentinele prin praful adânc, ce pudra crengile măslinilor. Spezia se-ntindea dedesubt, de-a lungul mării. Pe măsură ce se apropia de oraș, șoseaua Înceta să coboare, aplatizându-se. Tânărul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să tragă după el mașina grea. — N-ai ce să-i faci, Îi spuse-i lui Guy. Instinctul de conservare Îl Împinge să facă asta. — Cel mai puternic instinct al italienilor. — Da, cel mai puternic instinct pe care-l au italienii. Coboram serpentinele prin praful adânc, ce pudra crengile măslinilor. Spezia se-ntindea dedesubt, de-a lungul mării. Pe măsură ce se apropia de oraș, șoseaua Înceta să coboare, aplatizându-se. Tânărul Își băgă capul pe fereastră: — Eu m-aș da jos aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
parte, apoi În cealaltă și apoi se așeză. Și Jack fu primit bine când trecu printre spectatori. Jack e irlandez și irlandezii sunt mereu primiți bine. În New York, un irlandez n-aduce atâta lume cât aduce un evreu sau un italian, dar e mereu primit bine. Jack urca spre ring și se apleca să treacă printre corzi, când Walcott se ridică din colțul său și Împinse o frânghie În jos ca să-i facă loc. Spectatorii găsiră că ăsta e un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
li s-a săpat prin căpățâni, cărora nu le-a fost frică niciodată, care nu beau, care le sunt credincioși fetelor pe care le-au lăsat acasă, de altfel mulți n-au avut niciodată lăței, băieți minunați. O să vedeți. — Sunteți italian? Întrebă adjutantul. — Nu, american. Uitați-vă și voi la uniformă. E făcută de Spagnolini, dar nu e o replică foarte exactă. — Sunteți din nord sau din sud? — Din nord. Simțea cum Începe să vină. O să Încerce s-o Înăbușe. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de l’absinthe, Îmi spuse Fontan. Un français de la Californie. — Doamne, nous avons chanté. Era un fermier care vine să vadă ce se-ntâmplă și-i dăm să bea ceva și a stat cu noi o vreme. Mai era niște italieni care a venit și a vrut și ei să stea cu noi. Noi cântam un cântec despre italieni și ei nu-nțelegeau. Ei nu știau că nu vrem să stea cu noi, da’ noi nu-i băgam În seamă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vine să vadă ce se-ntâmplă și-i dăm să bea ceva și a stat cu noi o vreme. Mai era niște italieni care a venit și a vrut și ei să stea cu noi. Noi cântam un cântec despre italieni și ei nu-nțelegeau. Ei nu știau că nu vrem să stea cu noi, da’ noi nu-i băgam În seamă și după un timp au plecat. — Câți pești ați prins? — Très peu. Ne-am dus să pescuim un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ăia au chestii de astea marțiene care-s cu suț...sunț... Care plutesc. Ce să plu...Phii! Da știi că ai dreptate?! Merge ca ciocârlia și nici fum nu scoate. Era simpatic. De unde naiba o fi venit? Cred că de la italieni. ăștia-s dați dracului în materie de nepoluare că de aia și cumpără ciuperci de la noi. Tu ce zici? Eu zic c-ar fi bine să ne culcăm. Dacă vom fi cuminți, cine știe, poate va veni și la noi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
complica (și strica) schema perfectă din Poștaș, Cain introduce și alte personaje-piste: fiica vitregă a lui Phyllis, Lola, și prietenul acesteia, Nino Sachetti. Acum, Huff se Îndrăgostește de Lola, ea Îi spune că nu se mai joacă cu Nino deoarece italianul se Întîlnește cu mama ei vitregă pe care fata o bănuia că i-a omorît mai Întîi mama bună provocîndu-i pneumonie, iar mai apoi tatăl, fiind o asistentă medicală pricepută, și după ce Walter mai face un plan, acela de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vorbiți, mai vorbiți! insistă el, văzând că femeia tăcuse și-1 privea cu același zâmbet obosit. Căci este pur și simplu extraordinar. - Ce să vă mai spun? Sânt și eu italiancă. Am citit pe Dante, dar demult, demult. Sânt destui italieni pe aici. Uneori,vin și ocupă un etaj întreg. Dar nu la 21. Aproape nimeni nu mai vine la 21. A tot încercat direcția... Dar vă rog să nu mai spuneți la nimeni... Pe mine mă cheamă Sylvia, continuă după
