243,069 matches
-
aceasta permite definirea procedurilor ce permit dobândirea unor cunoștințe inaccesibile altminteri, de pildă măsura cantitativă. Însă dezvoltarea de altfel infinită a acestei cunoașteri ideale nu se continuă în mod legitim decât atâta vreme cât rămâne conștientă de limitele câmpului său de cercetare, limite pe care și le-a stabilit ea însăși. De fapt, nu poate să-i scape faptul că înlăturarea proprietăților sensibile și afective ale lumii presupune înlăturarea vieții înseși, adică a ceea ce constituie umanitatea omului. Este cea de-a doua abstractizare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
viață, de auto-transformarea și de creșterea sa, ceea ce doar întrezărisem apare acum într-o evidență amenințătoare: știința neavând nici o legătură cu cultura, dezvoltarea celei dintâi n-are nimic de-a face cu a celei de-a doua. Putem concepe la limită o hiperdezvoltare a cunoașterii științifice care să meargă mână-n mână cu o atrofie a culturii, cu regresul său în anumite domenii sau în toate domeniile deodată și, la capătul acestui proces, nimicirea sa. Or o atare imagine nu este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
primă rezistență, cea a sistemelor fenomenologice interne care cedează în fața efortului său și constituie "corpul nostru organic", adică ansamblul "organelor" noastre, nu așa cum pot apărea acestea unei cunoașteri obiective oarecare, ci exact așa cum le trăim în interiorul corpului nostru subiectiv drept limite ale efortului nostru, drept acele "configurații" primitive a căror întreagă ființă consistă în a lor ființă-destinată-efortului și se epuizează în el. În al doilea rând, în chiar interiorul acestei zone de rezistență relativă oferite de corpul organic, presiunea care apasă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cedeze progresiv, adică punerea în operă a puterilor corpului subiectiv, se lovește de un obstacol care de data aceasta nu cedează. Această linie de rezistență absolută care se oferă simțirii în continuitatea sa în însăși inima corpului organic și drept limită de nestrăpuns a desfășurării sale este Pământul așa cum îl trăim, și aici, adică așa cum îl încercăm în interiorul mișcării corporale subiective care, în chiar efortul pe care îl face pentru a-l respinge și a-l birui, ajunge să se zdrobească
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
efort și se prezintă ca atare și numai în acest fel: ca ceea ce survine odată cu efectul unei mișcări ceva care fiind prins, mișcat, manevrat, manipulat de acesta nu își trage substanța decât din faptul de a fi termenul său mișcător, limita sa practică și instabilă, problematică, a cărei determinare și fixare sunt lăsate în seama puterii acestei mișcări. Iată de ce instrumentul este detașat de natură pentru a fi încredințat inițiativei Corpului și pus la dispoziția sa. Totuși, o astfel de "detașare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la dispoziția sa. Totuși, o astfel de "detașare" nu este decât aparentă, nefăcând decât să sublinieze o trăsătură proprie naturii în totalitatea sa. Aceasta este prin esență la dispoziția unui Corp originar, mai precis corelatul fluctuant al unei mișcări sau limita sa fixă în așa fel încât această "fixitate" se determină numai într-o atare mișcare și prin ea. Nu există Pământ care să poată fi închipuit altfel decât ca acel ceva pe care punem sau putem pune piciorul, ca solul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o Copropriere atât de originară încât nimic nu survine vreodată în în-fața unui În afară pur, în calitate de obiect, pentru o theoria, drept ceva care să fie acolo fără noi ci doar ca istorialul acestei Coproprieri originare și ca modul său limită. Vom numi Corpropriere această Copropriere originară atât de originară încât face din noi proprietarii lumii, nu ulterior, în virtutea unei decizii luate de noi sau a adoptării de către o societate dată a unui comportament determinat în privința cosmosului, ci a priori, în virtutea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și, dedesubtul ei doar, diversele planuri ale acțiunii, ale sensibilității și ale afectivității. Inteligența este cea care servește drept criteriu sau drept revelator energiei, epuizarea acesteia din urmă antrenând întreruperea activității intelectuale și înlocuirea ei cu reacții emotive și, la limită, cu simple reflexe, după cum putem observa la femei, la copii sau la bolnavii mintali. Însă această ierarhizare a psihismului este inadmisibilă, nu numai pentru că ea reia presupoziții care au fost mereu lipsite de fundament, ci și pentru că, dacă viața este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ceea ce este personal este politic. Cristina Ștefan întreprinde o analiză a patriarhatului politic, extins de la relațiile de putere publice la cele private. În contrapartidă, ea argumentează pentru un model partenerial și pentru modelul egalității de șanse. Societatea modernă a avut limitele contractualismului între capi de familie, fapt pentru care negocierea legilor, a regulilor și a alcătuirii instituțiilor s-a desfășurat preponderent (cel mai adesea exclusiv) între bărbați, femeile fiind, din punct de vedere normativ, anexe ale capilor de familie. Când ele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
