7,150 matches
-
dispune de ele ori de câte ori ar dori. Tolba cu amintiri, mai burdușită sau mai goală, reprezintă tezaurul mnemic al fiecărui om, tezaur ce nu poate fi nici cântărit, nici evaluat. Când amintirile plăcute dau năvală peste noi și le retrăim cu nostalgie, chiar prinși de griji ori de nevoi, le întâmpinăm cu bucurie. Trebuința de optimism Chiar dacă viața a intrat pe panta coborâtoare și lunecoasă a senectuții, Chiar dacă speranțele sunt tot mai palide și mai puține, Chiar dacă sănătatea este șubredă iar neputințele
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
spirit de observație la realitățile umane, adesea bulversate, din societatea contemporană cu apetit de globalizare, autorul întinde punți între viața scurtă sub semnul vitezei verbului a fugi, întruchipată de Achile, și viața lungă sub semnul verbului a (se) întoarce - propriu nostalgiei, evocării - a lui Odiseu. Firesc, se pune întrebarea de ce/cum învață omul? Dubletul interogativ de ce-cum? apare explicit la Vasile Fetescu și pentru forma de activitate care este jocul. Ne spune că omul matur se joacă, el practică jocul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
lunecă mai ușor, pot cădea în apatie, disperare, în prăpăstioase vicii (a se vedea în această carte textele Ancuța, Ora de dirigenție, Nedumeririle Mălinei, Mălina a devenit școlăriță). În această carte apelul la memorie, la memoria afectivă, răzbate cu o nostalgie uneori frisonată, strepezită, care se crede, care se vede greu de înțeles de ceilalți (în texte precum Idei și fapte, Amintiri la vânzare, Blocul Armonia, A fi singur). Dar tocmai grija pentru copii și apelul la memorie se întâlnesc în
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
de Sibiu etc.. Această satiră nu aduce nimic nou în decor; acțiunea este cunoscută oricărui român născut înainte de 89; bineînțeles că au existat anumite diferențe între real și rezultatul final dar important este că această peliculă a reușit să stârnească nostalgie. E o comedie ușoară, uneori subtilă, dar care de cele mai multe ori stârnește valuri de râsete indiferent de vârstă. Spre deosebire de partea I „Tovarăși, viața e frumoasă“, partea a II-a, „Dragoste în timpul liber...“ demonstrează caracterul umanist și lipsa parțială a grijii
CRONICĂ FILM. In: Apogeul by Ana Maria Echimov () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1805]
-
cei pe care se experimentase „realism” socialist la mod pragmatic - singurele 2 promoții consecutive, în care se introdusese profilul Real, alături de cel Umanist existent. Matematicile înghesuite meticulos și Geometrico-analitic în noi, de către prof. Popovici („Dromada”, de care ne amintim cu nostalgie și admirație, și vestitul său Trabant, care nu pornea fără ajutorul umerilor noștri), atîtea cîte au fost îngurgitate și s-au prins de noi, alături de alte științe mai mult sau mai puțin exacte, au făcut ele ce-au făcut prin
PUNCTUL “G” DIN OGRADA LU' BÃNCILÃ LA PA$ SPR€ (PRIN) IOROPA. In: Apogeul by Ovidiu Ciumașu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1814]
-
sau târgovețe. Bovindourile de block-haus-uri, "pridvoarele" de ultim etaj sau "geamlâcurile" unor balcoane sau case de scară reprezintă tot atâtea eforturi de a întâlni la jumătate de drum - și, în proces, de a face vandabile -atât spiritul timpului cât și nostalgiile sămănătoriste ale unor clienți extrași prea brusc de la ațipitele lor moșii spre a fi plantați în aerul tare al noilor metropole. Cât despre arhitectura modernă, atunci când este propulsată de stat, ea este limitată la cămine de ucenici, locuințe sociale sau
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
indatabile stilistic, din Parcul Bonaparte, Cotroceni sau din Domenii. 27 A se vedea pentru detalii revista Arhitectura 1943-1944 (număr unic), pp.17-30. Interesează mai multe lucruri la acest concurs fără consecințe, cîștigat de arh. Al. Zamfiropol. Iată, de pildă, continuarea nostalgiei "reziduale" a Romei dâmbovițene, atât de prezente în deceniul anterior și revizitată de propaganda de război, în felul în care motto-urile proiectelor de concurs sunt formulate: Bona Fidae, SPQR, Regi et Urbi, De la împăratul Traian la regele Carol
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
II-a, Editura Adevărul, București, 1932. 3. Idem, În preajma revoluției, vol. al III-lea, Lutul, Editura Adevărul, București, 1932. 4. Idem, În preajma revoluției, vol al IV-lea, Hotarul, Editura Adevărul, București, 1933. 5. Idem, În preajma revoluției, vol al V-lea, Nostalgii, Editura Adevărul, București, 1934. </endnotelist> Apartenența antroponimiei, ca știință integrată onomasticii, la domeniul lingvisticii este astăzi un lucru neîndoios pentru oricine dispune de cunoștințe fie ele și sumare pentru cele două discipline. Și totuși antroponimia, ca studiu al numelor de
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
