6,343 matches
-
constitutiv al ordinii sociale. Ca obiect al cunoașterii, comunicarea prezintă trei dimensiuni inseparabile care vor constitui și axele ce infrastructurează și prezenta abordare (B. Lamizet, 1992: 12-13). Dimensiunea socială a comunicării ne situează în planul relațiilor sociale pe care le legitimează și perenizează asigurînd structurarea comunității și instituționalizarea vieții sociale. Dimensiunea culturală a comunicării desemnează funcția sa de reprezentare, investiția sa patrimonială, "sistemul simbolic de reprezentări și referințe în care ne recunoaștem" (B. Lamizet, 1992: 13). Dimensiunea politică angajează raportarea la
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cultură nobilă/vs/ cultură de masă) și metode eclectice sau neadecvate, semiotica se instituie ca un nou cîmp disciplinar (termenul de campo a fost lansat de Umberto Eco într-una din primele dispute despre semiotica știință sau metodă), apt să legitimeze și goana după scheme și revolta împotriva lor (Cesare Serge). De fapt, semiotica își propune să abordeze corelativ structura abstractă a sistemelor de semnificare (codurile grafice, iconice, limba naturală etc.) și procesul prin care utilizatorii aplică regulile acestor sisteme pentru
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
practicată după modelul Monsieur Jourdain de fiecare dintre noi. 1.5. Semiologie sau semiotică Doi termeni concurenți desemnează același cîmp disciplinar. Lexemul anglo-saxon "semiotics" s-a impus datorită conotației pan-semiotice și intervenției Asociației Internaționale de Se-miotică care a legitimat numele grupului de cercetători reuniți la primul congres internațional din 1969, precum și al revistei internaționale ("Semiotica"). Cuvîntul "semiologie" introdus de Saussure și Școala franceză are în vedere modelul lingvistic și semioticile verbale. Christian Metz furnizează un distinguo suplimentar: semioticile în raport cu
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
identitate, apartenență, autenticitate, în cadrul creat de o nouă paradigmă socio-culturală (Kuhn) sau proiect (Habermas) sau condiție (Lyotard) reprezentînd o mutație (shift) în codificarea practicilor sociale și a discursurilor. În perspectiva postmodernă ideile de progres, raționalitate și obiectivitate științifică ce au legitimat modernitatea occidentală nu mai sînt acceptabile în bună parte pentru că ele nu țin cont de diferențele "culturale" (F. Lyotard, 1995: 70). În lumina acestei reorientări, concepte fundamentale ca cele de ordine și sistem sînt puse în cauză de noțiuni precum
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de Mannheim drept grupuri sociale a căror misiune este interpretarea lumii pentru societate, jurnaliștii se caracterizează printr-un anume tip de discurs și spațiu de legitimitate (expertiza lor sociologică și antropologică recunoscută ca un capital simbolic "information is power" îi legitimează ca ¨a patra putere în stat¨ sau cîini de pază ai societății). Chiar dacă este un truism faptul că evenimentele din 1989 au instituit noi modele și tehnici, noi practici structurale și discursive, o paralelă între cele două tipuri de roluri
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
reinventat) al discursului. CONCLUZII În ultimele două decenii am asistat la o profundă reevaluare a conceptelor de identitate, apartenență, autenticitate în cadrul creat de noua paradigmă (Kuhn) sau condiție (Lyotard) postmodernă. In viziunea contemporană ideile de progres, raționalitate, obiectivitate ce au legitimat modernitatea occidentală nu mai sînt acceptate, în bună măsură și pentru că nu țin cont de diferențele culturale (Lyotard, 1995:70). Concepte fondatoare precum ordine, sistem, raționalitate sînt puse în cauză de noțiuni ca ambiguitate, contingență, provizorat. "Universalul, generalul și atemporalul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
un scop al intersubiectivității sistemelor sociale. Sau... sau..., până la... lipsirea de sens a alternativei. Vocația nevrotică a cogniției Economiei de a se fixa în extremitatea parcimoniei numită abuzul de ceteris paribus (pe care matematica prestigiditează cunoașterea ca reducere la absurd!) legitimează externalitățile drept opțiuni raționale. Dacă însă raționalitatea și raționalizarea ca țeluri ale Economiei nu sunt simple vorbe de duh, ele n-ar trebui să sărăcească funcția conștienței de a se sublima ca Rațiune. Deplinătatea minții, ca mediu natural al logicii
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
luat în seamă pentru măsurarea profitului realizat pe arealul drogurilor, traficului de arme, comerțului cu ființe vii, inclusiv cu oameni. Și nu este chiar o exagerare să spunem că partea nevăzută a aisbergului avuției în lumea de azi nu este legitimată de mecanismul raționalității care este piața concurențială. Și nici ceea ce rămâne la suprafață nu poartă în totalitate însemnul pieței concurențiale, după câte am văzut mai sus. Or, se știe că atâta timp cât există efecte recurente care nu măsoară cu adevărat mărimea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ideologiilor, și prin pasiunea lor pentru calea scurtă a succesului, imposibil și de obținut, și de păstrat fără un instrument care să facă minuni. Piața are în ideologiile de tip neoconservator, între altele, o funcție de autoritate inflexibilă și unanimă care legitimează la modul absolut soluțiile interesate. Simplificarea procedurilor de acceptanță a strategiilor centrate pe câștigul nelimitat presupune o înaltă instanță din care să se reverse credibilitatea. Eliminarea intersubiectivității tranzacțiilor constituie un vis al triumfului creării de avuție. Așa s-a ajuns
