6,230 matches
-
de suprafață, va trebui să numărăm hectarele cultivate, locuințele tip mobil-homes diseminate, ici sau colo, colinele cucerite. Și astfel întregul popor va deveni ostaticul pionierilor săi. Condamnăm pe bună dreptate latura negativă a acestei geofagii sacre: felul în care coloniile mușcă din teren, dilatarea unor frontiere care n-au fost niciodată definite în mod clar, discreta purificaere etnică din Iudeea-Samaria. Dimpotrivă, apreciem latura ei pozitivă; reîmpădurirea colinelor la Jezreel, asanarea mlaștinilor infestate cu malarie, în Galileea, întinderile cultivate cu bumbac și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
patetic: "A murit Sadoveanu este cum ai spune: au murit Carpații, a secat Pontul Euxin. Nimeni nu te crede, fiindcă nu-i de crezut. Sunt monumente ale naturii, care nu îmbătrânesc și nu mor, pe care dintele vremii nu le mușcă (...). De mult M. Sadoveanu nu mai era nici tânăr, nici vârstnic, nici bătrân, figura lui masivă, împietrită într-un surâs blajin, era a unei statui care stă în mijlocul unui popor, zâmbind părintește generațiilor, mereu altele, necontenit actual, venind din trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ori și mai târziu. Zice că nu poate dormi noaptea, și stă în locu-i între capete cărunte de colonei și maiori cari clipocesc de somn, pe când ofițerii tineri, la capete de mese, nu mai pot, ca niște strâjnici cari-și mușcă frâul nou pus. Generalul vede și înțelege prea bine ce se petrece în jurul său; zâmbește și se face că nu pricepe nimic. Își bate joc de toți și șade câte odată neclintit la masă până ce cu toții încep a geme înnăbușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu se tae pe talger. Curgeau pieile de pe dânsa. Omu-i tare ca fierul și slab ca oul. Se chinuește și nu poate muri; o fi fiind în pernă o pană [de] pasere necurată. Din apocalips. Și limbile și le mușcau de durere. Și culege strugurii viei pământului, fiindcă sunt în puterea coptului broboanele lor... ["DON PAEZ"] Una din admirațiile adolescenței mele a fost "cavalerul Don Paez". I-am făcut și versuri. L-am visat, l-am imitat. Nu prea îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am ieșit la soare, și m-am așezat cu spatele într-o fierărie de scânduri, ascultând cântecul ciocanelor. Soare strălucit, adăpost de vânt, cer curat de primăvară. Aveam doi ani jumătate probabil. O scânteie, răzbătând prin crăpăturile șandramalei, m-a mușcat de după ceafă. M-am spăriat tresărind, am strigat; otavă!6 nu puteam pronunța pe r; noțiunea otrăvii nu era încă precizată; locul unde ieșisem era lângă casa pe care părinții mei au locuit-o în primii ani ai vieții mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Și era un haz și o gălăgie nespusă. Nimene, după cât știu, nu era trist... Insomnie și febră... Persistența cu care bolnavul urmărește desenurile și figurile tapetului din apropierea sa, pe părete. Colonelul Vrabie, care se uită cu plăcere pe fereastră cum mușcă cânii pe oamenii care intră în ogradă. Postelnicu, mutră de țârcovnic, slab, cu bărbuță bălaie și cu bumbac în urechi. Primăvară: încă nedezvoltată, încă înlăuntrul lucrurilor: în pământ, în crengi, în crisalide... Piept păros: plin de buruieni uscate. O cochetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nuiele de alun împleticite, Gura șarpelui împietrită. Herendeu! Berendeu! Grozăvior, stai pe loc! (de trei ori! Pentru șerpii mari se zice de șase sau chiar de nouă ori.) Desfarmecul Șarpe, să fii viteaz, vitejiu, Să umbli precum ai umblat, Să muști precum ai mușcat, Să treci văi adânci, ape reci. Hai, du-te. Păcat mare să-l omori după ce l-ai fermecat. E păcat să-l lași fermecat, fără să-i desfaci farmecul. Descântec pentru mușcătura de șarpe De dimineață mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