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu-s ceea ce credeam noi c-o să fie. Mai ții minte cînd toată lumea zicea: „Ah, numai dac-am avea tancuri“? — Au fost de folos la Guadalajara. — Desigur. Dar acolo erau băieții. Ăia erau soldați. Și-n plus, ne luptam cu italienii. — PĂi și ce s-a schimbat? — O grăma’ de lucruri. Mercenarii au semnat doar pentru șase luni. Cei mai mulți dintre ei erau francezi. S-au luptat bine cinci luni, da’ acum nu vor decît să treacă cu bine și de luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
eu Ăla, spuse Cheliuță. Eu aș putea fi un as al armatei poporului. — Tre’ să dobori zece ca să fii un as, Cheliuță. Chiar și dacă le numeri și pe alea italiene. Tu ai dat jos unu’ singur, Cheliuță. — Nu erau italieni. Erau nemți. Și tu nu l-ai văzut cum arăta cînd Îl cuprinseseră flăcĂrile pe dinăuntru. Era un infern dezlănțuit. — Hai, scoateți-l de-aici, interveni un pilot. Iar s-a apucat să scrie pentru Meridian, ziaru’ Ăla din Mississippi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mîndru. Nu există ruși În Extremadura și nici În Rusia n-o să găsești extremadurieni. Și ce convingeri politice ai? — Îi urăsc pe toți străinii. — Ei, asta-i o platformă-program destul de laxă. — Îi urăsc pe mauri, pe englezi, pe francezi, pe italieni, pe nemți, pe americani și pe ruși. În ordinea asta? — Da. Dar poate că cel mai tare Îi urăsc totuși pe ruși. Domne, da’ știu că ai niște idei foarte interesante. Ești fascist? — Nu. SÎnt extremadurian și-i urăsc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
podea. — Ce s-a-ntîmplat? Întrebă tata. — Domnii Ăștia sînt căutați pentru crimă. BĂrbatul de la geam Îmi făcu cu ochiul. — Hai să ne purtăm cum trebuie, spuse apoi. Doar sîntem cu toții niște domni. — Și pe cine-au omorît? Întrebă tata. — Pe un italian, spuse paznicul. — Pe cine? Întrebă micuțul pe un ton foarte jucăuș. — Pe un italian. — Cine l-a omorît? Întrebă micuțul privindu-l pe sergent cu ochii mari. — Ești haios, spuse paznicul. Nu, domnnule, răspunse micuțul. Sergent, tot ce-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îmi făcu cu ochiul. — Hai să ne purtăm cum trebuie, spuse apoi. Doar sîntem cu toții niște domni. — Și pe cine-au omorît? Întrebă tata. — Pe un italian, spuse paznicul. — Pe cine? Întrebă micuțul pe un ton foarte jucăuș. — Pe un italian. — Cine l-a omorît? Întrebă micuțul privindu-l pe sergent cu ochii mari. — Ești haios, spuse paznicul. Nu, domnnule, răspunse micuțul. Sergent, tot ce-am Întrebat era - cine l-a omorît pe italianu’ Ăsta? — El l-a omorît pe italian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
italian. — Cine l-a omorît? Întrebă micuțul privindu-l pe sergent cu ochii mari. — Ești haios, spuse paznicul. Nu, domnnule, răspunse micuțul. Sergent, tot ce-am Întrebat era - cine l-a omorît pe italianu’ Ăsta? — El l-a omorît pe italian, spuse celălalt prizonier privindu-l pe detectiv. El l-a omorît pe italian, cu arcu’. — Termină, se băgĂ detectivul. — Dom’ sergent, spuse micuțul, nu eu l-am omorît pe italianu’ Ăla. Eu n-aș omorî nici un italian. Asta pentru că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mari. — Ești haios, spuse paznicul. Nu, domnnule, răspunse micuțul. Sergent, tot ce-am Întrebat era - cine l-a omorît pe italianu’ Ăsta? — El l-a omorît pe italian, spuse celălalt prizonier privindu-l pe detectiv. El l-a omorît pe italian, cu arcu’. — Termină, se băgĂ detectivul. — Dom’ sergent, spuse micuțul, nu eu l-am omorît pe italianu’ Ăla. Eu n-aș omorî nici un italian. Asta pentru că eu nu cunosc vreun italian. — Notează-ți asta și folosește-o la proces, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a omorît pe italian, spuse celălalt prizonier privindu-l pe detectiv. El l-a omorît pe italian, cu arcu’. — Termină, se băgĂ detectivul. — Dom’ sergent, spuse micuțul, nu eu l-am omorît pe italianu’ Ăla. Eu n-aș omorî nici un italian. Asta pentru că eu nu cunosc vreun italian. — Notează-ți asta și folosește-o la proces, spuse celălalt prizonier. Tot ce spune va fi folosit Împotriva lui. El n-a omorît nici un italian. — Dom’ sergent, Întrebă micuțul, deci cine la omorît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]