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
arătat mai sus. Urmărind scopul acesta, Economia prezintă proceduri complexe de interrelaționare a perspectivei teoretice cu perspectiva practică, un fel de complex funcțional al experienței duale autoalimentate pe filiera teoretică și practică, ca idee și ca acțiune în egală măsură legitimate de bunul-simț. Consistența psihică a naturii umane configurează, într-o formulă sui-generis a interferențelor dintre spirit și materie, mediul social, ca expresie a contextului economic, ca situație de natură economică. Formulele de interferență dintre idee și lucrul bine făcut au
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
bunurilor, serviciilor, capitalului și persoanelor, ca și dinspre sistemele societale, cum ar fi instituțiile. Economia nu rămâne invariantul fiziologiei intersubiectivității, ci se reconstruiește ca temei de raționalitate pentru reperele ce definesc contextele în care se procesează relația nevoi-resurse pentru a legitima intersubiectivitatea. Nu încape îndoială că este vorba despre o reașezare a semnificațiilor Economiei dinspre fizicalitate spre antropicitate, traseu de reconformare a viziunii paradigmatice, un fel de întoarcere a fiului risipitor la naturalețea sentimentelor filiale și la avantajul stimulat pentru energii
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și linia orizontului hominizării. În expresie fenomenologică, Economia, pe de o parte, se reduce (după metoda matematică) la o stare punctiformă a materialității vieții, nevoile, și, pe de altă parte, transcende (după metoda metafizicii) la un univers inflaționist, al așteptărilor legitimate de randament. Dar referențialele Economiei nu sunt în sine nici materialitatea, nici spiritualitatea, deși operează cu acestea. Demersul Economiei vizează explicit structura comportamentului uman stabilizat de obiectivitatea nevoilor și tulburat de subiectivitatea aspirațiilor. Pe treapta de jos a funcționării sale
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în viziunea celor trei căi de cogniție, o exprimare a formei ideale, date sau gândite, fără legătură cu conștiența, cu fluxul inefabil care însuflețește lucrurile și cu dreptul părților de a se comporta ca și întregul. Totodată, aceste căi nu legitimează comportamentele care prin însumare prezintă un plus față de întregul obținut prin adiționalitatea matematică, nu explică, astfel, consecințe importante ale devenirii, saltul calitativ cu determinare în natura umană. În mod categoric (și categorial) intervin alte ingrediente în cogniție prin care să
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a rămas conformă. Nu încape îndoială că Economia a fost născută să rezolve imposibilități, să contrapună părți divergente ca aspirații și funcții pentru a ținti un scop randamental. Economia s-a ales la împărțirea funcțiilor cognitive cu blestemul de a legitima scopuri împotriva firii și împotriva intersubiectivității. Pentru a fi randamentale, părțile forțate de Economie să fie la un loc își sacrifică reciproc funcțiile naturale pentru a genera scopuri de consistență artificială. Și, ca și când acest dualism sacrificional nu ar fi suficient
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a fi randamentale, părțile forțate de Economie să fie la un loc își sacrifică reciproc funcțiile naturale pentru a genera scopuri de consistență artificială. Și, ca și când acest dualism sacrificional nu ar fi suficient sieși, scopul este destinat să justifice, să legitimeze ordine. Acest lucru s-a întâmplat cumva firesc, întrucât ține de condiția umană. Economia însă duce firescul condiției umane, ca lege naturală a supraviețuirii, în zona maniheismului care redistribuie violent privilegiile, le centrifughează permanent într-o parte supusă legii concentrării
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
devine niciodată condiție obligatorie a legitimării puterii. Într-un fel lipsit de spectaculos, Economia revine în spațiul privat, lăsând exclusiv politicii posibilitatea să facă jocul în spațiul public, pe de o parte, și reluându-și destinația naturală, de a-și legitima social consecințele, pe de altă parte. Trece astfel într-o fază în care ordinea este cu capul în sus, Economia fiind ceea ce trebuie să fie, adică măsura unei lumi mai bune, care exprimă adevărul că omul în sine este măsura
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și nu de a evidenția bătălia pentru tendință. Miza nu este oarecare, mai ales dacă privim lucrurile din perspectiva costurilor necesare angajate în apărarea viziunilor paradigmatice de tip conservativ pentru poziția de control global. Economia rămâne cu adevărat datoare să legitimeze modelul explicativ ale economiei globale în care regula jocului ține de sisteme orizontale între agenți și de convenția coordonării. Experiența europeană pentru configurarea celui de-al doilea iluminism în care să se coaguleze o altă paradigmă a gestionării puterilor rămâne
