6,066 matches
-
locația aleasă pentru realizarea materialului, aceasta oferind „o atmosferă romantică [...] ce se potrivește cu piesa și cu versurile”. Conceptul scurtmetrajului este asemănător cu cel al interpretării executate în timpul emisiunii "Cheryl Cole's Night In", artista realizând o coregrafie în stil latino alături de coregraful Derek Hough și un grup de dansatori. În paralel sunt inserate fragmente video de scurtă durată, în care solista este prezentată separat. Materialul a fost regizat de AlexandLiane și produs de compania Factory Films. Scurtmetrajul a fost implicat
Parachute (cântec) () [Corola-website/Science/319156_a_320485]
-
într-un cadru de fier cu diametrul de , care susține 312 bucăți de sticlă de opal. Unele din bucățile de sticlă pot fi înlăturate pentru inspectarea brațelor. Cadrul fiecărei fețe este aurit. La baza fiecărei fețe este gravată inscripția în latină: care se traduce "Doamne, apără pe a noastră regină Victoria Întâia". Ceasul este celebru pentru acuratețea sa. Mecanismul său a fost proiectat de avocatul și ceasornicarul amator Edmund Beckett Denison, și de George Airy, Astronomul Regal. Lucrările de construcție au
Big Ben () [Corola-website/Science/319188_a_320517]
-
Iosephus Flavius, Matityahu ben Matityahu Hacohen i-a folosit ca sprijin și îndrumător. Iosephus a fost un istoric de cultură deopotrivă ebraică - religioasă și laică internațională (adică, la vremea respectivă, cultura elenistă, latină, babiloniană/persană, asiro-caldeeană). El vorbea ebraica, arameica, latina, greaca și - posibil - alte limbi din Orientul Apropiat. În "„Autobiografia”" sa Iosephus menționează că la 13 ani era deja investit ca preot în Ierusalim, s-a izolat în deșert pentru o perioadă de sihăstrie, apoi s-a înrolat în armata
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
9.2) o statuie a lui Iosephus Flavius a fost ridicată la Roma. Iosephus Flavius a fost un istoric de cultură ebraică - religioasă și laică internațională (adică, la vremea respectivă, cultura elenistă, latină, babiloniană/persană, asiro-caldeeană). El vorbea ebraica, arameica, latina, greaca și - posibil - alte limbi din Orientul Apropiat. Opera sa este estimată a fi un document de primă sursă a istoriei Iudeei din primul secol. Datorită faptului că și-a trădat poporul, devenind colaborator, propagandist și negociator din partea Romei în
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
El și-a însușit numele de ""G.A. Bredero, Amstelredammer"", de asemenea a fost poreclit "Breero" sau "Brederode". A fost a treilea copil al lui Marry Gerbrants și a lui Adriaen Cornelisz. La școală Bredero a învățat franceza, engleza și latina. Mai târziu fiind ucenicul pictorului Francesco Badens, din Antwerp, a primit lecții de pictură, dar nici o pictură de a sa nu a supraviețuit până în zilele noastre. În 1611 devine membru al societății dramatice rederijkerskamer, ("Camerele retoricii"), devenind prieten cu Roemer
Gerbrand Adriaensz Bredero () [Corola-website/Science/319245_a_320574]
-
printr-o subspecie și natio aparte: "Huso huso ponticus", natio "occidentalis" (Salnikov and Malyatskii, 1934). Morun, belugă. Originea cuvântului "Huso" nu e lămurită; unii derivă acest nume de la cuvântul turcesc "usun" = lung, alții de la cel unguresc "husos" = cărnos sau din latină "huso" = porc. Morunul este cel mai mare dintre sturionii noștri și cel mai mare pește din apele dulci ale Europei și României, putând atinge o lungime de 5-7 m și chiar mai mult (s-au citat și moruni de 9
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
și pe cele sărace în oxigen. Se hrănește cu crustacee și larve de insecte. Măsoară în medie 60-70 cm și cântărește 4+5 kg, putând ajunge la 1-1,25 m și 16 kg. Carnea și icrele sunt foarte apreciate. Din latina "Acipenser" = nume dat de Plinius nisetrului + "ruthenus" = rusesc. , cigă, ceciugă, ciciugă, ciuciugă, cegă de Tisa, nosfiță, scegă, scigă, sucigă. Cega nu ajunge la dimensiunea celorlalți sturioni, fiind cel mai mic reprezentant al genului "Acipense". Lungimea obișnuită fiind 40—70 cm
Cegă () [Corola-website/Science/319330_a_320659]
-
nu a fost implicat în traficul de droguri, nu a fost exmatriculat, dar a fost amendat, i-a fost interzisă ieșirea de pe raza școlii, și a primit un „Georgic” (pedeapsă ce implica copierea a 500 de rânduri de text în latină). Cameron a trecut 12 examene O-level, și apoi a studiat cursuri A-Level de istoria artelor, istorie și economie politică. A obținut trei note 'A' și o notă '1' la examenul de Scholarship Level de economie politică. A rămas apoi să
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
