6,722 matches
-
cunoscută, gara de lângă șosea, apoi localitatea limitrofă orașului. Pe la 9,30 ieșisem din sat, după 50 de minute intram în Roman. Am evitat întâlnirea cu mama, știam că s- ar fi alarmat auzindu-mi isprava, și am popsit la o mătușă. Trebuia, măcar fiindcă bănuiam că era obligatoriu să mă revigorez, să mănânc ceva. O dulceață, cu apă rece, era suficient. Pe la 11 fără zece, am făcut calea întoarsă. Realizam că mergeam repede, aveam un pic de antrenament, vânt din spate
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pe cei care-și fac fântâni acoperite lângă poartă, cu bănci la umbră în apropiere). După vreo 40 de minute a apărut și el, pedalând de zor. Bucurându-ne de vremea bună, am pedalat până la gospodăria care fusese a bunicilor. Mătușa de acolo, de la înălțimea celor 86 de ani ne-a invitat să mai sosim și cu soțiile și cu fetele noastre. Nu puteam refuza plăcintele și porumbul fiert, sau perele mai bune ca oriunde. Poate nepotrivit cu locul în care
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
PURIFICARE DUHOVNICEASCĂ Aici, în această localitate rurală, se găsesc toate neamurile și rubedeniile noastre. De aici provine familia Aciocîrlănoaiei, cu toate ramificațiile ei. Pe vremea aceea, încă mai trăiau bunicii mei după tată și, bineînțeles, o parte din unchii și mătușile mele. Ne-am instalat într-o aripă casei părintești și am început să ne adaptăm noilor condiții de viață. Era primăvară. Ici-colo, timid, vegetația încerca să-și facă simțită prezența. Fusese o iarnă relativ ușoară, lipsită de ninsorile binefăcătoare pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
B.Dacă ați dori să mulțumiți cuiva despre ceea ce sunteți, cui ar trebui s-o faceți? Sunt foarte mulți! Încep cu bunica o femeie simplă, fată de viticultor din zona Jidvei care-mi recita de cum mă vedea din baladele germane, mătușii mele pianistă care de mic copil îmi cânta din Bach, Brahms, Chopin, Beethoven, Liszt sau Charles-Marie Widor. A.B. Mamei? Tatălui? (zâmbește) Desigur, mamei care ani de zile era publicul meu și mă încuraja să scriu mai departe. Tatălui meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
așezat în credința lor sub semnul chibzuitei lucrări a Sfântului Nicolae, marele făcător de minuni. De aici și numele meu de botez Nicolae. A.B.Dar visul, legenda? Mi se pare mult spus legendă. Întâmplarea se leagă de existența unei mătuși, Șerbana, de peste 95 de ani la vremea aceea. O ardeleancă veche, un fel de isihastă; locuia retrasă, la fratele cel mare al mamei, unchiul Gheorghe Moraru, într-o chilie, în post și rugăciune. A.B.Scuze că întrerup, dar ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Săcelele Brașovului. Cei mai mulți dintre urmașii celor descălecați aici mi-au indicat această localitate; alții precizând chiar locul: Satul lung. A.B.Nu vreau să ne îndepărtăm de vis! Povestiți-mi visul! Într-o noapte, cu câteva luni înainte de nașterea mea, mătușa Șerbana a avut un vis, povestit mie de mama: isihasta se afla într-o grădină cu multă verdeață, cu flori și păsări. De undeva din adâncul grădinii înainta spre dânsa o femeie îmbrăcată într-o giulgie albă, cu un prunc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la ea o prietenă. Când invitata a venit, isihasta i-a mărturisit visul, a rugat-o să nu-l spună nimănui, ci doar să constate (de se va întâmpla ca ea să moară) dacă Ilenuța lui Bunea va naște băiat. Mătușa Șerbana n-a murit însă, și-a văzut visul împlinit, sporind și mai mult aura metafizică din jurul acestei nașteri. A.B.Cum s-ar spune din amnios, cum ziceți, ați plonjat direct în legendă, în metafizică? Țin minte drumul pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și-a văzut visul împlinit, sporind și mai mult aura metafizică din jurul acestei nașteri. A.B.Cum s-ar spune din amnios, cum ziceți, ați plonjat direct în legendă, în metafizică? Țin minte drumul pe care-l străbăteam până la chilia mătușii Șerbana, cu mama, de mână, să-i ducem câte ceva de-ale gurii; aveam, cred, doi, poate trei ani. Apariția ei era, am realizat mai târziu, una de vedenie: mi se înfățișa într-o mantie neagră, încinsă cu o panglică purpurie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
șansa de a crește într-o familie numeroasă, grijulie, cu mulți adulți de la care aveam ce învăța atît între rude cît și în cercurile de prieteni ale părinților și bunicilor. Bunicul meu, veteran din ambele războaie, soția lui și două mătuși locuiau cu noi. Erau vizitați de persoane elevate spiritual, bogate în experiențe diverse, mai ales generalii și comandorii care veneau adesea la bunicul meu, oameni care știau și literatură, artă, limbi străine, care știau să converseze. Mi-au rămas în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
