8,051 matches
-
cartea ta poștală. Mă opresc la chestiunea taiorului tău gri pe care îl porți de patru ani și care nu mi-a plăcut niciodată, fiindcă mi se părea stofa prea banală pentru tine. Atunci mi-a venit să plâng. Îți jur că, dacă lecțiile continuă cum par să fi început, eu am să fiu cea care îi va trimite Chr[istianei] bani ca să-ți cumperi unul de stofă pariziană bună și elegantă. Draga mea, ai ce-ți trebuie? La urma urmelor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
viața oricărei mirese? Cel mai important lucru nu este rochia, nu sunt pantofii sau ce flori ai în buchet, nu? Cel mai important lucru este promisiunea pe care o faci, pentru tot restul vieții. Faptul că mirele și mireasa își jură credință unul altuia. Mă opresc cu crema hidratantă în mână și îmi privesc reflexia în oglinda veche din dormitor. — Eu, Becky, murmur solemn. Eu, Rebecca, te iau pe tine, Luke. Cuvintele astea arhicunoscute parcă te iau cu fiori pe șira
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să îi stârnească atâta admirație. Admirație, auzi. Ai auzit în viața ta așa o... Se oprește în mijlocul propoziției și-și duce mâna la gură. La naiba. Nu-i nimic, zic, ca s-o consolez. Ai fost provocată. Laurel și-a jurat de Revelion să nu mai vorbească despre fostul ei soț sau despre amanta lui, pentru că Hans, psihiatrul ei, i-a spus că nu-i face bine. Din păcate, nu a prea reușit să se țină de jurământul ăsta. Și n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu atenție. Ești bine? Da, foarte bine! Doar că... nu știu, cu nunta asta... — Aseară m-am întâlnit cu India de la atelierul matrimonial. Zice c-ai rezervat o rochie Richard Tyler. Așa e? — A, da, așa e. — Dar puteam să jur că te-am auzit alaltăieri spunându-i lui Erin despre o rochie de la Vera Wang. Îmi mut privirea și îmi găsesc de lucru cu fermoarul de la geantă. — Păi... ideea e că... mi-am rezervat mai multe rochii. — Cam câte? Patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fără Luke - de fapt, a trebuit să-i repet de nu știu câte ori că totul e OK între noi. După care a trebuit s-o liniștesc că n-am fost dată afară de la serviciu. Și după care a trebuit să-i jur că nu sunt urmărită de rechini financiari internaționali de la care am luat bani cu împrumut. Adevărul e că, uneori, când mă gândesc la ultimii ani și la toate prin câte au trecut bieții de ei din cauza mea, am oarece remușcări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
către noi. Îmi surâde vag, complice, după care trage aer în piept adânc și se adresează adunării. — Dragi enoriași. Ne-am adunat azi pentru a fi martori ai dragostei dintre doi oameni. Suntem aici pentru a-i vedea cum își jură credință unul altuia. Și pentru a ne alătura lor, în acest moment în care își serbează bucuria de a-și putea împărtăși dragostea. Domnul îi binecuvântează pe toți aceia care iubesc și în mod sigur Domnul îi binecuvântează astăzi pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în acest moment în care își serbează bucuria de a-și putea împărtăși dragostea. Domnul îi binecuvântează pe toți aceia care iubesc și în mod sigur Domnul îi binecuvântează astăzi pe Luke și pe Becky, pentru că azi ei își vor jura credință veșnică unul altuia. Se întoarce către mine și aud în spatele meu foșnetul făcut de cei prezenți, în încercarea de a vedea cât mai bine ce se întâmplă. — Rebecca, îl iubești pe Luke? spune Michael. Îi juri credință la bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ei își vor jura credință veșnică unul altuia. Se întoarce către mine și aud în spatele meu foșnetul făcut de cei prezenți, în încercarea de a vedea cât mai bine ce se întâmplă. — Rebecca, îl iubești pe Luke? spune Michael. Îi juri credință la bine și la rău, în sărăcie și în bogăție, în boală și în sănătate? Îl încredințezi de toată încrederea ta, acum și în vecii vecilor? — Da, zic, fără să-mi pot reprima un mic tremur al vocii. — Luke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rău, în sărăcie și în bogăție, în boală și în sănătate? Îl încredințezi de toată încrederea ta, acum și în vecii vecilor? — Da, zic, fără să-mi pot reprima un mic tremur al vocii. — Luke, o iubești pe Rebecca? Îi juri credință la bine și la rău, în sărăcie și în bogăție, în boală și în sănătate? O încredințezi de toată încrederea ta, acum și în vecii vecilor? — Da, zice Luke apăsat. Da. — Domnul să-i binecuvânteze pe Luke și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aici evreii sunt obligați să poarte semne vestimentare distinctive. În 1233, de exemplu, deci imediat după Conciliul al IV-lea de la Lateran, regele Ungariei, Andrei al II-lea, și fiul acestuia, Bela al IV-lea, se angajează În fața legatului papal, jurând pe Evanghelie, ca „de acum Înainte evreii, saracinii și ismaeliții să fie arătați prin semne deosebite și să fie despărțiți de creștini” <endnote id="(5, p. 4)"/>. Este o hotărâre care se referă și la comitatele Inculpat În fața tribunalului Inchiziției