beneficiile privind protecția maternității, privind creșterea copiilor prin întreruperea pentru o perioadă a activității profesionale). Femeile care nu au fost angajate (inclusiv casnicele) și cele care sunt șomere de mult timp nu beneficiau de măsuri de protecție a maternității. La limită, atunci când nu au nici sprijinul familiei de origine și nici al bărbatului care este tatăl copiilor, mamele singure trăiesc experiențe de viață de un dramatism aparte. Cercetarea cuprinde un studiu de caz referitor la situația unor mame singure, pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fost valorificată cu două rezerve. Prima este legată de conștientizarea faptului că, oricât de amplă ar fi în timp, observația participativă oferă date parțiale într-un ansamblu de viață complex. O a doua ține de aprecierea situației date în anumite limite de relativitate, datorate subiectivismului inerent. Analiza de documente a însemnat o confruntare cu o modalitate diferită de a recepta realitatea în cauză: neutră, obiectivă, în care, în forma fișelor de identificare, a evaluărilor și a referatelor realizate de psihologi, asistenți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
unor răspunsuri specifice, legate de povestea de viață a subiecților cercetați. Metodele avute în atenție au fost utilizate astfel încât rezultatele lor să se afle într-un raport de complementaritate. Astfel, am ajuns să identific o perspectivă asupra maternității cumva la limită, pe care am numit-o maternitatea haiducească 19. Alături de acest concept, remarc drept semnificative, în cadrul analizei făcute, concepte specifice pentru demersul de față, cum sunt familia monoparentală, drepturile părinților naturali, dependența de statul bunăstării, protecția socială a maternității 20, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
regulă. Așteptarea larg împărtășită este aceea că maternitatea este o stare de fapt de tip relațional: trebuie să existe și un tată. Un tată, evident, nu atât din punct de vedere biologic, cât unul funcțional social, care să ofere, la limită, cel puțin resurse financiare pentru creșterea copiilor. Pare justificat să fii mamă singură pe timp de război, atunci când partenerul, tată al copiilor, este plecat să apere interesele comune (ale poporului, de pildă), la o luptă grea, mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
-se un mai mare interval de singurătate, propriu pentru studiu. În legătură cu delimitarea spațiului, este asigurată (mai mult sau mai puțin eficient) și proprietatea asupra bunurilor personale. Toată problematica pe care o înfruntă fetele mame de aici poate fi gândită, la limită, ca o chestiune de spațiu vital. Asupra lor s-a abătut anatema alungării din spațiul părintesc și dificultatea găsirii unui adăpost pentru ele și, mai ales, pentru nou-născuți. De aceea, ocuparea spațiului care le-a fost desemnat de către organizația nonguvernamentală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
chestiuni pe agenda politică (B.W. Hogwood, L.A. Gunn, 2000, p. 75), este de dorit ca dificultățile pe care le întâmpină familiile monoparentale să fie subiect de interes public înainte de a atinge caracteristicile unei crize. O astfel de stare la limită ar putea însemna creșterea numărului de persoane care trăiesc în sărăcie și sunt marginalizate; realizarea unui tip de control social (mai ales prin practici cotidiene), în care discriminarea părintelui singur să se accentueze. Presupune, de asemenea, un risc accentuat privind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
se confruntă cu relațiile de putere în grupurile din care fac parte. În societatea românească, în măsura în care aceasta este conservatoare privind valorile familiei, instituția maternității se articulează conform cu ordinea patriarhală: femeile, ca mame, sunt nevoite să se subordoneze regulilor tatălui. La limită, maternitatea poate fi receptată ca un tip aparte de „instituție totală”28. Vizez situația în care se află mamele în primele zile, luni de viață ale copilului (oferindu-i suport direct și continuu acestuia, mama este determinată la un mod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ele astfel încât să se păstreze în anumiți parametri ordinea socială conduc la ideea unor relații de putere. Indivizii își revendică drepturile, se organizează în grupuri de presiune, iar conducerea societății, pe o treaptă sau alta, încearcă să răspundă solicitărilor în limita resurselor existente, astfel încât să medieze interesele tuturor și să facă posibile relațiile de colaborare. Obținerea anumitor drepturi sociale s-a realizat în timp, ca o încununare a luptei de emancipare a cetățenilor. Aceste drepturi, deși de factură socială, poartă amprenta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
