5,592 matches
-
Iorga, a devenit soția celebrului profesor Pippidi; Valentin (1912-1977) și Alina (1914-1979). Trăsătura esențială a personalității lui Iorga a fost ego-ul său. Chiar și familia lui recunoștea că ego-ul său era imens și multă lume vorbea despre "complexul exagerat de moralitate" sau despre "complexele de persecuție" ale lui Iorga 115 . Simțul său accentuat al rectitudinii morale nu era produsul unei copilării împovărate și nefericite (la urma urmei, pot fi trase concluzii diferite din încercările provocate de sărăcie). Poate că este păcat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în societatea românească; voia să le îmbunătățească stratificarea socială, cu alte cuvinte să-i transforme pe evrei în cetățeni perfecți, patrioți și utili, așa cum vedea că se întîmplă în țările occidentale. Nu putem decît să ne gîndim că, dacă cerințele moralității și cele ale omeniei aveau să meargă mînă-n mînă cu cele ale eficienței politice, atunci totul urma să meargă dintr-o dată în direcția în care trebuia. Evreii din Regat au reacționat entuziast. Mai puțin entuziast au reacționat la ideea asimilării
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prin intermediul acestor bîrfe 139. Dat fiind faptul că Bucureștiul și politicienii lor erau atît de corupți, orice era credibil. Iorga era total diferit de ei. Dar de ce să fi acceptat Brătianu, Cuza, alți inamici politici și corpul studențesc radicalizat, cu moralitatea (și sărăcia) lui la limită adevărul? Nu era mai convenabil să declare că "Învățătorul națiunii", "Apostolul" (fostul "Apostol") era în solda lui Blank? Bursa bucureșteană de bîrfe a început să împrăștie povești și mai fantastice: Iorga era acuzat că era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pentru rezolvarea problemelor"213. Maniu și Iorga au avut o soartă comună. Amîndoi erau de o integritate ireproșabilă, amîndoi erau lipsiți de abilitate politică și erau inflexibili în privința idealurilor lor. Maniu era la fel de neclintit în credința sa în democrație și moralitate creștină ca și Iorga în sămănătorismul său. Amîndoi erau patrioți români și naționaliști. Ce păcat pentru România că acești doi oameni nu au putut găsi o platformă comună! Ceva îi deosebea totuși: Iorga era din fire un luptător, pe cînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și exaltate. Erau aceste inconsecvențe bazate pe imoralitate? Nu. Aceste atitudini devin consecvente dacă nu uităm că Iorga încerca să apere România Mare în cadrul idealurilor lui sămănătoriste. România Mare și sămănătorismul constituiau temeliile lumii lui. Ele erau pentru el apogeul moralității și al conștiinței. Erau oare posibile aceste premise? Serveau pozițiile lui Iorga interesele României? Iorga credea sincer că da. El nu era avid în atitudinile sale, așa cum erau mulți dintre contemporanii săi din București. Pe parcursul acestui deceniu, presiunile asupra lumii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
deveni curînd unul dintre oamenii pe care Iorga "era încîntat să-i urască". În octombrie 1930, Maniu a demisionat din cauza întoarcerii în țară a Magdei Lupescu. Profesorul Hugh Seton-Watson a dat o definiție clasică a greșelilor politice ale lui Maniu: "Moralitatea sexuală burgheză este probabil mai puțin apreciată în România decît în orice altă parte a continentului. Nu era soluția corectă pe care să se bazeze întregul conflict dintre democrație și dictatură"23. Maniu a lăsat astfel cale deschisă lui Carol
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acestea nu constituiau monopolul politicii românești. În Italia era numit transformism, termen introdus de A. Depretis, pe care Giovanni Giolitti l-a dus ulterior la apogeu. S-ar putea spune că la atît se rezumă politica. La Washington era numit "moralitate de circumstanță". În România însă, ponderea acestui fel de politizare reducea viața politică și constituțională la o agitație sterilă. Franz Borkenau precizează că, fie că este vorba de America Latină, de Rusia, Spania, Polonia (sau, de altfel, de România), condiția preliminară
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
el însuși, preocupat de România, de bunăstarea și interesele acesteia (așa cum le concepea el). Toate inconsecvențele lui Iorga nu par să fie chiar atît de grave dacă nu uităm că toate opiniile sale în domenii legate de artă, literatură și moralitate erau completări la principala sa preocupare: România. L-a sprijinit pe rege (care era, din păcate, Carol II) și monarhia deoarece credea că în acest vîrtej amețitor regele era o garanție a stabilității, constituid un bastion al unității naționale împotriva