Răutu, nu Vania Răutu sau Ivan Egorovici (Răutu), cum semnase pînă atunci. Era un nume nou, semn al apartenenței la altă colectivitate social-istorică și, poate, al asumării unui alt destin. PÎnă la Împlinirea sorocului de plecare din Siberia trăiește cu nostalgia țării din care știe că el și moldovenii lui sînt parte integrantă, România, o țară deocamdată himerică, explică el unei tovarășe de suferințe, o țară care mă atrage, mă fascinează și, În același timp, Îmi inspiră groaza necunoscutului. [...] Sentimentul acesta
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
țării din care știe că el și moldovenii lui sînt parte integrantă, România, o țară deocamdată himerică, explică el unei tovarășe de suferințe, o țară care mă atrage, mă fascinează și, În același timp, Îmi inspiră groaza necunoscutului. [...] Sentimentul acesta, - nostalgia după o țară necunoscută [...] nu e decît o formă a setei de ideal, - setea de patria ideală. Fie că acceptăm caracterul autobiografic al romanului, fie că nu, modul În care basarabeanul Constantin Stere a slujit cauza reintegrării Basarabiei În spațiul
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
II-a, Editura Adevărul, București, 1932. 3. Idem, În preajma revoluției, vol. al III-lea, Lutul, Editura Adevărul, București, 1932. 4. Idem, În preajma revoluției, vol. al IV-lea, Hotarul, Editura Adevărul, București, 1933. 5. Idem, În preajma revoluției, vol. al V-lea, Nostalgii, Editura Adevărul, București, 1934. </endnotelist> Ne-a venit cînd aveam mai mare lipsă de el (Alexandru Hurmuzachi) Promisiunea pe care Austria a făcut-o la 1775 că teritoriul rupt de Moldova și pe care Îl va numi Bucovina Își va
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
istorie a propriului nostru eu în care realitățile erau percepute altfel-mai aspre, mai dure, iar noi eram mai ordonați și mai disciplinați. Cu toții știm că istoria nu moare niciodată, dar trebuie să recunoaștem că trecutul încă ne mai dă putere. Nostalgia copilăriei ne cuprinde adesea și, fără voie, ne trezim făcând comparații, predicții între ce a fost, ce este sau ce va fi. În genere acceptăm mai greu noul și, nu pentru că nu ne-ar place, ci pentru că a pătruns prea
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
didactic, activități în școală și în afara școlii, cerc de istorie, cerc de cultură istorică, excursii, vizitarea monumentelor istorice și a șantierelor arheologice, lecții la muzee și la Arhivele Statului, colaborări cu personalități culturale ale Iașului. Privind acum în urmă, cu nostalgie, cu iubire și, se înțelege, cu firești păreri de rău, consider că cea mai nobilă misiune a unui dascăl, în afară de a-și preda materia prevăzută în programe, este aceea de a educa. În orele de dirigenție și în acțiunile pe
O VIAȚĂ DE OM AŞA CUM A FOST EA. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Maria Marin () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1733]
-
dar cu sufletul plin de satisfacția cunoașterii. Un școlar mic, care își pierduse atunci, lângă fântâna cu cumpănă, trăistuța cu haine și mâncare, este azi în S.U.A., ocupă un loc în învățământul universitar și cred că, uneori, își amintește cu nostalgie de acest episod îndepărtat din viața sa. Experimentul Educația pentru pace prin cultură a fost inițiat și condus de către prof. univ. dr. George Văideanu, expert UNESCO; de această dată era vorba despre o activitate de amploare, la nivel național, care
O VIAȚĂ DE OM AŞA CUM A FOST EA. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Maria Marin () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1733]
-
simplu. Tot o singură fereastră luminează și absidia altarului. Zidurile laterale sunt prinse în ancore metalice, semn că de-a lungul anilor au existat și motive care să impună această rigidizare și consolidare. Biserica Sfinții Voievozi-Roșca, cu iz patriarhal și nostalgie, se încadrează armonios în ansamblul zonei. 50. BISERICA VULPE Pe strada Sărărie, care urcă destul de șerpuit spre partea de nord-vest a orașului, se află un sfânt locaș bisericesc cunoscut sub numele de Biserica Vulpe sau Biserica Vulpii și, care își
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
o parte pe umilitatea celor ce o strîng, pe de alta, deviind atenția spre altfel de roade, pe neașteptata și reconfortanta prezență din coșul de nuiele: ziua recoltei - într-o coșarcă goală un prunc adormit Cealaltă ipostază este aceea a nostalgiei după luxurianța verii. Cu un pic de ironie, diminuarea taliei arborilor poate fi văzută doar ca: dieta toamnei - / umbrele castanilor / se subțiază. Bunica simte însă totul mai melancolic: focul de vreascuri - / în fereastră bunica / ascultă toamna și e atentă la
Frumuse?ea trecerii by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/83678_a_85003]
-