deșteaptă ca mine. O găseam întotdeauna ajunsă, la iesle, lăptoasă și devreme acasă. Așa că, viteaz, la Roman, mă orientam după turnul cu ceas al Episcopiei, vizibil din tot orașul, ca piscul Toaca deasupra Ceahlăului. O găseam pe doamna speriată, pe mătuși la poartă, iar eu, derbedeu, pe străzile cu pavajul spart, abia veneam, nu veneam, ca Nică a lui Ștefan a Petrei, lectura mea obligatorie de peste zi, alături de Șoimii și Neamul Șoimăreștilor. Nu înțelegeam nimic din Țara de dincolo de negură, până
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu copiii. Pe masa judecătorului era o tricicletă a copiilor. M-am interesat, a Început judecătorul, de viața fiecăruia, și a părinților și a copiilor. Am vizitat familiile cărora le-ați Încredințat copiii. Băiatul, doamnă, e plasat rău la o mătușă a dvs. Copilul iese singur În stradă; e prea mic, iar circulația mașinilor foarte vie. Vă atrag serios atenția asupra acestui fapt. Mătușa dvs. nu poate da atenția cuvenită copilului. Fetița, de asemenea, e plasată În condițiuni nesatisfăcătoare. E la
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
a copiilor. Am vizitat familiile cărora le-ați Încredințat copiii. Băiatul, doamnă, e plasat rău la o mătușă a dvs. Copilul iese singur În stradă; e prea mic, iar circulația mașinilor foarte vie. Vă atrag serios atenția asupra acestui fapt. Mătușa dvs. nu poate da atenția cuvenită copilului. Fetița, de asemenea, e plasată În condițiuni nesatisfăcătoare. E la o vârstă când are nevoie de Îngrijiri speciale. M-am informat doamnă și asupra vieții dvs. Înclin să cred că dvs. aveți mai
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
muncitor cu domiciliu obligatoriu în Roman; mama a fost închisă; una dintre surorile sale, studentă în anul V la Arhitectură, a fost și ea închisă, iar cealaltă soră, studentă la Medicină, a abandonat școala și a fost adoptată de o mătușă. După eliberare, Lucinescu a fost angajat ca sudor în București și a lucrat ulterior ca operator ultrasunete, tehnician, lector pentru cursurile post-universitare la Politehnică și pe platforma Măgurele, și ca șef de laborator. A absolvit cu notă maximă Facultatea de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ne-a îndrumat. În momentul când a fost invocat puternicul zeu, micuța (?!) Palimala a scos un chiot de bucurie, repetat apoi de mai multe ori, la invocarea altor aspecte divine. A trecut după aceea din brațele tatălui în ale unei mătuși, apoi în ale alteia, până a adormit în baia de vibrații... Finalul unei zile fericite și pline din viața noastră ne-a găsit reuniți în fața prasad-ului și a mâncării indiene. Totul a fost delicios - uneori, inedit - ne-am săturat
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Mircea Praizner. După un an și jumătate va fi eliberat și primește domiciliu obligatoriu (D.O.). Pînă la Revoluție va fi hărțuit continuu de Securitate. Ana-Aurelia Trăilă (n. 1920) din Iași, cu domiciliul la Botoșani, unde avea trei case. O mătușă îi lasă ei și celor două surori cîte 50 de hectare de pămînt, pe moșia Cordăreni. Cînd se întorc din refugiu se mută în altă casă ce le aparținea, cealaltă fiind confiscată. Tatăl, de 73 de ani, este condamnat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aproape Întotdeauna „oglinzi carnivore” - au putut contempla cu calm tipurile fundamentale umane și sociale, eterna tipologie romanescă: băcanul, ofițerul, curtezana, ratatul, preotul și funcționarul, țăranul chiar - aflat În mediu străin, orășenesc, dar și la el acasă, În vacanțele lungi la mătușile mele, Nemțoaice, În Banatul sârbesc și cel românesc! -, intelectualul care era adesea profesorul, deci autoritatea, o anume autoritate!, dar și micul poet care rata cu farmec, militarul, și femeile! Dacă aș fi crescut Într-o mare metropolă, la București, precum
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
deloc de Partidul Democrat. Primul dintre ei În ordinea importanței și a mediatizării nu e nimeni altul decât Adrian Năstase. Nu poate să justifice sume considerabile. A Încercat să o facă, invocând consistenta, dar improbabila moștenire primită de la o rudă — „mătușa Tamara“, despre care s-a aflat că trăia foarte modest Într-un mic apartament de bloc. Mătușa Tamara a devenit astfel post-mortem un personaj pitoresc al folclorului politic românesc, ceea ce l-a ridiculizat pe Năstase, lucru Încă și mai grav