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al proporției. Iorga nu reușea să facă distincție între ceea ce se afla pe plan secundar și ceea ce era esențial. Și-a permis să fie dus de val, nefiind în stare să delimiteze politicianismul de onoare sau pur și simplu față de moralitate, încercînd să țină cont în primul și în ultimul rînd de România, Iorga a făcut cîteva compromisuri neplăcute. Proces în cadrul căruia te poți inevitabil compromite, chiar dacă respecți "Legea supremă" a lui Eminescu. Iorga îi prezenta întotdeauna pe evreii occidentali (mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lor. Plîngerile erau tipic adresate nu sursei (Argetoianu), ci lui Iorga, care era considerat a fi foarte diferit de acesta. Iorga a dat răspunsuri stereotipe (scrise pe spatele fiecărei telegrame de protest) cum că "nu pot schimba în cîteva săptămîni moralitatea politică a unei țări ca aceasta, care datează din timpuri imemoriale". Din păcate, Iorga a manifestat (un fel de) solidaritate cu metodele lui Argetoianu. Memorii, vol. 6, pp. 113-118, 203 și 208. Vezi și BARSR, Corespondența lui N. Iorga, vol
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Grass și alții ca el au văzut În trecerea nemților de la politică la acumularea privată o dezicere de responsabilitățile civice trecute și prezente. Față de aforismul lui Bertold Brecht Erst kommt das Fressen, dann kommt die Moral („Mâncarea vine prima, apoi moralitatea”) ei au susținut cu tărie dezacordul exprimat de primarul Berlinului de Vest În martie 1947:„Nu există afirmație mai periculoasă. Suntem Înfometați și morți de frig În această clipă fiindcă am Îngăduit doctrina eronată rezumată În această propoziție”. Habermas avea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În anii ’70. Dar de Îndată ce schimbările au fost consfințite prin legislație, consecințele sociale nu au Întârziat să apară: Între 1970 și 1985, rata divorțului În Belgia, Franța și Olanda s-a triplat. Prerogativele În scădere ale autorităților În materie de moralitate și relații personale nu Însemnau Însă și un declin În rolul cultural al statului. Dimpotrivă. În acei ani, Europa Occidentală considera În unanimitate că numai statul avea resursele necesare pentru a satisface nevoile culturale ale cetățenilor: lăsați singuri, indivizii și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Egipt 274-275, 295; Irlanda de Nord 429; Legea Publicațiilor Obscene 349; Legea Săracilor/Means Test 80; lichidarea sectorului public 498; membră a Comunității Europene (CE) 483; mineri 494, 498; mișcarea naționalistă galeză 643; mișcarea naționalistă irlandeză 644-645; mișcarea naționalistă scoțiană 644; moralitate și relații personale 349-350; musulmani 676; neguvernabilitate 496; nemulțumirea din industrie 495; neofasciști 679; nostalgia 701-703; Noul Partid Laburist 501, 722-723; opoziția față de extinderea Uniunii Europene 667; optimismul (din anii ’50) 277-278; Orgreave, ca exemplu de industrie moștenită 702; partide
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trupul țării ca pe timpul năvălirii hoardelor asiatice. Azi nu se mai muncește. Nu mai avem nici țărani, nici muncitori de calitate, conștienți și demni. Totul este pospăială și goană după bani. Trăim într-o încrâncenare, între muncă și nemuncă, între moralitate și amoralitate. Unii trăiesc numai pentru a mânca. Suntem o țară binecuvântată de Dumnezeu și înzestrată cu toate bogățiile pământești, dar „Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă” așteptând. „De veacuri mă cobor pe negre plaiuri Spre
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
canonizări de Sfinți, spre modele umane care să schimbe destinul României și al acestui popor minunat, nu numai că e trecută sub tăcere, dar e stigmatizată și chiar pusă la zid de acești „comunisto democrați”, fără pic de credință, de moralitate, de demnitate; aceste hiene care s au așezat pe spatele poporului, pe care îl robesc și îl schimonosesc fără încetare. Trădători și lași, politicienii de azi, nu numai că nu înțeleg destine ca cele ale celor care s-au jertfit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
footnote Blanc, Maurice, Smith, David, Storrie, Tom, „Towards Grassroots Democracy. Participation and Power”, în Theoretical Approaches Towards Democracy in Organizations, Copenhagen International Sociological Association, 1996, p. 18. footnote>. Practicarea managementului resurselor umane devine o artă, o activitate în care talentul, moralitatea, înțelegerea oamenilor, tactul și încrederea reciprocă joacă un rol tot mai important. Ținând seama de aceste considerente (și de altele posibile) lucrarea de față este proiectată pe cerințele formative noi ale celor interesați în diverse aspecte ale managementului resurselor umane
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
medievalitate fără un cadru de referință precis, încât chiar și armura pe care o poartă regele este rezultatul imaginației pictorului. "Rezultatul este un lucru extraordinar -, un ciudat, organic, proto-art nouveau [...]92. Tabloul lui Burne-Jones se refuză unei demers pedagogic, unei moralități, pictorul preferând chipurile litificate, aproape inexpresive, sau a căror expresivitate este redusă la minim. Toate aceste chipuri au în comun o enigmatică tristețe colorată de reflexivitate, de meditație, de un rapel către propria interioritate, refuzând orice contingență. Pictorul afirma tranșant