fiul ei să primească și o educație clasică. În consecință, Frederic a fost riguros meditat atât în tradițiile militare cât și [în artele liberale]. Era un elev talentat, în special bun la limbi străine, vorbind fluent engleză, franceză și studiind latina. A studiat, de asemenea istoria, geografia, fizica, muzica, religia și excela la gimnastică; precum era cerut unui prinț prusac, a devenit un bun călăreț. Prinții de Hohenzollern erau familiarizați cu tradițiile militare încă de la o vârstă fragedă; Frederic avea zece
Frederic al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/315651_a_316980]
-
predominat de natură religioasă, precum și câteva noțiuni de educație științifică elementară (scrisul, cititul, operațiile aritmetice de bază, unele limbi străine, elemente de geografie, etc.) Limbile de predare au fost de regulă greaca și slavona (în Țara Românească și Moldova) și latina în Transilvania. Primele așezăminte de tip școlar au apărut pe lângă mănăstiri și aveau ca scop învățarea scrisului în limba slavonă, necesar întocmirii documentelor și corespondenței oficiale. Din aceste „școli de chilie” cum la numea Nicolae Iorga au provenit "tahigrafii Atanasie
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
tot la Cotnari a funcționat în vremea lui Petru Șchiopul (1574 - 1578), o altă școală latină, cu profesori iezuiți aduși din Polonia. La 1634, este înființată la Iași, de către domnitorul Vasile Lupu, Academia Vasiliană, cu predare în limbile slavonă și latină, organizată după modelul Academiei Movilă din Kiev (creată de mitropolitul Petru Movilă), de unde i-au și fost trimiși profesori. În cele din urmă, în 1707, Antioh Cantemir fondează Academia Domnească din Iași, cu predare in limba greacă, o instituție similară
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
o familie evreiască germanofonă în orașul românesc Rădăuți, în Bucovina. A copilărit la Cernăuți. Tatăl său, Haim Carol Dlugacz, contabil în serviciul statului, era un om cult, meloman și iubitor de artă, bun cunoscător al culturii germane și al celei latine. El a descoperit că deja înainte de a împlini vârsta de șase ani băiețelul său dovedea înclinații pentru arte plastice. Pentru a i le stimula, s-a străduit să viziteze împreună cu el muzeele și galeriile de artă din capitala României, București
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
cunosc ascendenții începînd din secolul al XVII-lea. Un De Bie Jacques era gravor-medalior la Anvers și Paris, iar fratele său De Bie Guillaume era grefier de finanțe la Bruxelles. Un alt strămoș, Iacobi De Bie, publica în 1627 în latină, la Amsterdam, lucrarea "Numismata aurea imperatorum romanorum" (un exemplar al acesteia se află azi în posesia Bibliotecii „Nicolae Iorga” din Ploiești, donată de familia Debie). Bunicul patern, De Bie Pierre, a avut 9 copii. La rîndul său, fiul acestuia Joseph
Carol Nicolae Debie () [Corola-website/Science/315798_a_317127]
-
scăzut odată cu distribuirea filmului de lung metraj Bean și vânzarea anuală a lor din 2004. "Mr. Bean" are o lucrare corală scrisă de Howard Goodall și interpretată de corul Catedralei Southwark (mai târziu Christ Church Cathedral, Oxford). Textul este în latină: Melodia a fost lansată pe albumul lui Goodall, „Lucrări corale”. Goodall a scris și coloana sonoră a multor episoade din Mr. Bean. Primul episod nu începe cu melodia „Ecce homo qui est faba”, ci cu o piesă instrumentală, compusă tot
Mr. Bean () [Corola-website/Science/315848_a_317177]
-
s-a asigurat că noua noră era ținută departe de treburile de stat. Deși nu au fost niciodată îndrăgostiți unul de altul, cuplul regal a avut o relație caldă și s-au susținut reciproc. Regina Elisabeta vorbea fluent germana, spaniola, latina și italiana însă a învățat foarte greu franceza. De asemenea, ea se simțea singură la curtea franceză care era plină de viață și destrăbălată; una dintre prietenele ei era cumnata ei controversată, Margareta de Valois. Regina, șocată de viața libertină
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
a unei statui a cezarului la Templul din Ierusalim. Sub împăratul român Claudius s-a stabilit în localitate o colonie română de veterani denumită Colonia Claudii Cæsaris. Portul a fost renovat iar monedele au început să poarte și inscripții în latină. În timpul împăratului Nero pe monedele de aici stă scris „Colonia Ptolemais”. După izbucnirea în anul 66 d.H. a Mării Răscoale antiromane a evreilor, cunoscută în istorie și că „Războiul iudeilor” Gesius Florus a organizat un masacru teribil a circa 2000
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
(în greacă: "Μέγα Παλάτιον", în turcă: "Büyük Saray") - cunoscut și ca Sfântul Palat (în latină: "Sacrum Palatium", în greacă: "Ιερόν Παλάτιον") - a fost sediul împăraților bizantini și centrul administrativ al imperiului pentru mai mult de 800 de ani. Palatul era situat pe o colină lingă Hipodrom, în apropiere de Hagia Sophia, pe o suprafață de
