6,868 matches
-
Leigh se uită la pantalonii groși din frotir și hanoracul de pe ea și ridică din umeri. — Nu te simți bine? Ți-e frig? — Nu știu; cu asta am găsit să mă îmbrac. Ce contează? — Nu contează, doar că e de mirare că o persoană atât de, cum să zic, sensibilă la temperatură, nu moare de cald. Leigh n-avea de gând să recunoască faptul că ei chiar îi era cald — prea cald — dar că existau circumstanțe atenuante. Chiar dacă Adriana a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Hayek la premiile Oscar, șopti ea. Femeia ridică iute capul și se uită surprinsă la Adriana. — Vai, dar văd că te pricepi la bijuterii, nu-i așa? Nu prea, spuse Adriana râzând, dar mă pricep la bijuteriile voastre. Era de mirare — nu, era de-a dreptul surprinzător — cum de Toby și-a amintit că ea admirase într-o revistă mai veche cerceii pe care Salma i-a purtat la premiile Oscar. Numai asta și era deja incredibil, dar faptul că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
plouate. Câte corăbii vi s-au Înecat? Hai, că viața e frumoasă, uite ce vară se anunță, iar nevastă-mea vrea să spele covorul. Sticla de Tămâioasă apare pe masă. Rece. Gore vede cizmele de cauciuc și ridică sprâncenele a mirare. Sandule, observ că luași numai o pereche. De ce nu două perechi? Tu nu prestezi? După ce Înghite lacom câteva guri, Sadu clatină din cap. Gore, mă cam dor șalele, așa că sunt accidentat. Absent motivat, ca-n filmul cu vandam. A zis
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de alea sau cum le zice, mijloace de contracepție, ca să nu vină fata cu burta la gură, la ușa lu` mă-sa și figuri În cap... N-am dreptate? Sandu Șpriț se uită la cei doi, cuprins de o mare mirare. Aproape că dă senzația unuia picat tocmai atunci din lună și așezat la masă, cu o Tămâioasă În față, spre deplină degringoladă de gradul III. Gicule, Gore, ce-i mă cu voi? Aveți copii care au picat examenul? Nu, ai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
agonisit? Ultracentral sau Într-o margine de cimitir, lângă buruieni și peturi aruncate de familiile cătrănite? Fața lui Gore devine roșie. Răsuflă sacadat, iar ochii i se rotesc În orbite. Dă paharul peste cap, apoi Îl umple din nou. Spre mirarea lui Sandu, și el și Gicu au decis să se „cinstească” numai cu vin, renegând temporare zilele În care berea era la mare preț, iar orice explicație a fost evitată de la bun Început. Sandule, nu vorbi cu păcat că te
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Era... Ploaie În ferestre, frunze ruginii lipite de geamuri, fum să-l tai cu cuțitul și muzică lăutărească. Decor bahic, strâns Între patru rame românești. Tablou cu cheflii, numai mirosul de țuică fiartă nu poate ieși din el, spre marea mirare a lui Gicu. Eu vă spun, În ton cu toamna asta iabrașă care a venit grămadă pe noi, țuica fiartă e bună la Crăciun, când e porcu` perpelit, cu paie, nu cu arzătorul, da` dacă e frig ca-n Peștera
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
discuții cu bolnavii înșiși. Niciodată Rieux nu găsise că e atât de grea meseria lui. Până atunci bolnavii îi ușurau sarcina, i se dăruiau. Pentru prima oară medicul îi simțea reticenți, refugiați în adâncul bolii lor cu un fel de mirare neîncrezătoare. Era o luptă cu care încă nu era obișnuit. Și, pe la ora zece seara, cu mașina oprită în fața casei bătrânului astmatic pe care-l vizita ultimul, lui Rieux îi venea greu să se smulgă de la volan. Întârzia privind strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
1695 acest domn a demonstrat pe plan cultural „o continuare a domniei tatălui său”<footnote Nicolae Grigoraș, Duca vodă cel bătrân. Înfăptuirile sale culturale, în: „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, nr. 7-8, anul XLVIII, Iași, 1972, p. 537 footnote>. Este de mirare că un om ca Gheorghe Duca a avut preocupări culturale. Domnia lui poate fi socotită ca fiind una de dezvoltare a artelor și a spiritualității ortodoxe în special. În timpul ultimei domnii biserica Sfântul Nicolae Domnesc este zugrăvită și devine catedrală
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