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
său faptul că o Românie modernă, care a dobândit unitate statală, poate și trebuie să încurajeze artele pe care conferențiarul le vede schematic ca un reflex al progresului în toate celelalte domenii, "activitatea estetică" reprezintă un "element de stabilitate, de moralitate, de conservare de armonie socială"492. Modelul francez este numaidecât invocat, dar vorbitorul îi precizează și contururile, în sensul limitării unui panestetism care invadează domeniul sacrosanct al moralei. Francezii sunt atât de departe pe această cale, că au crezut că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
transformă chipul Salomeei într-o mască a seducției, tematizarea privirii apare ca un reflex al unei alte revalorificări mitologice decadente, a măștii Meduzei 533. Schimarea de registru este numaidecât sesizabilă la un poet precum Jules Laforgue, care abordează tema în Moralități legendare (1887). Salomeea acompaniindu-se de o liră ține un discurs fantast oaspeților. Odată "livrat" capul sfântului Ioan, nimfeta îl supune unei serii de "operații estetice", sfârșind prin a plasa în gura Sfântului o piatră prețioasă, un opal. Salomeea încearcă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care il avusese ii murise din cauza neglijenței lui și a Olimpiei, soția lui nelegitimă și fiica Aglaei Tulea, sora autoritară a lui Costache Giurgiuveanu. George Călinescu Își construiește personajele și În funcție de morala lor. Astfel, unii actanți sunt dominați de moralitate (Felix, Otilia, Pascalopol), iar alții, de interese meschine (Aglae, Stănică, Aurica). Această viziune este una antitetică. Spre exemplu, inteligența lui Felix este În contrast cu imbecilitatea lui Titi, iar feminitatea misterioasă a Otiliei, cu urâțenia Auricăi. Un personaj realizat amplu, prin procedeul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lumina teoriei weberiene. Cele trei cercuri concentrice ale modernizării ar fi acestea: - cercul interior (C) - economia și valorile sale (centrate pe productivitate și pe universalism); - cercul median (B) - baricada imunologică pe care o ridică societatea contra economiei (tabuuri, religie tradițională, moralitate, lege, filosofie, religie populară); cercul median indică așadar acele instituții defensive care țin economia sub control; - cercul exterior (A) - societatea și valorile ei, status, relații de putere (Davis, W. în M. Weiner și S. Huntington, eds.: 1987). Modelul baricadelor ne
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și în cazul japonez (există analogii ale eticii protestante în religia japoneză)? Teza lui Bellah invocă funcția socială a religiei pentru a explica decolarea și apoi persistența dezvoltării: „a furniza un set semnificativ de valori finale pe care se întemeiază moralitatea și valorile centrale ale societății” (So, 1990, p. 44). Religiile universale au furnizat singurul impuls capabil să susțină un proces atât de amplu cum este acela de redefinire a valorilor centrale ale unei societăți, cerut de reorientarea axiologică dinspre tradiționalism
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Congresul Statelor Unite. Războiul din Vietnam și afacerea Watergate, la care se adăugau eforturile sovieto-cubaneze de a aduce la putere un regim comunist în Angola făcuseră America să adopte o poziție mai conservatoare; o poziție care să țină cont de principiul moralității în politica externă. Semnele acestei schimbări au devenit evidente în timpul Administrației Ford. În iulie 1975, președintele a participat cu entuziasm la lansarea navei Apollo-Soyuz, de la Cape Kennedy. În martie 1976, el a eliminat cuvîntul "destindere" din limbajul său de campanie
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a secolului al XIX-lea, centrul de gravitate al discursului didactic l-a constituit morala religioasă. Întregul sistem de cunoștințe vehiculat prin intermediul cărților școlare orbita în jurul axei centrale a religiei și era, în consecință, iradiat până în profunzimile sale de preceptele moralității creștine. Chiar și în Transilvania, unde am văzut că, odată cu etatizarea învățământului inițiat de Curtea de la Viena începând cu Maria Tereza, abecedarele și cărțile de lectură promovau o "pedagogie a supunerii" și de acceptare a ordinii consacrate, politica imperială a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a iubi pe concetățenii săi și de a le face tot binele" (p. 39). Pe de o parte, acest devotament pentru patrie și binele public prin sacrificarea binelui individual, este admirabil; pe de altă parte, însă, Aaron dezavuează deficitul de moralitate creștină al patriotismului de acest tip. În schimb, nici "virtutea omenească" a creștinismului, care dictează imperativul moral de a-i iubi pe toți oamenii, indiferent de apartenența națională, ca pe frații tăi și fiii unui aceluiași Dumnezeu, nu este tocmai
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]