6,277 matches
-
Sâmbăta. În câteva luni, bisericuța-replică era gata. Pictura din interiorul capelei fost executată de pictorul Arthur Verona. Capela nu a mai apucat să fie sfințită, și nici măcar să adăpostească inima reginei, pentru că la finele anului 1947 regimul comunist a abolit monarhia, iar regele Mihai, împreună cu mătușa sa principesa Ileana, a plecat în exil. Inima reginei Maria a rămas, astfel, în cripta din stâncă, unde a stat 27 de ani. La 5 iulie 1968, directorul Muzeului Bran, Titus N. Hasdeu, însoțit de
Stella Maris () [Corola-website/Science/315587_a_316916]
-
(cca.1110 - 29 august 1159) a fost prima soție a împăratului bizantin Manuel I Comnen. În cea dintâi jumătate a secolului al XII-lea, o mare primejdie amenința monarhia Basileilor. Regatul puternic, pe care normanzii l-au întemeiat în Italia meridională și în Sicilia, își întindea planurile ambițioase până dincolo de Adriatica: ca și Robert Guiscard și Bohemond, Roger al III-lea visa să se extindă pe socoteala imperiului de la
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
foarte orgolioasă. Aspirând la titlul imperial, el se considera egalul basileului și avea pretenția să i se dea aceleași onoruri ca și împăratului. Mai mult, amintindu-și că Imperiul Bizantin (de limbă greacă) își tăgea originea de la Roma, credea că monarhia bizantină datora Sfântului Imperiu Roman respectul pe care o fiică îl datorează mamei sale. Foarte îndrăgostit, în sfârșit, de puterea lui, se lăuda cu supunerea pe care i-o arăta întregul Occident. Astfel de idei ofensau foarte mult vanitatea grecească
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
un complot urzit împotriva lui; și dacă e adevărat că arhisatrapii din Persia, după spusele panegiristului său, voiră să-i cinstească mormântul cu ofrande mărețe, se poate trage concluzia că ea a exercitat o oarecare influență asupra relațiilor externe ale monarhiei. Se înțelege deci că atunci când muri în 1160, de friguri, Manuel a suferit din pricina asta.Ea a fost înmormântată în mânăstirea Pantocratorului, pe care Ioan Comnenul o întemeiase spre a fi un Saint Denis al dinastiei și unde Manuel însuși
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
aproape două treimi din armata franceză a Imperiului, 305 000 de oameni, ajung să acționeze în Spania, schimbând dramatic situația strategică din Europa Centrală: pentru prima oară din 1805, francezii și aliații lor nu mai dețineau superioritatea numerică față de trupele monarhiei habsburgilor, iar astfel, în cazul izbucnirii războiului între cele două imperii, francezii nu ar fi putut să își aducă trupe din Spania înainte ca austriecii să treacă granițele franceze. Se estima că Imperiul Francez nu ar fi putut să mobilizeze
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
tuturor militarilor din înalta aristocrație habsburgică, conform căreia armata era un liant care trebuia să asigure unitatea imperiului multinațional. Din această cauză, pierderea armatei într-o bătălie decisivă ar fi fost o catastrofă ce ar fi putut amenința chiar existența monarhiei, motiv pentru care arhiducele, un strateg oricum destul de precaut, era mai degrabă preocupat să nu fie învins decât să câștige. Totuși, deși ofensiva nu era în firea sa, arhiducele Carol părea să fie singura opțiune viabilă pentru o comandă atât
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
să fie singura opțiune viabilă pentru o comandă atât de importantă. Ambele părți, atât austriecii cât și francezii, vedeau Germania ca fiind principalul teatru de operațiuni pentru războiul ce se anunța. Astfel, Napoleon I, conștient că un nou război cu monarhia de la Viena este iminent, este nevoit să părăsească teatrul de operațiuni din Spania și revine la Paris. Împăratul nu se așteapă la o mobilizare austriacă rapidă, iar ofensiva acestora de la începutul lunii aprilie îl ia prin surprindere. Planul francez prevedea
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
nunta a avut loc la 26 aprilie 1923 la Westminster Abbey. Elisabeta a devenit "Alteța Sa Regală Ducesa de York". Căsătoria Prințului Albert cu Elisabeta, care provenea dintr-o familie nobilă, dar nu regală, a fost un semn de modernizare a monarhiei britanice: până atunci prinții nu aveau dreptul să se însoare decât cu prințese din alte familii regale. În cadrul îndatoririlor lor regale, Ducele și Ducesa de York au făcut numeroase călătorii: în Irlanda de Nord în iulie 1924, în Africa de Est (Aden
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