împleticite, Gura șarpelui împietrită. Herendeu! Berendeu! Grozăvior, stai pe loc! (de trei ori! Pentru șerpii mari se zice de șase sau chiar de nouă ori.) Desfarmecul Șarpe, să fii viteaz, vitejiu, Să umbli precum ai umblat, Să muști precum ai mușcat, Să treci văi adânci, ape reci. Hai, du-te. Păcat mare să-l omori după ce l-ai fermecat. E păcat să-l lași fermecat, fără să-i desfaci farmecul. Descântec pentru mușcătura de șarpe De dimineață mă sculai, Mâna pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mă sculai, Mâna pe cofă pusei, La fântână plecai, Cu Maica Precistă mă-ntâlnii. De mâna dreaptă mă luă La fântână mă duse. Acolo văzui șarpe trist și mânios. Ce stai, șarpe, trist și mânios? (Șarpe = Drăghici sau Pelinița) Am mușcat pe cutare. Leacul lui ce este? Argintul, cuțitul, aurul. Păsărică pestriță De foc aprinsă Mușcătură de șarpe vindecată! Minunile sunt niște zâne, menite să devie femei îndată ce le-am cunoscut. Într-o împrejurare de roman, unul dintre eroi cade în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Frunză verde solz de pește / Cască, pungă, și plătește." Îți place asta? Îmi place. Atunci rămâi sănătos și eu m-oiu duce, după cum ne-a fost învoiala. Meșterul Meșterul Perdaf. Hulubița a întrebat pe șerpe: De ce te târăști? Ca să pot mușca. Sfatul muierii, muierilor folosește. Puneți pe dracul să tragă cu săgeata. Cât sunt de năcăjit, să dau în mine cu cuțitul, sânge nu iese. N-ai să îndrepți tu lumea cu umărul. Ți-ai întins vrejul ș-ai umplut lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cel ce i-a dat. Mărgăritarul stă-n fundul mării și mortăciunea plutește la fața apei. Are bun prietin, de aceia vrea să-l mânânce de tot. Mai multă spaimă e pentru cele auzite, decât pentru cele văzute. Nu poți mușca mâna asta, de aceea o săruți. Hora nu îmbătrânește. Raiu era la Mongolia, unde eram fericit. Bine este la împărăția ta, unde am atâta mâhnire. Care mâhnire? Am mâhnire, s-a îndârjit Urda, căci va să piară fiul prea iubit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dovadă că un călugăr dela Sinai, venind la Zografos a recunoscut pe sfânt și i-a reproșat ticăloșia, că a plecat de unde era venind la niște pârliți de greci. L-a amenințat și cu pumnul. Iar sfântul Gheorghe l-a mușcat de deget. Geografia Boieriile și clerul Ceremonialul Oastea Partea sufletului, pentru mănăstiri, e cât dreptul unui copil. Cârmuitor la Cotnari este marele Paharnic Spatarul cel mare Cârmuiește Cernăuții Hatmanul cel mare cârmuiește Suceava Logofătul cel mare peste Cetatea Albă Nechifor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care din când în când îi face câte-un copil. Giovanni, acasă, își face uneori o petrecere ciudată. Stă de vorbă cu Ileana, mistificând-o și bucurându-se singur. Într-o zi, Botoi i-a rupt haina și l-a mușcat, în ogradă la mine, pe când trecea să iee vin dela Vidrașcu. Acasă, se face supărat. Iaca, a drac chine. Mușcat și rupt strae. Asta nu se pote! Unde te-o mușcat, omule? Mușcat și rupt strai, în ograde la buer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vorbă cu Ileana, mistificând-o și bucurându-se singur. Într-o zi, Botoi i-a rupt haina și l-a mușcat, în ogradă la mine, pe când trecea să iee vin dela Vidrașcu. Acasă, se face supărat. Iaca, a drac chine. Mușcat și rupt strae. Asta nu se pote! Unde te-o mușcat, omule? Mușcat și rupt strai, în ograde la buer. Este acolo chine reu. Superat și dus la jandarm. Dat judecat buer și pe mine. Buer pentru lasat chine slobod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zi, Botoi i-a rupt haina și l-a mușcat, în ogradă la mine, pe când trecea să iee vin dela Vidrașcu. Acasă, se face supărat. Iaca, a drac chine. Mușcat și rupt strae. Asta nu se pote! Unde te-o mușcat, omule? Mușcat și rupt strai, în ograde la buer. Este acolo chine reu. Superat și dus la jandarm. Dat judecat buer și pe mine. Buer pentru lasat chine slobod, mine pentru trecut fara voe. Dat judecat. Cum se poate, omule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
i-a rupt haina și l-a mușcat, în ogradă la mine, pe când trecea să iee vin dela Vidrașcu. Acasă, se face supărat. Iaca, a drac chine. Mușcat și rupt strae. Asta nu se pote! Unde te-o mușcat, omule? Mușcat și rupt strai, în ograde la buer. Este acolo chine reu. Superat și dus la jandarm. Dat judecat buer și pe mine. Buer pentru lasat chine slobod, mine pentru trecut fara voe. Dat judecat. Cum se poate, omule? Cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
