5,957 matches
-
rată de schimb fixă față de liră; chiar și țările membre care aveau monedă proprie dețineau cantități mari de lire sterline în Londra pentru efectuarea de operațiuni comerciale internaționale. Scopul zonei sterling a fost cel de a proteja valoarea externă a lirei. Toate țările din Imperiul Britanic, cu excepția Canadei, Newfoundlandului și Hong Kongului au aderat la zona sterling în 1939. Semnificația zonei sterling a scăzut drastic în iunie 1972 când guvernul britanic (în acord cu cel irlandez, cel din Insula Man și
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
anumită dată, dispărând treptat între 1972 și 1979. Irlanda a impus și ea unilateral mecanisme de control al ratei de schimb față de Regatul Unit în 1978 și, în 1979, guvernul britanic a ridicat total toate mecanismele din 1939. Înaintea Primului Război Mondial, lira sterlină era de departe cea mai importantă monedă pe plan internațional, iar Londra era principalul centru financiar mondial. Peste 60% din comerțul global era finanțat, facturat și achitat în lire sterline, și mare parte din rezervele valutare oficiale erau formate
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
britanic a ridicat total toate mecanismele din 1939. Înaintea Primului Război Mondial, lira sterlină era de departe cea mai importantă monedă pe plan internațional, iar Londra era principalul centru financiar mondial. Peste 60% din comerțul global era finanțat, facturat și achitat în lire sterline, și mare parte din rezervele valutare oficiale erau formate, pe lângă aur, din lire sterline. Deși nu toate teritoriile aparținătoare Imperiului Britanic utilizau lira ca monedă locală, majoritatea celor care aveau propriile monede le aveau pe acestea la curs valutar
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
departe cea mai importantă monedă pe plan internațional, iar Londra era principalul centru financiar mondial. Peste 60% din comerțul global era finanțat, facturat și achitat în lire sterline, și mare parte din rezervele valutare oficiale erau formate, pe lângă aur, din lire sterline. Deși nu toate teritoriile aparținătoare Imperiului Britanic utilizau lira ca monedă locală, majoritatea celor care aveau propriile monede le aveau pe acestea la curs valutar fix față de liră, așa cum era cazul și cu alte țări din afara imperiului. În urma renunțării
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
era principalul centru financiar mondial. Peste 60% din comerțul global era finanțat, facturat și achitat în lire sterline, și mare parte din rezervele valutare oficiale erau formate, pe lângă aur, din lire sterline. Deși nu toate teritoriile aparținătoare Imperiului Britanic utilizau lira ca monedă locală, majoritatea celor care aveau propriile monede le aveau pe acestea la curs valutar fix față de liră, așa cum era cazul și cu alte țări din afara imperiului. În urma renunțării de către Regatul Unit la standardul aur în 1931, multe țări
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
mare parte din rezervele valutare oficiale erau formate, pe lângă aur, din lire sterline. Deși nu toate teritoriile aparținătoare Imperiului Britanic utilizau lira ca monedă locală, majoritatea celor care aveau propriile monede le aveau pe acestea la curs valutar fix față de liră, așa cum era cazul și cu alte țări din afara imperiului. În urma renunțării de către Regatul Unit la standardul aur în 1931, multe țări a căror valută era legată de aur și-au legat în schimb valuta de lira sterlină; acest grup a
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
curs valutar fix față de liră, așa cum era cazul și cu alte țări din afara imperiului. În urma renunțării de către Regatul Unit la standardul aur în 1931, multe țări a căror valută era legată de aur și-au legat în schimb valuta de lira sterlină; acest grup a fost denumit „blocul sterling”. La izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial, țările blocului sterling din cadrul Imperiului Britanic își doreau să protejeze valoarea externă a acestuia; de aceea în tot Imperiul s-au adoptat legi de
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
din lume și acorda membrilor săi libertate totală a plăților. Membrii se bucurau de rate de schimb stabile și acces permanent la resursele financiare ale Londrei. Între timp, guvernul britanic putea utiliza rezervele comune ale întregii zone pentru a susține lira sterlină în momente când pe piața internațională se manifesta o penurie de dolari americani. Devalorizarea în noiembrie 1967 a lirei sterline de la cursul de 1 liră la 2,80 dolari la o liră la 2,40 dolari nu a fost
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