fost pusă pe mormântul Războinicului Necunoscut în Mănăstirea Westminster, un gest care a imitat omagiul din ziua nunții ei. Deși fiind considerată unul dintre cei mai cunoscuți membri ai familiei regale din ultimul timp, care a ajutat la stabilizarea popularității monarhiei ca un întreg, Elizabeta a fost subiectul a diverse critici în timpul vieții ei. Afirmațiile conform cărora în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Elizabeta nu ar fi respectat reglementările de raționalizare a hranei al căror subiect era restul populației, sunt
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
a fost un stat de scurtă durată format din cea mai mare parte din părțile sudice ale monarhiei austro-ungare după dizolvarea acesteia, la sfârșitul primului război mondial de către sloveni, croați și sârbi. Acest stat nu a fost recunoscut la nivel internațional. În slovenă, statul era cunoscut cu numele "Država Slovencev, Hrvatov in Srbov", în croată ca "Država Slovenaca
Statul slovenilor, croaților și sârbilor () [Corola-website/Science/315685_a_317014]
-
lui Spalding Gray. În 1876, Leopold Alexis Elijah Walker Gareth Thomas Mountbatten, Duce de Albany și viitor inventator al liftului, este un visător înăbușit. Unchiul său cel inflexibil, Millard (Paxton Whitehead) nu suportă lipsa de respect a lui Leopold față de monarhie, pedepsindu-l aspru și spunându-i că trebuie să se căsătorească cu o americancă bogată, deoarece finanțele familiei Mountbatten sunt epuizate. Unchiul său i-a spus că la "cea de-a treizecea aniversare a zilei sale de naștere devenise o
Kate și Leopold () [Corola-website/Science/316579_a_317908]
-
se bazează pe un sistem multipartinic, parlamentar și reprezentativ al unei monarhii constituționale, reglementat de către Constituția promulgată la 3 noiembrie 1946 și pusă în vigoare la 3 mai 1947), unde șeful guvernului este prim-ministrul, iar Împăratul este simbolul statului și al unității poporului. Puterea executivă este deținută de guvern, cea legislativă
Politica Japoniei () [Corola-website/Science/316827_a_318156]
-
cea legislativă de cele două camere ale Dietei, iar cea judiciară de Curtea Supremă și celelalte instanțe judecătorești, care sunt independente de puterea legislativă și de cea executivă (vezi și articolul Separarea puterilor). Instituția imperială japoneză este cea mai veche monarhie ereditară din lume, existând deja când Japonia a fost menționată pentru prima dată în analele istoriei, ea fiind perpetuată pe o linie de descendență predominant masculină. Împăratul execută funcții ceremoniale, neavând putere reală, nici măcar putere de rezervă. Cu toate că înainte de al
Politica Japoniei () [Corola-website/Science/316827_a_318156]
-
și titlul de duce de Constantinopol și că de aici venea numele purtat de urmașii lui. Spre sfârștul sec al XI-lea, familia Ducas, prin averea, prin puterea, prin considerația care o înconjura, era una din cele mai vestite din monarhie: ea dăduse mai mulți împărați Bizanțului și acum unul din membrii săi, Mihail al VII-lea ocupa tronul. Toc,ai pentru acest motiv Comnenii și Dukas nu se iubeau de loc, cel dintâi basileu din familia Comnenilor, Isac, acând ca
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
statornic și oprosperitate fără pereche. De altfel, ca toți bizantinii, Irina atribuia o putere deosebită rugăciunilor care se ridicau din gura călugărilor catre Dumnezeu și în consecință ea aștepta de la așezământul său tot felul de avantaje pentru buna guvernare a monarhiei și pentru pacea creștinătății. Dar la aceste motive de ordin spiritual se adăugau și considerații mai omenești. Una din fetele împărătesei, Evdochia, făcuse o căsătorie destul de nefericită. Bărbatul ei, fără nici un respect pentru nașterea imperială a tinerei femei, o trata
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
Burgundia intră în posesia casei de Habsburg care va revendica în continuare titlul ducal. În urma Războiului pentru Succesiunea Spaniolă casa de Habsburg pierde tronul Spaniei, iar partea austriacă a familiei nu va mai continua revendicarea. Aceasta va fi reluată de monarhia spaniolă, titlul fiind înglobat în titlurile regelui Spaniei, fiind purtat și actualmente de Juan Carlos. <br clear="all">
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
-lea era familia Comnenilor. Bogăției, întinderii vastelor sale domenii asiatice, numărul vasalilor și clienților, se adăuga, spre a-i mări prestigiul, strălucirea serviciilor aduse de membrii săi: șeful ei, Isac, era pe atunci unul din cei mai iluștrii generali ai monarhiei. Astfel, în 1057, când marii șefi ai armatei, dezgustați de abuzurile puterii civile, se hotărâră pentru un pronunciamento, într un acord unanim proclamară pe Comnen basileu al Romanilor. În felul acesta, Isaac I Comnen pregătea măreția viitoare a casei sale