lume, erau sub pămînt. Clinica nu garanta unei mame măslinii, nici măcar uneia șatene, că va avea un copil bălai. Dar nu era imposibil. Blondelor, da, și doar cine știe ce moștenire genetică obscură să fi dus la un alt rezultat. Era de mirare că blondele nu-și vopseau părul negru, nici măcar roșu. Dansatoarea lui Jesper, cel mai bun prieten al lui Thomas, avea părul roșu; Thomas credea că asta fusese cauza Îndobitocirii lui Castor - Thomas era Pollux, așa erau numiți de către o parte
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era În impas. Dacă dragostea lui cea mare fusese sortit să o dăruiască unui bărbat și Încă nu Își dăduse seama? Thomas Își trecuse prima parte a tinereții așa cum se știe. Risipind. Adunînd; citea și recitea, În anii aceia, spre mirarea unora, sonetele lui Shakespeare. Teatrul: Hamlet, mai ales. Poate și datorită faptului că Hamlet - Hamled - bîntuise cîndva prin locuri pe care Thomas le călcase Încă de copil. Thomas știa bine că prințul nici nu se atinsese de Ofelia, poate chiar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ispitele ei, devenind numai spirit, numai credință, și Francisc din Assisi s a desfătat În toate felurile, pînă i-a arătat Domnul calea, de ce nu și ție, pocăiește-te, Thomas! „Nu, Helga, nu e vremea Încă!“, a zis acesta, spre mirarea lui. „Care vreme?“ „Aceea pe care o gîndești tu... În mine, cum să spun... și sfînt - de-ar fi prin cine știe ce minune să ajung - nu aș putea fi decît Sfîntul Thomas cel Rău... Poate doar atunci cînd animalul din mine
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
masă din bumbac aveau exact aceeași nuanță de roz ca și florile, de-ai fi zis că provin din aceeași seră. Lexington reușise cumva să procure chiar și veselă din sidef roz, umplută ochi cu căpșuni proaspete. Nu-i de mirare că-i considerat un geniu. Vreau să spun că, din câte știam eu, nici nu există sidef roz. Ceva trebuie să se fi întâmplat de când ne-am întors din LA, pentru că în seara aceea, la petrecere, Zach a fost până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
amânare binevenită pentru amândouă. Lunea aceea de-abia m-am putut aduna să fac ceva. Invitația de la Chanel era atât de captivantă, îmi oferea posibilitatea de a cumpăra poșete matlasate la numai 150$ în loc de 2 000 (nici nu-i de mirare că estrogenul o ia razna), așa că am uitat, practic, faptul că avusesem zero randevuuri cu Zach pe o perioadă de timp însemnată. Mă obișnuisem cu lipsa întâlnirilor intime, braziliene, dar acum nu părea să fie pregătit nici măcar să bea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
liniștit. Pe cuvânt, am văzut cum o dată K.K. aproape și-a omorât verișoara la o vânzare de mostre TSE, fiindcă amândouă doreau aceeași minunată jachetă de cașmir și nu era decât o singură bucată la vânzare. Nici nu-i de mirare că, în astfel de ocazii, Jolene Morgan își pune la punct din timp toate „loviturile pe frontul cumpărăturilor“. A organizat o „întâlnire strategică“ pre-Chanel cu Lara Lowell, Julie și cu mine, la prânz, la restaurantul Four Seasons de pe East Fifty-second
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
A fost de acord să mă sune mai târziu. Doar avea o perioadă mai aglomerată. Vreau să zic, așa cum spunea și Zach, era foarte stresant să fii cel mai în vogă tânăr fotograf din New York, în concluzie, nu-i de mirare că n-are timp pentru o cină la Jo Jo. Îl înțelegeam pe deplin. Voiam să-i arăt că renunț cu maturitate la cina de la Jo Jo și, poate, drept răsplată, o să mă invite el acolo. Drept urmare, în seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Era drapat cu dantelă italiană exact ca aceea pe care o folosește Dolce & Gabbana la corsete. Obloanele erau deschise și am putut să admir lacul și munții de afară, totul era albastru, ca pe-o peliculă Technicolor. Nu-i de mirare că-n Hamptons nu vezi deloc italieni. Eram destul de uluită de întorsătura pe care mi-o oferea viața. Vreau să spun, eram vie, evitasem o scenă de despărțire potențial neplăcută dintre Julie și Charlie - în care nu aveam nici o vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
se fi simțit Halle Berry în noaptea în care a câștigat Oscarul. Vreau să spun, imaginați-vă, s-a dus să ridice statueta aceea micuță, drăgălașă, aurie, în fața întregii lumi și era îmbrăcată ca o patinatoare. Nici nu-i de mirare c-a avut un atac de panică. Nu puteam să spun nimic, Jazz fusese atât de drăguță și mi-a împrumutat-o, dar și-a dat seama că-s dezamăgită. A încercat să mă încurajeze: —Daaaa, e un pic WASPy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
