122,821 matches
-
din opere locale, figuri de animale și umane. După ce se termină gravarea, se dă cu o culoare neagră sau cu negreală de pe fundul tigăii și se șterge cu cânepă înainte ca stratul să apuce să se usuce. Negreala intră în liniile subțiri gravate, iar restul rămâne în culoarea naturală a tigvei. Prin a doua metodă, crestăturile se fac pe tigvele vopsite mai întâi în roșu. Crestările au astfel culoarea inițială a tigvei, cu desene de regulă, în formă de flori sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
urechi mari, sprâncene arcuite și fruntea lată și bombată. Pe frunte are desenate diverse motive: rodii, flori de piersic și alte reprezentări ce simbolizează norocul. Corpul are o lungime ce variază între 6 și 100 de cm și are aplicate linii decorative pe fond alb și părțile vopsite în diferite culori, la final fiind aplicat un strat de ulei. Tigrul din pânză Tigrul din pânză este o jucărie foarte populară în China. În concepția chinezilor, tigrul poate alunga duhurile rele și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
îmbinând laolaltă metode de brodare, împletire, lipire etc. De exemplu, un model de încălțăminte specifică femeilor yi din provincia Yunnan are formă de barcă, cu flori brodate în roșu, galben și albastru pe fond alb. Designul aparte, culorile calde și liniile clare denotă imaginație și subliniază frumusețea portului femeilor yi. Se spune că încălțămintea brodată ar fi salvat viața unei mirese, motiv pentru care, tinerele de naționalitate yi poartă obligatoriu la nuntă acest gen de încălțăminte. Mai mult, veselia și armonia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de realizare, se apelează și la alte tehnici, precum imprimarea culorilor și crestarea. Lucrările par pline de viață și prezintă unele particularități, atât în privința realizării, cât și în cea a alegerii temelor. Divinitățile sunt redate într-un mod detaliat, cu linii curgătoare. Măști folosite în opera Di Acest gen de operă este foarte răspândit în multe localități din provincia Guizhou din sud-vestul Chinei, mai ales în regiunea Anshun. În fiecare an, în perioada Sărbătorii Primăverii și a Lampioanelor, în zonele rurale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
piatră și balustradele sunt împodobite cu sculpturi minuțioase. Trăgător de dulgherie Trăgătorul de dulgherie este un obiect a cărui prezență este ceva obișnuit într-o tâmplărie tradițională chinezească și era folosit așa cum îi spune numele, la trasarea cu tuș a liniilor drepte. În partea din spate a acestui dispozitiv este montată o roată antrenată manual pentru înfășurat ața, iar în față are o cutie în care se pun fire de bumbac, bureți și tuș lichid. Ața trece prin cutia de tuș
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
înfășurat ața, iar în față are o cutie în care se pun fire de bumbac, bureți și tuș lichid. Ața trece prin cutia de tuș și este trasă la o distanță potrivită și fixă, iar prin ridicarea acesteia se trasează linia. Forma și ornamentele trăgătorului diferă în funcție de talentul și îndemânarea tâmplarului artizan. Cutia de tuș poate fi în forma unei piersici, a unui pește, a unui dragon etc. De regulă, pe ambele părți ale roții sunt sculptați câte un leu ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
asta dă bine. Parcă niciodată n-am înțeles atât de bine cuvântul mascaradă. Se pare că modul în care și-a dat fața la întors C.V. Tudor e pe cale să devină modă, în acest an, anul România show. Mergând pe linia asta, la alegerile generale s-ar putea să ne aștepte o adevărată demonstrație de chirurgie buco-facială... Un bacău pentru Româniatc "Un bac\u pentru România" Cu mai bine de o jumătate de veac în urmă, vicele PSD, Ioan Rus, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