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
izbucnirea Războiului de optzeci de ani, conflict în care provinciile nordice, majoritar protestante ale Țărilor de Jos se răscoală contra monarhului autoritar, catolic spaniol. În 1579, provinciile rebele semnează Uniunea de la Utrecht, actul de uniune a provinciilor din Nord, împotriva monarhiei spaniole. Provincia Overijsel este printre ultimii semnatari, semnând actul doar în 1580. În timpul conflictului, mare parte din teritoriul senioriei este reocupat de trupele spaniole, dar prin pacea din 1648 se recunoaște apartenența senioriei la Republica Provinciilor Unite ale Țărilor de
Senioria Overijssel () [Corola-website/Science/315068_a_316397]
-
urmași, Hugo Capet a preluat tronul cu ajutorul saxonilor. La început ,regii au deținut un teritoriu restrâns în Île-de-France în jurul Parisului, de unde obțineau veniturile necesare. Mulți duci și conți autonomi de facto stăpâneau restul Franței. În timp ce în Sfântul Imperiu Roman era monarhie electivă, în Franța s-a consolidat monarhia ereditară prin moștenirea neîntreruptă din tată în fiu a coroanei regale. Regii căutau sprijin în orașele prospere și la înaltul cler. Un personaj religios important a fost abatele Suger de la Saint-Denis, care a
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
saxonilor. La început ,regii au deținut un teritoriu restrâns în Île-de-France în jurul Parisului, de unde obțineau veniturile necesare. Mulți duci și conți autonomi de facto stăpâneau restul Franței. În timp ce în Sfântul Imperiu Roman era monarhie electivă, în Franța s-a consolidat monarhia ereditară prin moștenirea neîntreruptă din tată în fiu a coroanei regale. Regii căutau sprijin în orașele prospere și la înaltul cler. Un personaj religios important a fost abatele Suger de la Saint-Denis, care a întărit autoritatea regală centrală, a combătut vasalii
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
Aquitania. Eleonora s-a recăsătorit cu Henric II Platagenet, conte de Anjou, duce de Normandia și din anul 1154, rege al Angliei. Regele francez s-a confruntat cu un rival periculos în propria țară după această căsătorie. Conflictul a consolidat monarhia franceză, primind sprijinul poporului și bisericii, în vreme ce regele englez era acuzat de asasinarea arhiepiscopului de Canterbury. Pentru a-i destabiliza pe englezi, Filip al II-lea al Franței, fiu lui Ludovic VII din a două căsătorie, a provocat o dispută
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
1859, sub conducerea primului ministru Camillo Cavour, care colabora cu casa regală din Piemont. În anul 1870, Mazzini s-a reîntors nemulțumit la Pisa. Cu toate că n-a reușit o democratizare după concepția sa, activitatea lui Mazzini a contribuit la slăbirea monarhiilor, la creșterea rolului cetățenilor liberi în societate și, în final, la unirea națională a Italiei.
Giuseppe Mazzini () [Corola-website/Science/315150_a_316479]
-
regale. Printre creațiile acestei perioade amintim: "Zidul alb" de la Memphis, necropolele regale de la Abydos și Sakkarah, Paleta lui Narmer, Stela regelui Șarpe. Vechiul Regat Egiptean este marcat de mari personalități ca: Sneferu, Keops, Khefren, Mykerinos, faraoni care au consolidat puterea monarhiei. Ca expresie a forței și bogăției regale, s-au construit cele mai mari monumente, Piramidele din Giza și Sfinxul, care constituie și astăzi adevărate simboluri al Egiptului. De aceea, perioada Vechiului Regat a fost considerată "era piramidelor". Numeroasele articole de
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
de aur) este apreciata la justa ei valoare abia după descoperirea, în 1922, a mormântului lui Tutankamon. Regii puternici ai dinastiilor a XVIII-a și a XIX-a și din prima parte a dinastiei a XX-a sunt succedați de monarhii mai puțin autoritare care nu reușesc să mențină unitatea Egiptului. Ultimul mare faraon, Ramses al III-lea, construiește un mare templu funerar pe malul vestic al Nilului, la Medinet-Habu, lângă Theba. Pe zidurile acestuia sunt înfățișate artistic diverse evenimente politice
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
la Marea Mediterană și este o prelungire a Alpilor Maritimi, cu altitudinea maximă de 162 m; are o suprafață de 1,95 km și o populație de aproximativ 35.000 - fiind, astfel, cel mai dens populat stat din lume. Este o monarhie constituțională condusă de . Populație constă în 95% Romano-catolici, iar cele mai vorbite limbi sunt franceza, engleza și italiana. Monaco nu are armată însă are pază de coastă cu 3 mici nave de patrulă fiecare dotate cu tunuri. Securitatea locală este
Microstate europene () [Corola-website/Science/315249_a_316578]