KorAP: Find »[drukola/base=mireasă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...222 223 224 ...262 >

6,536 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

Rebecca. Știu că e greu... dar va trebui să alegi totuși, până la urmă! Pentru o nuntă în iunie, e deja destul de târziu. — Cum să fie târziu? spun uluită. Abia ne-am logodit! Cynthia clatină din cap. — În domeniul rochiilor de mireasă, este foarte târziu. Noi recomandăm în general mireselor ca, în cazul unei logodne scurte, să înceapă să-și caute rochie de mireasă înainte de a se logodi. — Of, Doamne. Oftez din rărunchi. Habar n-am avut că o să fie așa dificil

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
să alegi totuși, până la urmă! Pentru o nuntă în iunie, e deja destul de târziu. — Cum să fie târziu? spun uluită. Abia ne-am logodit! Cynthia clatină din cap. — În domeniul rochiilor de mireasă, este foarte târziu. Noi recomandăm în general mireselor ca, în cazul unei logodne scurte, să înceapă să-și caute rochie de mireasă înainte de a se logodi. — Of, Doamne. Oftez din rărunchi. Habar n-am avut că o să fie așa dificil. — Probeaz-o și pe aia din capăt, propune Suze

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Cum să fie târziu? spun uluită. Abia ne-am logodit! Cynthia clatină din cap. — În domeniul rochiilor de mireasă, este foarte târziu. Noi recomandăm în general mireselor ca, în cazul unei logodne scurte, să înceapă să-și caute rochie de mireasă înainte de a se logodi. — Of, Doamne. Oftez din rărunchi. Habar n-am avut că o să fie așa dificil. — Probeaz-o și pe aia din capăt, propune Suze. Aia cu mânecile evazate de șifon. Pe-aia n-ai încercat-o, nu? A

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
putea să simt ceva! — Știam eu. Vezi? Când găsești rochia potrivită, pur și simplu ai o revelație. Degeaba îți faci planuri, degeaba te uiți pe hârtie. Important e să simți că asta e rochia ta. — Mi-am găsit rochia de mireasă! țip veselă spre Suze. Am găsit-o! — În sfârșit! În glasul Cynthiei se simte ușurarea. Haideți să bem un pahar de șampanie, să sărbătorim! Dispare, iar eu mă admir în oglindă. Asta nu face decât să confirme faptul că nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
cu panglici. — Poate ar trebui să o încerc și pe asta. Doar două secunde. — Știi ce mă gândeam? spune Suze, ridicându-și privirea din Brides. Ce-ar fi să-ți iei o rochie care nu e de fapt rochie de mireasă? De altă culoare! — Uau! O fixez, și imaginația începe să-mi lucreze. De exemplu, roșie. Sau un costum cu pantaloni! sugerează Suze, arătându-mi o fotografie din revistă. Uite ce șic sunt pantalonii ăștia! Dar ți-ai găsit deja rochia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
am să reglez singură situația. Nu trebuie decât... să stau puțin să mă gândesc cum s-o abordez mai bine. Se așterne o tăcere lungă. Afară, o aud pe Cynthia spunând „Mottoul Dream Dress este: nu îți alegi rochia de mireasă...“ — Ascultă, Bex, spune Suze în cele din urmă. Eu nu pot să hotărăsc pentru tine. Nimeni nu poate. Eu nu vreau să-ți zic decât un singur lucru - dacă vrei să renunți la nunta pe care ți-o pregătește maică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
The Pines Elton Road 43 Oxshott Surrey MESAJ TRIMIS PRIN FAX ÎN ATENȚIA LUI BECKY BLOOMWOOD DE LA MAMI 20 martie 2002 Becky, draga mea! Am vești extraordinare! Poate ai auzit deja că Suzie și-a vărsat cafeaua pe rochia de mireasă. A fost distrusă, biata fată. Dar am dus rochia la curățătorie... și au făcut minuni! E din nou albă ca zăpada și ai s-o poți purta, până la urmă! Vorbim curând. Pupici, mama Șapte OK. Așa e, Suze are dreptate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
și scot un document destul de gros, bătut la mașină. Însă, în clipa în care încep să citesc, entuziasmul îmi moare în fașă. Memorandum la Contractul dintre Luke James Brandon (numit în continuare „Mirele“) și Rebecca Jane Bloomwood (numită în continuare „Mireasa“) asupra... Nu înțeleg. Ce memorandum, la ce contract? Că doar nu e... Nu poate să fie... Mă uit nedumerită la Luke, dar el răsfoiește grăbit paginile, părând la fel de șocat ca și mine. — Mamă, ce e chestia asta? zice. — O simplă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
să mergem pe roz, dar eu cred că grenaul ăsta deschis de prună e foarte drăguț, mai ales în combinație cu culorile la care ne gândeam pentru flori. Dar spune-mi tu ce părere ai, draga mea, doar tu ești mireasa! Fotograful pe care ni l-a recomandat Dennis a trecut ieri pe aici și am fost cu toții foarte impresionați. Tati a auzit multe lucruri bune despre el la clubul de golf, ceea ce e un semn foarte bun. Poate să facă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
perfectă de tăiat macaroana? Răspuns: niciodată. Până azi! Îi văd pe Robyn și pe Antoine schimbând priviri între ei, și mor de curiozitate să-i întreb ce părere au de Alicia. Dar... nu e un comportament demn de o viitoare mireasă. Plus că, dacă vorbesc urât despre ea, s-ar putea să înceapă și ei să vorbească urât despre mine. — Așa! spune Robyn. Să trecem la lucruri mai plăcute. Antoine, ai văzut detaliile despre nunta lui Becky. Într-adevar, spune Antoine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
să fac invitațiile cât mai repede. Eu am o vorbă: nu strică niciodată să ai timp să-ți mai arunci un ochi peste ele. Nu vreau să-i rugăm pe invitați să se îmbrace cu „haine de seară“, ca o mireasă pe care o știu eu... Începe să râdă. — Am înțeles. Mă uit iar la cuvintele scrise. Sâmbătă, 22 iunie la ora 19.00 la Hotel Plaza New York City Treaba a devenit cât se poate de serioasă. Și, dacă am de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
intră. Ce-ai pățit? Nimic! Zâmbesc cât pot de radios. Sunt doar puțin preocupată de niște chestii. — Te-ai certat cu maică-ta? Ridic imediat capul. — Nu, zic precaută. De ce mă întrebi asta? — E de la sine înțeles, spune Laurel. Toate miresele se ceartă cu mamele lor. Dacă nu despre ceremonie, atunci despre aranjamentele florale. Eu am aruncat cu o strecurătoare după mama, fiindcă mi-a tăiat trei prietene de pe listă, fără să mă întrebe. — Pe bune? Dar dup-aia v-ați