al lui Hrebenciuc, îi replică sec lui Rus: „Nu pot să înțeleg de ce dl Rus vorbește de baroni la Vrancea, de vreme ce a făcut parte din grupul de control PSD care, în 2002, a stabilit cu certitudine nevinovăția mea”. Pauză. Pe linia schițată acum de Rus, PSD merge spre destrămare, nu spre dezinfectare. Ceea ce nu-i va face pe prea mulți să plângă: se găsesc imediat partide care să-i ia locul. Cu adevărat grav este însă faptul că, în turbarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-mi amintesc o iotă. La urma urmei, de câte ori nu m-am întors eu de la școală tocmai când se însera și de câte ori n-or fi trecut avioane cu reacție pe cer și nu s-or fi auzit autobuzele de la cap de linie uruind, bufnind ca tusea măgărească, claxonând sau ambalând motoarele înainte de-a pleca în cursă. Ce-ar fi fost să le țin minte pe toate? Șahist nu sunt, nici elefant, nici vreo arătare cu memorie hipertrofiată. Dacă el spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca să poată și ei să fie folositori familiilor, măcar arătându-se drăguți și cu bani dacă tot lipseau întreaga săptămână de-acasă. Au costat 330 de lei, vă spun precis, iar tata n-a avut rețineri din cauza prețului, ci din pricina liniei lor impetuoase, de șalupă aflată în marș, mi-a pus palma pe frunte să verifice dacă nu cumva am febră, m-a întrebat de patru ori, ca și cum nu-mi auzea răspunsul și rugămințile, dacă sunt sigur că nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și bulgări de pământ, ne înarmam cu bâte, praștii, țevi cu cornete, buzdugane, sulițe, scuturi și scări de asalt. Ne băteam ca chiorii. Seara, când părăseam groapa plină de cofraje și mustăți de fier-beton, echipe de cercetași se strecurau în spatele liniilor inamice și distrugeau cazematele la adăpostul întunericului. Diminețile, la școală, funcționa un fel de armistițiu, după aia redeveneam dușmani și-o luam de la capăt. Într-un asediu prelungit, căruia i-am rezistat cu chiu cu vai, capul lui Guță Bogdan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ticălos fără inimă? Nici eu nu prea pot să-mi explic cum vine treaba, dar vă asigur, pe ce am eu mai scump, că poate. Acum nu prea are rost să intru în detalii de ordin tehnic (Filip păstrează în linii mari atmosfera desenelor din revistă), dar simt nevoia să intervin cu o rectificare, știți, acolo unde scrie el că ploaia cu stropii ei deși, mari și pătrunzători și mai apoi o brunetă amețitoare (în fine, aici chiar nu mă bag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
După ce fluiera arbitrul și după ce mingea începea să se învârtă, conta doar cum mânuiau instrumentele lăutarii din teren. Dacă Nae Manea avea chef să ciupă corzile viorii pe extrema stângă, dacă piticul Paraschiv se îndemna să bată la țambal în linia de mijloc sau dacă plăvanul ăla, Damaschin, trăgea de acordeon prin careu, se încingea un chef pe cinste, cu strigături. Câteodată însă, cântăreții erau obosiți, fiindcă erau și ei băieți tineri, iar duminică dimineața urma după sâmbătă noaptea, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în bătătură, se învârteau întruna în jurul blocului, tata în frunte și comitetul de bloc la câțiva pași în spatele lui, ei tot dădeau din cap și ziceau dom’ inginer așa și dom’ inginer pe dincolo, iar el descria cu mâna dreaptă linii și cercuri imaginare, romburi și ovaluri, vorbea cu înfrigurare, nota ceva într-un carnețel, râdea, făcea schițe, mic de statură, dominator și foarte bine dispus. Când mama l-a întrebat seara „ce rău ți-au făcut, Aurele, oamenii ăștia?“, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
l-a furat pentru mine. Amicul lui, Sandu, subinginerul ăla care avea un Fiat 800, o nevastă Sanda și o față unsă cu toate alifiile, mi-a făcut cu ochiul. Apoi, pornind din acel punct și din acea clipă, două linii curbe au început să se întindă încet, insesizabil, se lungeau cu fiecare săptămână scursă, cu fiecare lună, s-au întins până când, pe rând, au închis două cercuri. Primul cerc a cuprins o poveste de șantier: lui tata i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la Cruce. 11. Rezistență, pace și cadență S-ar putea ca nici o hartă din lume, oricât de detaliată, cu latitudinea și longitudinea fixate cu acea nonșalanță a lucrurilor imaginare de necontestat, cu puzderia aiuritoare, bramburită și sinuoasă a cohortelor de linii maro care desemnează curbele de nivel, cu triunghiurile ezoterice ale cotelor după care dibuiești o zonă înaltă sau joasă, cu venele acelea albastre continue sau punctate din care nu vei afla nicicând originea aristocrată a unei regiuni, ci doar rețeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