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
obținut probabil pe cale chimică. Țăranii români din Bucovina preparau un fel de rachiu din „esență de oțet”. Plângându-se de „băuturele [nesănătoase] ce Încep a se Întrebuința În timpul din urmă”, folclorista Elena Niculiță-Voronca a publicat În 1903 următoarea rețetă populară : „Jură oamenii să nu bea rachiu, dar la nunți, hramuri etc. tot le trebuie băutură. Pentru acest scop, iau esență de oțet, pe care o amestecă cu câteva cofe de apă, apoi fierb cicoare, ce se dă la cafea, chiperi, inibahar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evrei fac cât un locuitor din Basel, trei locuitori din Basel fac cât unul din Geneva”) <endnote id="(3, pp. 71-72)"/>. Câteodată Însă, situația era răsturnată, evreul apărând În postura celui Înșelat, ca În această zicală românească : „Țiganul fură, armeanul jură și jidanul plătește gloaba [= amenda]” <endnote id="(3, p. 29)"/>. Nu atât naivitatea evreului pare să fie sugerată aici, cât frecventa sa discriminare și persecuție ; faptul că el era adesea culpabilizat și pedepsit, indiferent de adevăratul vinovat. În acest sens
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
apocrife : „Maica Domnului zăcând fără suflare pe un pat, cu mâinile Încrucișate pe piept [...] și un iudeu dinaintea patului, cu mâinile tăiate și mâinile acestea atârnate de pat, și În fața lui un Înger cu sabia afară din teacă [...], iar În jur ceilalți apostoli și sfinți episcopi” etc. <endnote id="(11, p. 179)"/>. Așa cum a observat o cercetătoare a artei bizantine, prima secvență a acțiunii (Încercarea lui Iefonias de a răsturna catafalcul) este presupusă, cea de-a doua secvență (sancționarea profanatorului) este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Un voievod al Moldovei, Ilie II Rareș (1546-1551), după ce „de obiceiele creștinești s-a depărtat” (Grigore Ureche), convertindu-se la mahomedanism, pentru a-i convinge pe oameni de sinceritatea opțiunii sale - spun diverși cronicari - „a sfărâmat acea cruce, pe care jurase, și a aruncat-o În privată” <endnote id="(383, p. 99)"/>, sau a pus „o cruce de lemn sub picioarele sale, pe care o scuipă de trei ori și tot de atâtea ori o răspinse cu piciorul” <endnote id="(384
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din toate mănăstirile și s-a Împodobit pe sine” (călugărul Azarie) <endnote id="(822, p. 579)"/>. În fine, dom nitorul moldovean Ilie Rareș (1546-1551), convertit la islamism și devenit Iliaș Mahmet, nu doar a călcat În picioare „crucea pe care jurase”, așa cum am văzut mai sus. În letopisețul său, egumenul Eftimie atestă și iconoclasmul domnitorului „turcit” : „Sfintele icoane, chipul lui Hristos și al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor sfinților le numea idoli, el care era idol al necredinței și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
El i-a chemat pe români, să se mobilizeze în vederea refacerii statului, după ce i-a asigurat că a ales tot ce am găsit mai curat ca trecut și mai promițător ca viitor. Sima s-a adresat legionarilor, cerându-le să jure în fața lui Ion Antonescu că, vor trăi în sărăcie, ucigând poftele de îmbogățire materială cu alungarea luxului și a îmbuibării să înlăturăm orice încercare de exploatare a omului de către om. Horia Sima credea că are vreun merit în preluarea puterii
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
bucureșteni, adică influențați de profesorii lor care vedeau în Ibrăilea nu un discipol neevoluat al lui Gherea. Cei care l-au ascultat pe Ibrăileanu și au dat examene cu el, deci - vrînd-nevrînd - l-au citit din scoarță-n scoarță pot jura că nu-i așa. Chiar în perioada primă a Vieții Românești, el n-a neglijat aspectul estetic al operei de artă. Dar, ce să mai discut eu atîta cu d-ta această chestiune pe care sînt sigur c-o știi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
