7,269 matches
-
mult a face cu femeile și se pricepea la ele. Asta i se păruse frumușică, așa că se gîndea la ea și la bărbatul ei. Cred că-i tare prost. Și ea-i sătulă de el; nu încape îndoială. Are unghiile murdare și e neras de trei zile. În timp ce el bate drumurile pe la bolnavii lui, ea stă să cîrpească ciorapi. Și ce se mai plictisește [Ø]! Și cît ar vrea să stea într-un oraș, să joace polca în fiecare seară... Biata
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ASTA a doctorului! Dinți frumoși, ochi negri, picior cochet; și arată a pariziancă. De unde naiba a mai răsărit și ea? Unde a găsit-o rotofeiul ĂSTA? [...] Cred că-i tare prost. Și ea precis e sătulă de el. Are unghiile murdare și e neras de trei zile. În timp ce el bate drumurile pe la bolnavii lui, ea stă să cîrpească ciorapi. Cum Rodolphe abia a cunoscut-o pe Emma, anaforele demonstrative urmăresc mișcarea gîndurilor personajului și recategorizările succesive pe care acestea le impun
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cel căzut. La un moment dat, s-a descălțat de una din cizme, scurte, de culoare maro, cu tocuri înalte, cu flecuri metalice și cu care a aplicat lovituri în capul victimei... și s-a exprimat în sensul de nemernic murdar: l-ai închis pe tata.» (martor Kozma Gizella). «O femeie de cca 30-35 de ani a sărit de două-trei ori cu picioarele pe abdomen și în zona organelor sexuale ale lui Agache Aurel... S-a apropiat de ea un cetățean
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Industria de mașini, cea mai înapoiată și mai anti-cumpărător din toate domeniile mediului de afaceri din America, și-a dat seama abia acum câțiva ani că femeile cumpără mașini. Saturn mai ales recunoaște prezența femeilor în mașini, renunțând la mecanicul murdar care tot apărea prin reclame. Acum apar femei în spoturile publicitare, de ambele părți ale tranzacției cu mașini. Ele fac ca mașinile să pară la fel de plăcute ca o prăjitură dietetică. Când facem teste pentru dealerii auto, clienții acestora spun de
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
primul rând, ei trăiesc entuziaști în lumea obiectelor. Dacă pot ajunge la ele și îi atrage cât de puțin, le vor atinge cu siguranță. Impulsul creativ la copii se exprimă prin descoperirea părții distractive din fiecare lucru, de la cele mai murdare până la cele mai prețioase. Masa de călcat? E jucărie. Posteriorul lui Balzac? Tot jucărie. Mi-am dat seama că dacă vrei ca un copil să atingă ceva, nu trebuie decât să pui acel lucru undeva unde el ajunge și cu
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
este dispus să cumpere. Dar în loc să profite de acest moment, multe magazine îl irosesc. Am vizitat etajul de îmbrăcăminte al unui magazin universal important din New York și am avut neplăcuta plăcere să văd cele mai urâte cabine de probă. Carpete murdare, uzate, zdrențuite. Lumină rece, care nu pune în valoare. Aceleași cuiere și scaune pe care le-ai fi putut găsi în orice magazin de discounturi care plătește chirie mică pe un spațiu mediocru. Oglinzi care distorsionează corpul celui care se
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
scaunului, el renunță să se mai facă înțeles, îi ascultă, tăcut, trăgând încet din pipă209. (b) Totuși, seara se sfârși cu bine. Veni rândul, firește, să se vorbească despre Variétés. Nu mai crăpa odată canalia aia de Bordenave? Bolile lui murdare ieșeau la iveală și-l făceau să sufere în așa hal încât îți era scârbă să-l atingi. În ajun, în vremea repetiției, țipase tot timpul la Simonne. Uite unul care când o crăpa, artiștii nu-l vor plânge niciodată
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
enunțătorul adresându-se sinelui și altora: Nu mai bate în pământ! Imbecilule, nu mai bate! Mâini imbecile, stați liniștite! Doamne, de-aș reuși să le bag în buzunare, să le țin acolo nemișcate! Și bat, tot bat în noroiul ăsta murdar 223. În foarte scurt timp, câteva procedee lingvistice au devenit caracteristice pentru monologul interior. Chiar ele țin de două mari moduri de reprezentare ale discursului interior: "modelul "fluxului", potrivit căruia discursul interior este un fel de frază lungă fără limite
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
frumos, la poarta căruia se afla o fermă mare, a cărei stăpână avea nevoie de o slugă ca să-i spele cârpele de bucătărie și să curețe cotețul curcanilor și cocina porcilor. Această femeie, văzând-o pe această drumeață atât de murdară, îi ceru să intre la ea în slujbă. "Această femeie" permite desprinderea din discurs a unei noi teme, izolată la începutul frazei; înainte, infanta era tema discursului. În schimb, anafora lexicală "această drumeață atât de murdară" reia nu atât "infanta