broasca țestoasă. Leneșul, ca și măgarul, se îndeletnicește în trei chipuri: mânâncă, bea și zbiară când vede măgărița. Calu-i al celui care-l încalecă și sabia a celui care o încinge. Bărbații cu fapta, femeile cu vorba. Cânele care mușcă nu-și arată dinții. Din zece bărbați, nouă-s femei. Cine a văzut luna nu se mai minunează de stele. Întăi să vezi și pe urmă să crezi. Tot năcazu-și are hazul. Dacă te-ai prins a doua oară, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
uneori o lingușire pentru specia umană, permite proștilor să devie celebri și neoneștilor să se impuie atenției. Acei oameni care într-un an opt luni fac rău și patru luni spun prostii. Disprețuiește oamenii, pentrucă se cunoaște bine. Când își mușcă limba e amenințat să moară înveninat. Doamne, păzește-mă de calic îmbogățit, de glumele bărbierului, de cel care face crucea prea mare și de cel care țipă în fiecare zi că-i patriot, de cel care face morală... Oameni care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru că îl dogora focul în fotoliul în care sta. *1 Sultan Soliman a spânzurat mai mulți viziri de un copac frumos și mare. Ne-ar trebui și nouă o mlădiță din acel copac, s-o plantăm la noi. Și-a mușcat o dată limba: era să moară. *1 Susține interesele țării ca funia pe spânzurat. Un individ acostează pe altul: Punga sau viața! Ce întâmplare, se miră primul; tocmai asta voiam să vă cer și eu domniei voastre! O femeie pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aibă loc, nici stare Pânla mine a plecare Să umble fără de sine Și fără rușine. Să nu poată făr de mine Precum n-a putut Mă-sa când l-a făcut, Cu poatele smute Cu sudori pe frunte Cu buzele mușcate Cu cozile despletite pe spate. CU CUȚITUL Eu nu-nfig acest cuțit Nici în lut, nici în pământ, Ci-l înfig în inima Celui ce mi-i împărțit. Sâmbătă sară Am ieșit afară Și m-am uitat la deal Nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fașa m-ai strâns/ Și m-ai legănat,/ Și m-ai blestemat:/ «Taci, nu mai țipa,/ Lupii te-ar mânca!»/ Din gură ce-ai zis/ Cu foc mi s-a prins:/ Lupi că m-au mâncat,/ Șerpi că m-au mușcat/ Viața mi-au secat ”. Elementul likantropic al reunirii totemice este cu totul izolat, dar nu lipsit de importanță. Trebuie să reținem de aici hotărârea mamei de a-și integra fiul în altă dimensiune, ce necesită abandonul ființei istorice, figurat prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lăsată în lume, pentru a-l înlocui în planul durabil: „El îi mânâncă calu ș-atunci spuni: - Acum, Ivan Țarevici, sui pi mini șî ti duc eu la- Împăratu Roșu, cî eu știu undi ti duci tu”. „Carnasier devorator, lupul mușcă și macină timpul care trece (. Evoluat însă din perspectiva cunoștințelor dobândite, el mai este și inițiatorul, adică tatăl”. Basmul nu a făcut nici o referire până în acest moment la numele eroului, maestrul zoomorf îi dă o identitate în context mitic și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
l-a reprezentat foarte bine șeful nostru de clasă elevul Cornescu Traian. Era frumos, era voinic, era foarte sprinten și ager și foarte bun la gimnastică. El singur după gustul lui a ales o iapă foarte a dracului. Țipa, azvârlea, mușca, păreche n-avea de naravașă ce era. Și cu Cornescu Traian au mai fost 2 elevi: Romanescu Ion coleg de clasă cu Cornescu Traian și Cotae Vasile, fiu de preot din Huși județul Fălciu. Acești 2 erau Hatmani de Hotin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
steagul Ordinului Cavalerilor de Malta. Este aici un albergue de peregrinos (han al pelerinilorî, dar mi-am continuat drumul cu elan spre următorul sat Zariquiegui. - Cât de curate și ordonate sunt satele pe aici! Trotuare pietruite largi și generoase, nenumărate mușcate la ferestre, curățenie peste tot. Păcat că biserica era închisă. Am început să urc, un urcuș lung pe un drum îngust și pietros, iar rucsacul nu mai era atât de ușor. Și nu era nici un pelerin la ora aceea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
-mi pare a fi azi în suferință. Mai ales criticii tineri, din ultimul val, știu bine (de la Călinescu, dar nu asta e important; important e că maliția a devenit un comportament) că "un critic trebuie să fie rău și să muște" ori măcar "să latre", pentru că altminteri "mănâncă coloanele degeaba". Călinescu voia să fie temut pentru a fi respectat (și, apoi, pentru a putea convinge), iar această cultură a spaimei și a sperieturii proliferează azi sub penele vioaie. Inteligența e prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]