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și modele de economie” (SME) acoperă o viziune, o structură și o finalitate bine conturate, împreună cu metode și proceduri de realizare a performanței economice. Adesea, modelele de economie sunt și modele de dezvoltare, ca și modele de integrare. Principiul care legitimează formula SME este de natură logică: sistemele reprezintă genul proxim, iar modelele, diferența specifică. Sistemele economice au consistență de întreg funcțional de tip randamental cu scop definit în repere de intersubiectivitate, pe când modelele definesc procedurile și instrumentele prin care funcțiile
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
sau de rău. "Cimilitura românească referitoare la nume ("Ce lucru e în toate/Și fără el nu se poate") surprinde în chip sintetic funcțiile simbolice ale numelui ca reflectare a esenței lucrurilor și a puterii sale de a institui și legitima esența obiectelor. Nominația e o prerogativă divină. A cunoaște numele înseamnă a stăpâni obiectul, de unde rezultă toate manipulările magice ale numelui. Pericolul de a rosti numele pentru a nu dezlănțui manifestarea unei forțe s-a reflectat în tradiția menținerii în
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
profesor Michel Maffesoli, a fost discreditat, susținerea tezei, respinsă pe moment, plus un imens scandal mediatic. În esență, două ar putea fi concluziile acestui fapt hipermediatizat în presa franceză: 1. Este de remarcat dorința unui astrolog practicant de a-și legitima autoritatea cu o diplomă doctorală fără a-și putea susține ideile cu argumente științifice solide. Elizabeth Hanselmann-Teissier încearcă să distanțeze astrologia de celelalte științe renascentiste, situând-o pe o poziție superioară. Ea ar fi bazată pe rațional, pe "rațiunea absolută
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
respective, care este înainte de toate membru al acelei comunității și care va percepe lumea într-o manieră dihotomică, specifică alterității: cei care sunt parte a aceleiași comunități și ceilalți, străinii. Străinii sunt aceia care nu împărtășesc același discurs, care se legitimează prin apartenența la alte habitudini, mentalități și valori și cu care orice comunicare este imposibilă. Ca atare, străinii trebuie fie asimilați, fie excluși, "strategia coexistenței permanente" cu aceștia (Zygmunt Bauman) reprezentând o utopie. Postmodernismul își pune problema unei educații care
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
într-un sistem universal de opresiune în numele eliberării umanității". (Harvey, 2002, p. 20) 2.2. Postmodernitatea mizează pe corp Prin astfel de idei (unele chiar mai dure) teoreticienii postmodernismului se despart de modernitate și de metapovestirile sale legitimante, pentru a legitima la rândul lor atacul la "tabernacol", adică la elementele constitutive ale acestui scenariu de legitimare. Din acest punct de vedere, Gert Biesta de exemplu, critică teoretizarea unei naturi umane și identificarea acesteia cu rațiunea, datorită normativității pe care o impune
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
postmodernii consideră imaginea mai relevantă decât realitatea, care a fost înlocuită cu o lume de simulacre: "Pentru Baudrillard, afirmă George Ritzer, simulacrul este copia unei copii care nu are un original". (Ritzer, 2010, p. 129) Tot acest complex teoretic a legitimat un fapt incredibil în gândirea occidentală victoria corpului în lupta cu rațiunea: "Când cele două intră în conflict, corpul este întotdeauna cel care pierde". (Ritzer, 2010, p. 147) 2.3. Școala sub asediul postmodernității Efectul a fost retragerea idealului din
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
neplictisitoare și "interesante"". (Taleb, 2009, p. 115) În sinteză, școlii i se pre-programează domeniul datoriei și responsabilității, iar educației informale domeniul seducător al bucuriei fără scop și griji (hedonism în registru minor). În fapt, ruptura este mult mai gravă, deoarece legitimează un rezultat negativ (considerăm noi) al deconstrucției la nivelul școlii: "[...] universitățile și instituțiile de învățământ superior sunt solicitate să formeze acum competențe, și nu idealuri: atâția medici, atâția profesori de cutare sau cutare disciplină, atâția ingineri, atâția administratori etc.". (Lyotard
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
mod spontan,fără să le conștientizeze ca atare, din mediul său familial și familiar (stradă, grup de prieteni, rețele de socializare, emisiunile tv la care se uită etc.) și care sunt de obicei relativ diferite în raport cu interesele și nevoile conforme, legitimate la nivel social; pe de altă parte, avem în vedere modul în care înțelege el standardele sociale, parțial, diferit, utilizând drept suport și criteriu propria sa afectivitate. Dacă un elev aderă la anumite valori, întruchipate de anumite modele, argumentele cu privire la
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]