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
întâlnesc vreodată pe idiotul ăla de bărbat al ei, să vezi ce-i fac. Când pleacă, îmi consult programul pentru restul zilei. Am o oră liberă până la următoarea clientă, așa că mă hotărăsc să mă duc până la raionul cu rochii de mireasă și să-mi mai admir un pic rochia. E clar, lupta se va da între asta și cea de la Vera Wang. Și poate cea de la Tracy Connop. Între una dintre astea trei, clar. Când ajung iar la raionul de reduceri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
cu căldură. După aceea, mai vedem. — Dar pot să-mi duc un proiect până la capăt! sare Danny indignat. Ăsta e unul din punctele mele forte! E unul din... Altfel, cum ar fi acceptat Becky să-i fac eu rochia de mireasă? Mă ia repede de mână, de parcă tocmai ne-am pregăti să cântăm un duet. Cum mi-ar fi încredințat misiunea de a-i crea cea mai importantă ținută din viața ei? Ea crede în mine, chiar dacă alții nu cred. Dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Hotel Plaza, îmbrăcată cu o creație Danny Kovitz, n-o să mă mai facă nimeni neglijent. Și când telefoanele vor începe să sune până când o să le ia foc priza... — Poftim? zic cu un aer tâmp. Danny... — Tu îi faci rochia de mireasă? Christina se întoarce către mine. Parcă ziceai că te-mbraci cu rochia de la Richard Tyler. — Richard Tyler? repetă Danny, cu voce total inexpresivă. — Credeam c-ai ales-o pe aia de la Vera Wang, spune Erin, care asistă la scenă de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
din cauza asta, spune Christina. Crede-mă. — N-am vrut ca lucrurile să ajungă atât de departe. — Firește că n-ai vrut! Nu e vina ta. — Dar e numai și numai vina mea. — Ba nu. E perfect normal. — Normal? — Da! Toate miresele se ceartă cu mamele lor în legătură cu nunta. Nu ești singura, Becky! O privesc nedumerită. Ce-a zis? — Și înțeleg perfect ce înseamnă toată presiunea asta pe care o simți asupra ta. Mă privește cu simpatie. Cu atât mai mult cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
face așa ceva? Închid ochii și las întreaga strălucire a Hotelului Plaza să-mi treacă prin fața ochilor minții, încercând să-mi adun toată încântarea și toată dorința de splendoare și fast. Camerele aurite, plușul scump. Viziunile cu mine în rochie de mireasă, învârtindu-mă pe ringul de dans ca într-un film, în fața unei mulțimi care mă adoră. Dar, nu știu, parcă... acum nu mai sunt chiar atât de copleșită de toate astea. Parcă nu mai sunt atât de convinsă. Of, Doamne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
mea! Ce faci? Cum a fost în Anglia? — Bine, mulțumesc de întrebare. Robyn... — Tocmai vin de la un prânz de mulțumire pe care mi l-a oferit doamna Herman Winkler la Carlton. Ce nuntă de vis! Mirele i-a făcut cadou miresei, la altar, un pui de schnautzer! Atât de drăgălaș... Se încruntă ușor. Unde naiba voiam să ajung? A, da! Ghici! Fiica și ginerele ei tocmai au plecat în Anglia în luna de miere! I-am zis, cine știe, poate dați