rețeaua sa hidrografică, cu petele verzi ale pădurilor și galbenul spălăcit al pășunilor, cu toate cuburile albe și pitice prin care știința îți demonstrează rapid și irevocabil că omul există, ba chiar că și-a construit sate sau orașe, cu liniile drepte sau frânte, rareori curbe, ale potecilor și drumurilor, în fine, chiar cu o toponimie riguroasă a locului (de felul: Valea Argeșului, Valea Ialomiței, Parva, Băiuț și așa mai departe), să nu pomenească vreodată despre crucea săpată în lemn. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un secol și jumătate distanță, dincolo de Răzoare, bălăriile mai creșteau doar în spațiile verzi dintre blocuri, în crăpăturile asfaltului și în cele trei văi importante - a Argeșului (unde întorceau autobuzele 68, 108 și 118), a Oltului (unde avea cap de linie 105) și a Ialomiței (unde opreau troleibuzele 84 și 93). Într-o zi, să zicem vineri, a sosit epoca boxului. Și epoca boxului a coincis cu perioada marilor hemoragii nazale. Nu prin intermediul pumnilor, cum s-ar putea bănui, ci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cetățean bine informat și, atunci cînd ziarul făcea referiri la „publicul larg”, mă străbătea un mic fior de orgoliu. Am Învățat să mă orientez În spațiu : cînd stăteam cu fața spre dulapul cu vitrină, nasul meu se afla drept pe linie cu Provincetown, dincolo de golf, iar coada mea se prelungea invizibil cu Route 2, În direcția Fitchburg. Și asta venea la țanc : În urma mea, se aflau alegerea unui președinte american catolic, prăbușirea unui avion de spionaj În Rusia, un masacru În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
așa cum am făcut și În noaptea cînd am pus lăbuțele pe roman. Era o carte ieftină, de buzunar, cu 227 de pagini Îngălbenite. Pe copertă, pe un fundal galben canar, New Yorkul era În flăcări, dominat de prezența masivă, deasupra liniei cerului incendiat, a unui șobolan uriaș, mai mare decît Empire State Building, cu ochi și colți roșii, de pe care se prelingeau picături de sînge. Titlul era scris cu litere mînjite de sînge În partea de sus a copertei : Cuibul. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
demonta sau le asambla la loc - , pe care le Împingea Într-o parte pentru a-și face loc să scrie. Scria cu creionul pe caiete de școală, genul cu coperte ce imită marmura, cu un dreptunghi alb În mijloc, cu linii pentru nume și subiect. Numele celui la care a scris tot timpul cît am stat cu el a fost Ultima mare afacere. Subiectul nu era menționat. În timp ce scria, Jerry murmura și fredona. Fredonatul era monoton și strident, iar murmurul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
muzica. O lăsam să cînte. Deschideam ochii În beznă și mă gîndeam la Frumoase. GÎndurile mi se atingeau de catifeaua pielii lor, Încercînd să se strecoare În căldura umbroasă a fantelor trupurilor lor. Dorința era insuportabil de intensă - era o linie lungă și fierbinte ce-mi străbea tot corpul. N-am Înțeles niciodată cum de poate să suporte Jerry să se chinuie În așa hal, de unul singur, Într-o lume lipsită de femei, mormăind pentru sine În timp ce dădea din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
trase cu ea o cruce În palma femeii. — Întinde mîna! Întinse mîna, iar ea i-o apucă zdravăn, ca și cînd ar fi vrut să-l avertizeze că va fi necruțătoare. O minusculă lampă de noapte lumină protuberanța Venerei și liniile Încrucișate care indică, după cît se pare, numărul copiilor și durata vieții... — V-ați modernizat, zise el. Lampa asta electrică... Fără a lua În seamă niște vorbe atît de ușuratice, femeia rosti: — Întîi caracterul, pe urmă trecutul. Legea nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
războiul lor, nu al meu! Ce-ar fi să rămîn ascuns pînă cînd au să uite toată povestea asta ( În timp de război, o crimă se uită repede)? Da, nu-i războiul meu! Am nimerit, pare-se, din Întîmplare În linia de foc - atîta tot! O șterg din Londra și o să-i las pe proști să se bată și să crape... Se prea poate ca În cozonac să nu fie ascuns nimic important - doar vreun răvaș cu vreo urare, o monedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ajunul procesului... În piața Piccadilly sări În autobuzul 19. De la ruinele bisericii St. James Încolo, se Întindea o zonă liniștită. Knightsbridge și Sloane Street fuseseră cruțate de război, spre deosebire de Chelsea și mai ales de Battersea, care se aflau În prima linie. Linia acestui front ciudat era capricioasă ca aceea a unui uragan, lăsînd intacte numeroase zone, ca niște insule pașnice. Battersea, Holborn, East End erau cartierele cele mai greu lovite, pe cînd Poplar High Street aproape că nu cunoscuse urgia inamicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]