permanent la resursele financiare ale Londrei. Între timp, guvernul britanic putea utiliza rezervele comune ale întregii zone pentru a susține lira sterlină în momente când pe piața internațională se manifesta o penurie de dolari americani. Devalorizarea în noiembrie 1967 a lirei sterline de la cursul de 1 liră la 2,80 dolari la o liră la 2,40 dolari nu a fost bine primită în multe părți ale zonei și, spre deosebire de devalorizarea din 1949, multe țări ale zonei sterling nu au devalorizat
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
Între timp, guvernul britanic putea utiliza rezervele comune ale întregii zone pentru a susține lira sterlină în momente când pe piața internațională se manifesta o penurie de dolari americani. Devalorizarea în noiembrie 1967 a lirei sterline de la cursul de 1 liră la 2,80 dolari la o liră la 2,40 dolari nu a fost bine primită în multe părți ale zonei și, spre deosebire de devalorizarea din 1949, multe țări ale zonei sterling nu au devalorizat și ele monedele naționale. Acordurile de la
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
comune ale întregii zone pentru a susține lira sterlină în momente când pe piața internațională se manifesta o penurie de dolari americani. Devalorizarea în noiembrie 1967 a lirei sterline de la cursul de 1 liră la 2,80 dolari la o liră la 2,40 dolari nu a fost bine primită în multe părți ale zonei și, spre deosebire de devalorizarea din 1949, multe țări ale zonei sterling nu au devalorizat și ele monedele naționale. Acordurile de la Basel din 1968 au fost gândite pentru
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
nu a fost bine primită în multe părți ale zonei și, spre deosebire de devalorizarea din 1949, multe țări ale zonei sterling nu au devalorizat și ele monedele naționale. Acordurile de la Basel din 1968 au fost gândite pentru a evita migrarea de la lira sterlină la dolarul american în cadrul zonei sterling. La 22 iunie 1972, Regatul Unit a impus reglementări ale ratei de schimb valutar față de zona sterling, cu excepția Irlandei, Insulei Man și Insulelor Canalului. În același timp, lira sterlină a început să aibă
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
pentru a evita migrarea de la lira sterlină la dolarul american în cadrul zonei sterling. La 22 iunie 1972, Regatul Unit a impus reglementări ale ratei de schimb valutar față de zona sterling, cu excepția Irlandei, Insulei Man și Insulelor Canalului. În același timp, lira sterlină a început să aibă rată de schimb flotantă. Conform ministrului de finanțe Anthony Barber, aceasta s-a făcut pentru a opri o creștere de aflux de capital către alte părți ale zonei sterling. Adversarii au susținut că motivul real
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
sterling în timp ce Franța continua să aibă relații economice cu fostele sale colonii în zonele CFA și CFP. Una dintre problemele abordate în negocierile de aderare a Regatului Unit la CEE a fost problema „balanțelor sterling”, balanțe deținute la Londra în lire sterline de către guvernele țărilor nemembre ale zonei sterling, care în multe cazuri s-au soldat cu datorii suportate în timpul războiului de Regatul Unit. Franța a susținut că aceste obligații sunt o amenințare potențială față de stabilitatea lirei și că ar putea
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
deținute la Londra în lire sterline de către guvernele țărilor nemembre ale zonei sterling, care în multe cazuri s-au soldat cu datorii suportate în timpul războiului de Regatul Unit. Franța a susținut că aceste obligații sunt o amenințare potențială față de stabilitatea lirei și că ar putea cauza turbulențe în întreaga comunitate europeană. De aceea, era necesar un acord ca parte a aderării Regatului Unit la CEE, și principalul motiv de existență al zonei a dispărut. Gibraltarul a fost reinclus în noua mini-zonă
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
la organizarea acesteia. Meciurile s-au ținut în diferite locuri iar finala s-a disputat la Camkin's Hall, Birmingham. Joe Davis a câștigat învingându-l pe Tom Dennis cu scorul de 20-11 și a primit un premiu de 6 lire și 10 șilingi. Cel mai mare break al ediției, de 60 de puncte, a fost realizat de Albert Cope. În anii următori, Joe Davis a rămas campion câștigând în fiecare an, până în 1940 inclusiv. În pofida creșterii interesului față de snooker, ediția
World Snooker Championship () [Corola-website/Science/322478_a_323807]
-
spus că inventarul respectiv era depășit în cea mai mare parte din punct de vedere tehnic. Costurile suportate de bugetul italian datorită participării la acest conflict au fost uriașe. Astfel, au fost cheltuite între 6 și 8,5 milioane de lire, adică între 14% și 20% din cheltuielile bugetare, ceea ce a dus la mari probleme pentru Italia în perioada dinaintea celui de-al doilea război mondial.