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
mai formal sau poetic al unora dintre ele. Deși elitele galice au adoptat treptat limba latină, cu scopul de a-și să păstra pozițiile superioare în regiune, limba galică a rămas în uz în zonele rurale, influențând dialecte locale ale latinei vulgare. Faptul coexistenței celor două limbi este atestat în mai multe surse. Sfântul Ireneu, episcopul de la Lugdunum, mai avea nevoie de a ține predici în galică în ultimul sfert al secolului II Senatorul Cassius Dio a fost înspăimântat auzind legioniștii
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
actuale ale Elveției. Sfântul Gregor de Tours admite în secolul al VI-lea că un sanctuar din Auvergne se numește „Vasso Galate” în galică. Totuși, condițiile sociale precum șerbia și schimburile economice, care au provocat migrația masivă a vorbitorilor de latină către arii rurale, pe lângă apropierea morfologică ale limbilor, au dus la dispariția limbii galice, nu mai târziu de secolul al VI-lea. Galica este una dintre cele mai vechi limbi celtice și atestările ei scrise, comparate cu lexemele irlandeze, galeze
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
supranumite „tau galic” deja în Antichitate) și descrise în mod foarte ambiguu. Pronunțarea propusă este cea care domină astăzi în lumea de știință. Conform informațiilor adunate de la surse scrise, galica s-a bucurat de sistemul vocalic destul de bogat și asemănător latinei clasice: a cuprins cinci vocale scurte și cinci vocale lungi. De asemenea, au existat cinci diftongi: , , , și , care au fost supuși mai multor schimbări cu timp. și s-au îmbinat și monoftongizat la , iar și au fost reduse la . În
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
g h i k l m n o p q r s t u v x z Alfabetul latin a fost îmbogățit cu "Ð", numit "tau galic", introdus pentru a indica , unicul sunet al limbii galice care nu apare în latină. "X" stă atât pentru cât și pentru ). "Q" apare sporadic, întotdeauna cu "U/V" ca varianta de scriere a secvenței "CU" și poate și să marcheze realizarea arhaică a sunetului evoluat din consoană labiovelară surdă protoceltică, pe semne . "U" și
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
respingerea ei generală de către lingviști și înlocuind-o cu impoteza de influențe mutuale lungi provocate de mulți ani de vecinătate. Oarecare ar fi motivul acestor analogii, similitudinea marcantă a sistemului flexionar al limbilor cu siguranță a ușurat înlocuirea galicei cu latina. Se presupune că limba galică a avut șase sau șapte cazuri gramaticale. Împărtășea cu latina nominativul, genitivul, acuzativul, dativul și vocativul, dar în locul ablativului avea instrumentalul și, probabil, locativul, la ca și limbile slave și baltice. Cele mai bine atestate
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
de mulți ani de vecinătate. Oarecare ar fi motivul acestor analogii, similitudinea marcantă a sistemului flexionar al limbilor cu siguranță a ușurat înlocuirea galicei cu latina. Se presupune că limba galică a avut șase sau șapte cazuri gramaticale. Împărtășea cu latina nominativul, genitivul, acuzativul, dativul și vocativul, dar în locul ablativului avea instrumentalul și, probabil, locativul, la ca și limbile slave și baltice. Cele mai bine atestate sunt formele flexionare ale substantivelor cu teme pe -o- și -ă- și la nominativ și
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
și pe monede, a fost cules în patru volume sub titlu de "Colecția inscripțiilor galice" (). Cel mai lung text păstrat, plombul de la Larzac a fost decoperit în 1983 în jurul satului L'Hospitalet-du-Larzac, departamentul Aveyron, regiunea Midi-Pirinei. Este scris cu cursiva latină pe două coli de plomb. Se presupune ca este un tip de "defixio", dar traducerea exactă a textului rămâne incertă. Calendarul de la Coligny, găsit în apropierea orașului Lyon cu o statuie identificată să fie Apollo, este un calendar lunisolar. Galii
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
fie Apollo, este un calendar lunisolar. Galii au împărțit anul în două anotimpuri care se începeau cu echinocțiu — "samon" „vară” și "giamon" „iarnă” — și douăsprezece luni. Plombul de la Chamalières este și el o atestare importantă. Scris pe plomb în cursiva latină în douăsprezece versuri, este un alt exemplu de "defixio". Pare să fie adresat la zeul Maponos, legat de tinerețe și asociat cu Apollo în mitologia galo-romană. Cunoștința numeralelor provine de la graffito de la La Graufesenque. Ordinalele au fost scrise pe o
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]