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Nu dintre tine și Luke! Dintre mine și tine! Sau, mă rog, dintre tine și Wedding Events Inc. — Poftim? Înghit în sec. Robyn, ce tot spui aici? N-am semnat nimic. — Evident că ai semnat! Am contract semnat cu toate miresele mele! I l-am dat lui Elinor să ți-l dea și mi l-a dat înapoi semnat... cred că am o copie pe aici pe undeva! Ia o înghițitură de șampanie, se răsucește pe scaun și caută într-un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Trebuie neapărat s-o oprești! — Poftim? Robyn mă fixează surprinsă, și sunt conștientă de faptul că și Kristen a ridicat un pic capul, interesată. De ce, scumpa mea? — Fiindcă... vreau să le trimit chiar eu, zic. E o... tradiție de familie. Mireasa întotdeauna... își trimite singură invitațiile. Mă frec pe fața încinsă, încercând să-mi păstrez calmul. În colțul opus al camerei, o văd pe Kirsten scrutându-mă, curioasă. Dumnezeule, probabil că acum fiecare din ele își spune în gând că n-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
spre mine. N-o să-ți vină să crezi, dar deja le-a terminat! — Poftim? Mă uit la ea îngrozită. — E chiar la cutia poștală. Ce... — Păi, oprește-o, ce mai stai! Oprește-o! — Judith! spune Robyn stresată. Judith! Oprește-te! Mireasa are o doleanță la tine. Vrea să trimită ea însăși invitațiile. Cică e nu știu ce tradiție de familie, spune coborând glasul. Englezească. Da. Nu, nici eu nu știu. Mă privește cu un zâmbet grijuliu, de parcă s-ar uita la un copilaș

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
ar fi rău să te relaxezi un pic, spune Robyn. Situația e sub control. N-ai de ce să-ți faci griji! Se apleacă spre mine, cu aerul că-mi vinde un pont. Îți spun și ție ce le spun tuturor mireselor mele, atunci când încep să se agite aiurea... scumpa mea, e doar o nuntă! Nici măcar nu găsesc puterea să-i răspund. Cutia poștală se află după colțul dintre 93th Street și bulevardul Lexington. În clipa în care o cotesc în direcția

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
țintă spre cutia poștală, cu un vraf de plicuri în mână. — Staaai! urlu, grăbind pasul până la stadiul de sprint. Nu le băga! Ajung lângă ea, gâfâind atât de tare că abia pot vorbi. Dă-mi invitațiile, reușesc să îngaim. Sunt mireasa. Becky Bloomwood. — Poftim, zice Judith. Câteva sunt deja înăuntru. Dar să știi că mie nu mi-a zis nimeni că n-ar trebui să le trimit, adaugă scuzându-se. — Știu. Și îmi pare rău. — Dacă nu m-ar fi sunat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
să-mi păstrez simțul proporțiilor. Pe bune, hai s-o spunem p-aia dreaptă, fiecare nuntă are hopurile ei, nu? Nu poți să te aștepți ca totul să meargă ca uns. Tocmai am cumpărat o carte nouă, cu titlul O mireasă realistă, care îmi face foarte bine la moral. Are un capitol întreg despre chichițele nunților, unde scrie că: „Indiferent cât de insurmontabilă pare problema, va exista întotdeauna o soluție! Așa că nu-ți fă griji!“ Exemplul pe care îl dau ei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
foarte bine la moral. Are un capitol întreg despre chichițele nunților, unde scrie că: „Indiferent cât de insurmontabilă pare problema, va exista întotdeauna o soluție! Așa că nu-ți fă griji!“ Exemplul pe care îl dau ei este cel al unei mirese care își pierde pantoful de satin în drum spre recepție. Și nu al uneia care și-a aranjat două nunți diferite în aceeași zi, pe continente diferite, ascunde jumătate din invitații în dulăpiorul de cocktail și a descoperit că tipa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]