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
a distrus 37 de nave spaniole ce se pregăteau pentru marea debarcare din anul următor. În același an, a atacat și a jefuit nava spaniolă "San Felipe" ce aducea din Extremul Orient o încărcătură în valoare de un milion de lire sterline. Construirea și echiparea navelor precum și alcătuirea echipajelor ce aveau să constituie viitoarea "Armada" a necesitat un uriaș efort financiar, chiar pentru o țară bogată cum era Spania sfârșitului de secol XVI. Provinciile sale au fost supuse la plata unor
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
că evoluarea la Olympique de Marseille a fost unul din visurile copilăriei sale. După 9 sezoane petrecute în Franța, acesta a părăsit "Hexagonul" pentru a ajunge în Premier League, la Sunderland, pe 24 iulie 2009, pentru aproximativ 5 milioane de lire sterline, semnând un contract pe 4 ani cu englezii. Și aici a fost ales căpitan de către antrenorul Steve Bruce. Pe 15 august și-a făcut debutul în Premier League cu Bolton Wanderers, contribuind la victoria cu 1-0 a echipei sale
Lorik Cana () [Corola-website/Science/328938_a_330267]
-
mai multe albume, cateva cu formația Gveret Tapuah, dar nu a ajuns la recunoașterea artistică ce și-a dorit-o, nici la un succes comercial semnificativ, desi devenise cântărețul anului pe topul Radiodifuziunii israeliene, i se decernase premiul Kinor David (Lira lui David), în 1974 câștigase iarăși premiul Festivalului cântecului israelian și a participat în 1975 ca reprezentant al Israelului la Concursul Eurovision. Când deja era cât pe ce să renunțe la cariera muzicală, în 1977 s-a hotărât să înregistreze
Shlomo Artzi () [Corola-website/Science/328959_a_330288]
-
decolorant, o substanță rară folosită la purificarea petrolului. Stark l-a avertizat pe Hatherley să nu spună nimănui despre acea lucrare, oferindu-i 50 de guinee (aproxiamtiv 52 £, o sumă enormă la acea vreme, în valoare de peste 4.000 de lire sterline astăzi). Hatherley s-a simțit obligat să accepte această lucrare, în ciuda îndoielilor sale, deoarece avea foarte puțin de lucru și ducea lipsă de bani. Inginerul a plecat cu ultimul tren spre domeniul colonelului, schimbând un tren la Reading și
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
în același an, durând 3 ani de zile. În timpul Jocurilor cuprindea două aripi temporare, care au ridicat capacitatea de la 2.800 de locuri în timp normal la 17.500 de locuri. Costurile construcției se ridică la 269 de milioane de lire sterline. a avut inaugurarea oficială pe data de 27 iulie 2011 cu ocazia sărbătoririi a numai un an până la începerea Jocurilor Olimpice de vară din 2012. Deschiderea a fost marcată cu o săritură de la platforma de 10 metri executată de britanicul
Centrul Acvatic din Londra () [Corola-website/Science/325959_a_327288]
-
ale arabilor în 1920 și 1921. Răspunsul autorităților britanice a fost adoptarea unui sistem de cote de imigrație. Astfel era limitat numărul anual de imigranți evrei care intrau în Palestina. Excepții erau făcute pentru evreii care aveau peste 1000 de lire în numerar (aproximativ 100.000 de lire la valoarea din 2000), sau pentru muncitori evrei cu peste 500 de lire în numerar. Atacurile arabe asupra așăzărilor evreiești izolate și eșecul britanic de a-i proteja au dus la crearea milițiilor
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
autorităților britanice a fost adoptarea unui sistem de cote de imigrație. Astfel era limitat numărul anual de imigranți evrei care intrau în Palestina. Excepții erau făcute pentru evreii care aveau peste 1000 de lire în numerar (aproximativ 100.000 de lire la valoarea din 2000), sau pentru muncitori evrei cu peste 500 de lire în numerar. Atacurile arabe asupra așăzărilor evreiești izolate și eșecul britanic de a-i proteja au dus la crearea milițiilor „Haganah” ("Apărarea") care era dedicată apărării așezărilor
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
limitat numărul anual de imigranți evrei care intrau în Palestina. Excepții erau făcute pentru evreii care aveau peste 1000 de lire în numerar (aproximativ 100.000 de lire la valoarea din 2000), sau pentru muncitori evrei cu peste 500 de lire în numerar. Atacurile arabe asupra așăzărilor evreiești izolate și eșecul britanic de a-i proteja au dus la crearea milițiilor „Haganah” ("Apărarea") care era dedicată apărării așezărilor evreiești. Până în 1923 numărul evreilor din Palestina ajunsese la 90.000. Între 1924
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]