ei lumesc.”) Renașterea despre care A. Pleșu afirma că “stă prost cu filosofia” căci “filosofia lucrează cu universalul, iar Renașterea e o epocă a individualului”) a fost interpretată fie ca sfârșitul Evului mediu, ) fie ca o ramură a acestuia. ) Dincolo de nostalgia vârstei de aur ce a orientat spiritele către revalorificarea trecutului, în Renaștere se produc anumite mutații și răsturnări ce se vor propaga și în perioada imediat următoare, cea a Barocului și chiar în contemporaneitate, în forme schimbate. Evidentă este trecerea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
îndrăznelii nominalștilor medievali, o mișcare spirituală critică ce exprima nevoia omului, ca individ, de a se afirma independent de dogmă și deci împotriva ei. Era, pe de altă parte, nevoia de a depăși efectele dezastruase ale paradigmei renascentiste, eșuată în nostalgia vârstei de aur ce destructurase pînă aproape de haos conștiința europeană. Principalul efect al eșecului Renașterii este dezvoltarea vertiginoasă, în secolele XVI-XVII, a “scepticismului în materie religioasă”. Ca urmare, în filosofie apar marii sceptici: Charron, Sanchez, Montaigne, Pascal și de asemenea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ideilor și teoriilor cartesiene o evaluare justă a contradicțiilor evidente din filosofia lui Descartes și totodată o reevaluare a impactului și importantei acesteia în evoluția ulterioară a gîndirii filosofice și a valorilor europene moderne. II.5. Nevoia de certitudine ca „nostalgie a Paradisului” Descartes este Adamul care nu vrea să se mai lase înșelat de nimeni și nimic. Nici de simțuri, nici de cunoștințele acelor științe care studiază «lucrurile compuse» ci doar de sine însuși. “...voi întrebuința toata meticulozitatea mea pentru
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
într-un Paradis sigur. În singurătatea sa adamică Descartes vrea însă mai mult ; vrea un Paradis subiectiv, mai întâi, în care să depășească această condiție adamică devenind conștient de sine, gîndire ce se gîndește pe sine. Nevoia de certitudine ca nostalgie a paradisului nu rămîne cantonată în sfera subiectivității, căci Descartes nu e doar nostalgic ci și un ambițios vizionar. El vrea să proiecteze și în afara lui paradisul privat pe care l-a recreat atunci cînd a descoperit ca prim principiu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
creat lumea. Aidoma Creatorului Suprem, Descartes vrea să construiască, subiectiv și obiectiv, o lume care să fie din temelii absolut sigură, o lume din care incertitudinea să fie exclusă, o lume într-un fel magică. Toate acestea trădează faptul că nostalgia paradisului pierdut îl încearcă și pe Descartes „raționalistul”. În paradis, omul era într-o „siguranță imperturbabilă”, nimic nu i se împotrivea, totul îl servea, iar prin «cogito ergo sum», Descartes recâștiga, cel puțin pentru sine, certitudinea ascunsă între cele patru
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Orice operă de artă este firește rezultatul unui produs de creație dar, o dată creată, ea se desprinde de actul producerii sale și cere să fie văzută după cum afirmă Heidegger în pura sa subzistență de sine ca operă. Mulți creștini cu nostalgii ale creștinismului originar susțin că Renașterea a fost începutul decadenței. La fel există și teoreticieni ai artei care văd modernitatea începând paradoxal cu Renașterea. Situația pare foarte similară cu pașii făcuți de artă pe filiera impresionism, cubism, futurism, dadaism. Dacă
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
aș dori, cel puțin cu gândul, să mă verific, să-mi dau seama dacă am ajuns undeva, și unde anume sau dacă nu cumva m-am rătăcit, m-am împotmolit și, eventual, cum aș lua-o de la capăt. Cu toată nostalgia, o fac, mai întâi, din nevoia de rigoare, fie ea chiar iluzorie, pe care tot aici am căpătat-o. Multe lucruri aflate 62 mai târziu, în alte părți, mi s-au părut mai lesne de-nțeles legându-le de curiozitățile
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
aș dori, cel puțin cu gândul, să mă verific, să-mi dau seama dacă am ajuns undeva, și unde anume sau dacă nu cumva m-am rătăcit, m-am împotmolit și, eventual, cum aș lua-o de la capăt. Cu toată nostalgia, o fac, mai întâi, din nevoia de rigoare, fie ea chiar iluzorie, pe care tot aici am căpătat-o. Multe lucruri aflate 62 mai târziu, în alte părți, mi s-au părut mai lesne de-nțeles legându-le de curiozitățile
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
și care în fapt, el tocmai, îl face să nu acționeze. De vreme ce riscul ascunde în el perspectiva eșecului, deci iremediabila mea răsturnare, regretul stă la pândă în preliminariile oricărui act. Fiecare gest poartă în sine negativul consecinței sale, și astfel nostalgia unui alt deznodământ. Pentru că nu este pregătit să transfigureze eșecul, pentru că nu este dispus să piardă nimic (când de fapt doar în felul acesta el ar avea ce dobândi), cel nehotărât trăiește riscul doar în negativitatea sa și, odată cu el
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]