1920 1933)). încolo: o revistă nici mai bună, nici mai rea decît contemporanele ei. (Mai rea, da). Numai sub conducerea lui Ibrăileanu și prin Ibrăileanu era, a fost ceva. Ibrăileanu a creat o sectă ca [și] cele religioase: ibrăileniștii. Aceștia jură numai în numele lui. în afară de el nu mai există nimic. Poți înțelege d-ta: spirit lucid, sobru, independent, neangajat pe acești fanatici? Privește-i cu simpatie, nu cu compătimire, căci de te-ai fi născut cu 40 de ani mai de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mi s-a plătit articolul, iar de atunci nu mi s-a publicat nimic, deși articolul mi se primea [de fiecare dată] cu promisiunea „va apărea” (!?) Cît am citit din ea - e vorba de Literatura română veche - imediat după apariție, jur și pentru asta. E o carte bună, din care ai ce învăța, oricît de SUS ai fi. Cu toată dragostea, domnule Călin și... pe curînd recenzioara. I.D. Lăudat </citation> (24) <citation author=”I.D. Lăudat” loc="[Iași]" data =”22.IV.1982
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cunoștințe și mai ales experiențe șamanice: vreau să continui explorarea acestei lumi fascinante și, în ciuda experiențelor neconvingătoare de până acum, vreau să continui explorarea cu ayahuasca (parcă văd reacția de șoc a englezoaicelor când le voi povesti, ele s-au jurat să nu se mai apropie vreodată de o substanță cu un gust atât de dezgustător). Cât despre mine, trăiesc cu impresia că nu am văzut încă adevărul despre ayahuasca parcă nu-mi vine a crede că liana sufletului este de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care îl înconjoară sunt presărate cu tot felul de sate și ferme, multe vestite prin frumusețea peisajului și a tradițiilor. În plus, pare a fi și o zonă în care se petrec lucruri ieșite din comun; mulți localnici s-ar jura că văd regulat OZN-uri străbătând cerul său chiar parcând în împrejurimi. Pare palpitant, încep să caut un voluntariat prin zona respectivă. Nu găsesc nimic care să mă atragă în special așa că trec pe Google să văd ce ferme există
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
defileu, ploaia de bolovani și de săgeți are o aparență convingătoare de greutate, de năprăsnicie. într-o cinematografie aservită literaturii, speriată de acțiunea pură ca grasul clasei de ora de gimnastică, Nicolaescu cel din 1967 un tînăr care nu se jura decît pe impactul vizual și care muncea cu energie ca să-l obțină părea să promită lucruri nemaivăzute : ce viață palpitantă ni se așternea înainte pe ecranele țării, ce bătălii, ce faze, ce senzații ne așteptau ! Energia și profesionalismul n-au
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
clară și vibrantă pînă la capăt și există un moment măreț, în ultima parte, cu Valentin Teodosiu în rolul unui pește cu apucături de fiară (chiar face : Grrr ! ), călărit de trei fete deodată. Sînt cinci ani de cînd mi-am jurat să nu mai spun nu nici unui film romînesc și în timpul ăsta am îndurat și am învățat multe, dar iată că mai apare din cînd în cînd cîte o monstruozitate în fața căreia mă simt din nou laic ă vărgil. Dilema Veche
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
când pe «Sfântul Nicolae », când afla de comportamentul lor. Acest comportament s-a mai repetat chiar și după căsătorie, în mod deosebit cu Marița, după cum veți lectura în carte, motiv pentru care Marița, îl determină pe soțul ei Ghiță, să jure fals la un proces prin care a cîștigat un teren dobândit de Costache. Feciorii lor, Ion și Gheorghe, au provocat multe nenorociri familiei moșului lor, Costache Gheorghiu, ducând la procese interminabile și hotărâri judecătorești nedrepte, acestea ca urmare a unor
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
au stins feciorul și fiicele destoinicului bărbat ce a fost Ion Gheorghiu. Au rămas urmași. Oare se vor înțelege asupra moștenirii averii lui Ion și Ruxanda ? Ce valori materiale și spirituale vor adăuga ? Dar pământul pe care l-a dobândit jurând strâmb Ghiță Ciotacu, cine-l va moșteni ? Oare va ieși vreodată adevărul la lumină ? și totuși nu trebuie uitat că răul cel mai mare a venit de la neînțelegerile politice, de la războaiele sângeroase cum a fost cel de al doilea război
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]