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
această drumeață atât de murdară, îi ceru să intre la ea în slujbă. "Această femeie" permite desprinderea din discurs a unei noi teme, izolată la începutul frazei; înainte, infanta era tema discursului. În schimb, anafora lexicală "această drumeață atât de murdară" reia nu atât "infanta", cât felul în care femeia de la fermă o vede pe tânără, o privire prin care personajul, până în acel moment fiica regelui, este plasat în categoria servitorilor. 7.14. Demonstrative insolite și de memorie Acesta nu servește
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de revenire la adevăr și de repudiere a lumii acesteia, greșite, lumea culorii sărite la tipar. Soluția creștinului e la fel de paradoxală ca a lui Don Quijote. E om și i se cere să fie Dumnezeu. A fost creat curat și e murdar, și trebuie doar să se întoarcă la ceea ce a fost menit a fi. Altfel spus, el trebuie să lupte pentru a deveni ceea ce este"30. Se confirmă încă o dată, dacă mai era nevoie, profunzimea analizei steinhardtiene, dar și faptul că
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ianuarie 2007, articol în care publică pasaje întregi din volumul despre Istoria evreilor din România al lui Solomovici. Așadar premisele unei relații tensionate existând, vom vedea cum "apercepția" lui Steinhardt în lumea evreiască merge de la ironia lui Mirodan până la atacul murdar și neasumat al unui articol din revista Orient Expres din Tel Aviv din aprilie 2000, trecând prin provocarea ostentativă a lui V. Rusu. Ironia lui Mirodan e lansată în contextul schimbului de scrisori la care am făcut referire. Dialogul la
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
al celui devenit monah ortodox. Cu astfel de reacții la provocările ce veneau dinspre lumea iudaică, Steinhardt putea să se aștepte la orice. Din fericire pentru el, atacurile vin abia după trecerea sa la cele veșnice. Un astfel de atac, murdar și nedrept în primul rând prin faptul neasumării celor scrise, e cel din Orient Expres, aprilie 2000, Tel Aviv, când Steinhardt e acuzat că "a avut o tinerețe agitată", că a fost "o poamă bună", un "turnător" chiar. Articolul, nesemnat
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
lor nu e proporțională cu mărimea! În spatele trăsurii boierești șade un arnăut cu turban, anteriu scurt, șalvari și cizme galbene, înarmat cu un iatagan și o pereche de pistoale. Mai puțin falnic e vizitiul de pe capră, de obicei un țigan murdar și înveșmântat pestriț: pe cap o pălărie de tip occidental, cu canaf de aur sau de argint, iar de la brâu în jos - ițari moldovenești. Mulți dintre boierii ieșeni, notează în continuare Ramsay, duc un trai opulent și primesc în vizită
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
lui Dimitrie Stelaru de poezia prerafaelită. Motivele recurente sunt desprinse din această sferă: corabia, circul, albatrosul, balerina, marioneta, cântul, muzicalitatea tristă, voită. Decorul poartă aceeași amprentă a sordidului ("Corabia de plumb în roșul unui asfințit/ Din portul negru, întinse pânzele murdare", Corabia de plumb; După ce umblasem, zbuciumat, întreaga zi ca un câine (...)/ Spre mucegăitul meu palat murmurând mă întorceam, (...)/ Drumurile erau încâlcite, cu mlaștini înverzite/ Și multe secole am mers", Poem cerșetor). Eul poetic este dominat de imaginile unei lumi fantasmatice
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
iminente. Alteori moartea se întrezărește în tabloul unei lumi decrepite: "mâinile acestea-mbâcsite", "mucegăise cerul la geamul 20" (Diagramă), în care omului nu-i mai rămâne decât să bea în continuare din cupa otrăvită: "da, mâinile acestea-mbâcsite ți-au dat cupa/ murdară, să-i bei sucul amar de praf, ca zgura." (Diagramă). Totul se învăluie în roșul sângelui infectat, cangrena, febra, semnele bolii în general sunt dominante: "vânăta cangrenă ca sângele sau drupa" (Diagramă). Și în acest poem călătoria înseamnă înaintare spre
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tot arsenalul unui fals dialog: "Și stingeți odată această cumplită/ lampă scormonitoarea de iad,/ care-mi bate în ochi!... V-am spus tot, vă jur! La urma urmei,/ din câte adevăruri se compune un om?... Plata, vă rog!/ Voi, picioare murdare,/ rămâneți afară!..." (Din câte adevăruri). Orice urmă de seriozitate (acest fapt se repetă în poezia generației, fondul e grav, dar gravitatea e ascunsă sau dimpotrivă accentuată prin tratarea derizorie) pare a fi anulată de finalul textului. Dar e, cum subliniam
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