aprins lumina. Pe marginea chiuvetei era o cutiuță albă pe care scria: TRUSĂ DE NOAPTE. Am deschis-o. Înăuntru era un pachet de bombonele mentolate și o cutie de prezervative LifeStyle ultrasenzitive. Am închis-o repede. Dumnezeule, nu-i de mirare că toată lumea are privirea aceea în ochi. Am găsit săpunul și mi-am spălat fața cu apă rece. M-am uitat în oglindă, nu arătam chiar atât de rău cum crezusem. De fapt, mi-am zis, chiar e ceva deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
intrarea principală, am observat blazonul familiei pictat deasupra ei în auriu și albastru. Așa fac cei din nobilimea britanică, în caz că nu sunteți intimidați îndeajuns, vă servesc blazonul familiei, ca să vă bage în sperieți de-a binelea. Nici nu-i de mirare că-n Anglia nimeni n-are o părere bună despre sine. Am apucat ciocanul în formă de cap de grifon și am bătut la ușă emoționată. Câteva minute, am stat acolo așteptând sub privirile crunte ale grifonului. N-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
înlocui în ele prin gest ceea ce nu se exprimă prin accent și intonație. Și uită-te, dragă Víctore, la ziarele extremei drepte, ale așa-numitului integrism, și-ai să vezi cum abuzează de cursive, de capitaluțe, de majuscule, de semnele mirării și de toate expedientele tipografice. Pantomimă, pantomimă, pantomimă! Iată simplitatea mijloacelor lor de exprimare sau mai degrabă iată părerea lor despre simplitatea naivă a cititorilor lor. Ei bine, trebuie să isprăvim odată cu naivitatea asta.“ Alteori l-am auzit pe don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în 1914 în Biblioteca „Renacimiento“, și de ea s-a ales praful și pulberea. Se pare că mai există una, din 1928, dar nu o cunosc decât dintr-o referință bibliografică. Nu am văzut-o, și nici nu e de mirare, deoarece la vremea aceea era la putere dictatura, și eu în exil, ca să nu mă supun ei, în Hendaya. În 1914, după ce fusesem îndepărtat - mai bine zis dezîncușcat - din prima mea funcție de rector al Universității din Salamanca, am intrat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
zahăr sau de carne. Ne căutau în catastife lungi, ne studiau buletinele, certificatele de naștere ale copiilor, copii în carne și oase, și, dacă nu se săturau de îmbulzeală, ne dădeau „drepturile”. Cum să fi mers în West cu nonșalanță? Mirarea tâmpă m-a părăsit foarte greu. Acea primă vizită în America a avut și ceva suprarealist în ea. Între 1986 și 1989 am avut două vise obsedante și repetitive, pe care le povesteam câr-Mâr prietenilor din grupul nostru și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu să se schimbe. Într-o zi am plecat la Cracovia. Îmi amintesc de ziua și seara aceea ca de o sfântă beție fericită. Vezi, de obicei relația mea cu Westul era de informație, de conversație rațională, foarte rar de mirare. În autocarul în care am mers spre Cracovia, și pentru celelalte părea firesc să nu se interfereze între noi, să ne lase împreună, după cât se poate, singure. Probabil că figurile noastre, când intrau altele în vorbă, erau cele ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de frustrați epidermic și stomacal să înseteze după libertate, nu după hrană? Și că, până la urmă, majoritatea care voia gaze, ouă, porcul „sacru”, benzină, curent a fost mută. Ceea ce a prevalat a fost totuși sentimentul demnității omenești. Nu e de mirare că acest sentiment a dominat mai ales puștimea, și nu maturii. Mintea oamenilor se concentrează pe strategii de adaptare. Treaba părinților este să-și hrănească pruncii, să-i țină în viață. Când supraviețuirea este amenințată, celelalte valori pălesc. O să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bucurie trucată sau, mai rău, autentică. Te-ai supărat pe ei, că nu găsesc soluții productive. Nostalgia lor este după siguranță, nu după Ceaușescu, după minime certitudini. Dacă nu-și pot face nici un calcul rațional de viață, nu-i de mirare că sunt bingomani. Din această categorie face parte și unul ca bărbatul Vetei. IMGB-ul e o amintire. Doar țuica a mai rămas consolare eternă. Și, în plus, nevestei nu-i mai poate arde una peste bot, ca să-și descarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]