îndatorire” firească. În mod comparativ, persoanele în vârstă, de sex masculin, se bucură de venituri sensibil mai mari și solicită îngrijire din partea membrilor familiei. Atunci când rămân văduvi și nu au sprijinul familiei, cel mai adesea îl caută în afara acesteia. La limită, nu sunt capabili de autoîngrijire, se îmbolnăvesc și mor68. Femeile reprezintă peste 51,25% din populația României 69 și trăiesc în medie cu șapte ani mai mult decât concetățenii lor de sex masculin 70. Se poate anticipa existența unui grup
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
-și cresc copiii. Corelat, se pot concepe programe flexibile de muncă, acordarea unor zile libere, la cerere (pentru depășirea unor urgențe familiale), corelarea concediilor cu vacanțele școlare, ajutoare financiare cu prilejul sărbătorilor legale. În sprijinul menținerii veniturilor familiei monoparentale, în limitele susținerii unui trai decent, dacă veniturile familiei sunt mici, se poate admite o reducere a contribuției publice mult mai semnificativă prin mecanismul de impozitare (de pildă, în privința impozitului pe venitul global, pentru perioada când părintele singur are în întreținere copii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
prin microfoanele plasate strategic de serviciile de securitate. Drepturile privind privatitatea au însemnat dreptul de a dispune de propriul corp, de a da curs capacităților reproductive sau de a-l controla, de a utiliza contracepția sau de a face, la limită, avort 6. Dreptul la viață privată poate însemna și dreptul părintelui natural de a stabiliza o relație cu copilul său, chiar dacă părintele nu este căsătorit sau este divorțat. În acest sens, se folosește expresia „dreptul la viața de familie”7
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Analiza tipurilor de autoritate în familie poate fi realizată după schema clasică a tipurilor de autoritate, așa cum este cunoscută la Max Weber: autoritatea tradițională, carismatică și legală. Apropierea între tipurile de autoritate în sfera publică și cea privată are, evident, limite. Weber, după cum este bine știut, se referea la legitimitatea conducătorului, la principiul ce întemeiază, justificând un sistem de guvernământ. În familie, relațiile între părinți și copii nu sunt neapărat de tipul conducător-condus, implicarea afectivă putând să configureze diferit raporturile dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
că legile reglementează sfera publică, iar reprezentantul gospodăriei în sfera publică este bărbatul. Legislația tradițională privind căsătoria se întemeia pe diviziunea sexuală a muncii în gospodărie și societate. Față de acest model, familia monoparentală apare ca o excepție, o situație la limită (prin care unul dintre soți a murit, este plecat pentru perioade lungi de timp sau, mult mai rar, se află în ipostaza de a fi separat sau divorțat de celălalt părinte), în care femeile și copiii riscă să rămână fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Acolo, în familie, trăiesc bărbați, ale căror drepturi și libertăți sunt protejate de stat (prin crearea unui cadru de ordine socială, în care să se poată desfășura activitatea economică, după legile concurențiale de piață, libera competiție realizându-se doar în limita respectării contractelor și a regulilor unanim acceptate), și femei, ale căror drepturi ar fi de asemenea ocrotite de stat, dacă ar fi cazul să participe în sfera publică, persoane care sunt însă interesate mai ales de ceea ce au de făcut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
impresia că în plan privat familia este partenerială, adică îndatoririle ar fi fost echitabil distribuite între parteneri. Acest fapt însă nu se realiza. Creșterea copiilor revenea prioritar femeilor (în cazul unui divorț, copiii erau dați spre îngrijire mamei). Între anumite limite, neoficial, violența domestică era tolerată (inclusiv hărțuirea sexuală, violul marital, alături de faptul că bătaia era folosită ca mijloc de educare a copiilor). Raporturile de putere în familie erau stabilite în favoarea statului, apoi a bărbatului ca soț și tată. Se acreditează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
familiei. Bugetul familiei (al gospodăriei) reflectă veniturile membrilor acesteia. Un posibil profil al surselor de venit (I. Mărginean, 2000, p. 60) al unei familii monoparentale ar putea să includă: • câștigul personal, rezultat din salarii, pensii (am în vedere pensia pentru limită de vârstă și vechime completă), vânzarea produselor din gospodărie, chirii, dobânzi, dividende, câștiguri ocazionale; • produse realizate în gospodărie pentru autoconsum; • suport al familiei lărgite (cadouri, moșteniri); • suport comunitar (donații, pomeni); • ajutoare de factură publică (alocații pentru copii, ajutorul social, ajutor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]