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
decât Adrian Năstase. Nu poate să justifice sume considerabile. A Încercat să o facă, invocând consistenta, dar improbabila moștenire primită de la o rudă — „mătușa Tamara“, despre care s-a aflat că trăia foarte modest Într-un mic apartament de bloc. Mătușa Tamara a devenit astfel post-mortem un personaj pitoresc al folclorului politic românesc, ceea ce l-a ridiculizat pe Năstase, lucru Încă și mai grav pentru un om politic decât eventuala Încălcare a legii. A fost o cădere dureroasă a celui căruia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
scriitoare, cu o mare capacitate de descriere și portretizare și cu un ascuțit simț al umorului; se perindă prin fața cititorului galeria aproape completă a Împăraților și Împărăteselor, regilor și reginelor, prinților și prințeselor din Întreaga Europă, mai toți veri, unchi, mătuși sau nepoți ai Mariei, evocați cu un amestec de tandrețe și ironie. Față de ce a Însemnat mitul reginei Maria acum trei sferturi de veac, astăzi amintirea ei este mult mai ștearsă. A urmat și ea declinul pe care l-a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mea se va putea întâlni nepotul. Acesta era pactul la care ajunsesem eu, Jayne și psihiatri noștri - toți, în afara lui Robby (care nu știa nimic despre acest aranjament și nu întrebase niciodată nimic, atât cât îmi aduceam eu aminte, despre mătuși sau bunică). Cel mai trist moment al serii a fost atunci când am realizat - după ce m-au întrebat - că nu aveam nici o fotografie a fiului meu. Au urmat întrebări despre Jayne, despre viața în suburbia de pe Coasta de East, despre vânătaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
s-a mirat de marea schimbare În bine. Doresc mult să-mi revăd și eu orașul natal, depinde de fosta mea elevă, când va fixa ea. Am arătat lui Tănăsescu Monografia. S-a bucurat când În ea a regăsit fotografia mătușei lui (Adela Scriban) și i-am spus că la Muzeu se găsește și fotografia mamei lui (...). Aștept zilele următoare pe Mărioara Ioachim, profesoară de l. franceză la Bacău, fiica lui Ioachim care ținea cantina de la Suha. Dl. Ciurea Îi cunoaște
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sincere urări de sănătate. Cu toată stima, V. Popa </citation> <citation author=”RACOVIȚĂ Elena” loc=”(Brașov)” data =”(26 sept. 1972)”> Domnule Dimitriu, Cu poșta de azi 29.9., chitanța nr. 210442 am expediat pe adresa matale un pachețel cu tabloul mătușii tatălui meu C. Romanescu, a cărei fotografie cred că o mai aveți În muzeu și pe care eu am văzut-o când era Dl. Ciurea director și muzeul În casele Pașcanu din fața primăriei. Dl. Ciurea, care știa că originalul este
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sănătate, spor la lucru, reușită deplină În tot ce Întreprindeți. Urările mele se Îndreaptă și către membrii familiei Dstră. Cu toată considerația, Maria-Luiza Ungureanu </citation> <citation author=”VASILIU Alexandru” loc=”Făgăraș” data=”2 aprilie 1972”> Stimate Domnule Dimitriu, După moartea mătușii mele , după un an, am avut un deces În familie - mama -, ca după puțin timp să am și eu necazuri personale, fiind nevoit să mă interneze la Clinica Fundeni Buc. pentru operație. De acum Încolo sper ca totul să fie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nici nu-ți mai pare atât de vulgară. Câteva săli cu pictură spaniolă. Nu văd Velázquez. Rețin un Murillo, Tânărul cerșetor, splendid. Goya, câteva lucrări din celebra și strălucita lui serie de portrete. Contesa de Carpio seamănă mult cu o mătușă a mea pe linia mamei, Maria, cu origini grecești, care s-a înecat la treizeci și ceva de ani împreună cu soțul ei, un bogat armator grec, „proprietar de vapoare”, cum își amintește cu reținută mândrie mama. Păstrez două fotografii de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și întâmplat, a fost de altfel singurul meu roman, și înainte, și după Absența..., care a trecut prin porțile cenzurii de parcă cerberii adormiseră sau erau beți!... În vara lui ’67 m-am dus încă o dată la Lugoj, unde trăia încă mătușa - de fapt stră-mătușa mea - Wilma tante, cea care o adoptase și o crescuse pe mama, sora mamei ei, care ținuse o prăvălie în satul Vărădia de Caraș, în timp ce bunica mea, Omama, Olga Kunerth-Böhmler, trăia dincolo de graniță, în Sârbia, lângă Vârșeț
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]