unei poezii lipsite de prejudecăți, de literaturizare forțată. Textul se construiește prin asocieri șocante, elemente ale limbajului cotidian, colocvial, cu valoarea depreciativă adesea, se descoperă indisolubil unite cu elemente care redau sfera poeticului ("igrasie din ploaie, rachiu din poem/ otravă murdară, țipătul spân"). Acumulările de astfel de sintagme contribuie la potențarea atmosferei de final de lume. Coșmarescul invadează universul cotidian și pe cel literar, poezia devenind expresie a spaimelor proiectate asupra exteriorului. Sunt aici prelungiri ale suprarealismului, dar deformarea onirică a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a autoportretului liric, axat pe bătălia spirituală dintre minte și inimă. Undeva vor fi neapărat nasul, gura,/ n-are niciun sens să omit ochii - două semne de întrebare,/ aici în colț o să-mi pictez gândurile -/ o claie informă de rufe murdare". E o distanțare de poezia solemnă, a căutării absolutului, a marilor adevăruri, omul nereușind decât să se exprime pe sine, "Pieptul - o oglindă cu poleiul zgârâiat,/ va lăsa să se vadă interiorul/ (cu totul neinteresant, în definitiv)". Toate marile motive
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Portret ca și în alte texte, intervine o dublare a codului lingvistic de un limbaj "subteran", o gesticulație subînțeleasă menită să transforme poemul într-un mic text dramatic: "aici în colț o să-mi pictez gândurile -/ o claie informă de rufe murdare.// Pieptul - o oglindă cu poleiul zgâriat,/ va lăsa să se vadă interiorul/ (cu totul neînsemnat, în definitiv),/ sus, sprâncenele își schițează zborul". Indicațiile sunt clare, multiplicarea deicticelor are exact același scop, acela de a poziționa eul emitent în postura unui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Deconstrucția prin parodie a unui astfel de text o întâlnim la Geo Dumitrescu, în Portret, la care abordarea acestei specii literare devine prilej de exersare a efectelor ludice ale limbajului: gândurile sunt prezentate ironic ca "o claie informă de rufe murdare" (pe lângă asocierea șocantă, definiția formulată are menirea de a pune în evidență și o orientare a creației, a sferei poeticului spre ceea ce, în general, este interpretat ca nonliterar, ca aparținând zonelor obscure ale existenței și, în niciun caz, celei luminoase
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de resturile unor asemenea „primitive decorații”, cum le califica, indignat, grădinarul-șef, grădina căpăta „un aspect jalnic de bîlci spre sfîrșit.” 8) E cazul să spun că, loc democratic, grădina era, la fel ca orașul în acea epocă, un loc murdar, fără barem o vespasiană. „Construirea unui closet public și a unui pișuar public” devine obiect de licitații abia în a doua jumătate a deceniului al treilea 9), dar fu mereu amînată.10) Spre deosebire de Ion Minulescu 11) și de alții pentru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și în același timp leagă, subtil, două medii: orașul, mai exact tîrgul și mahalaua. „învăluit de sărăcie” („Plumb de toamnă”), tîrgul avea atunci, în anii cînd poetul a scris „Sonet”, dar și mult încoace, același aspect mediocru de „crîșmă umedă, murdară”, ca și mahalaua: barăci pretutindeni, locuințe „pline de mizerie, cu geamuri scunde, cu uși cîrpite, cu pereți coșcoviți și 80% din ele nedușumuite”, în care stăteau cu chirie funcționari, profesori și învățători, cum era autorul articolului din care am citat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ar fi fost: pe canal și spre canal. în topografia băcăuană, „canalul” era albia sistematizată a pîrîului Negel. Deschis pînă în 1893, cimentat și acoperit din anul următor, canalul întîlnea Bistrița în dreptul abatorului. Iarna, în zilele geroase, acumularea de ape murdare și sînge se prefăcea, pentru copiii și tinerii din acea zonă a orașului, în patinoar („patinor” la Bacovia, „patinaj” la Isaiia Răcăciuni), „trist” numai pentru firile senzitive, dar nici pentru ele întotdeauna, dovadă următorul fragment din Cîntec tîrziu, publicat în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
familia cu bordelul, mama cu patroana de bordel, soția cu cocota, fecioara cu «domnișoara», meseriașul cu proletarul, palatul cu «vila», mănăstirea cu cazarma, sfînta împărtășanie cu cecul, Evanghelia cu cartea de bucate. (...) Șiret și imbecil, îndrăzneț și laș, parfumat și murdar, stăpîn și slugă, necredincios și superstițios, sîngeros și sentimental, zburător și patruped, [burghezul] a invadat, a infectat, a îndobitocit și diformat întregul pămînt (...) nu mai este cu putință să l stîrpești, cu mijloace omenești”8). Bacovia își limitează critica sa
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]