7,693 matches
-
va fi o dezbatere în tradiția locului, a saloanelor Albert-Mollat, despre care ne povestește pe scurt Eric des Garets. Tot el prezintă asistenței proiectul Literatur Express Europa 2000, pentru a justifica într-un fel prezența noastră acolo, apoi dă cuvântul oaspeților, care procedează la un exercițiu deja rodat: își schițează fiecare un portret de creație și prezintă cultura zonei sale de origine. Se discută despre starea poeziei în țările respective: traduceri, tiraje, tematică, ediții, impactul la public, direcții estetice. Toate aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Claude și Jean, pe partea mamei. O etajeră pentru veselă. Pe șemineu, un orologiu cu un îngeraș aurit deasupra. Bucătăria este cam rudimentară, dar solidă, cu ustensile grele. Salonul era inima Malagarului: aici se țineau consiliile de familie, erau primiți oaspeții. Ghida ne spune ce cărți a scris Mauriac stând la măsuța de lângă fereastră. Cunoaște legenda fiecărui obiect din casă și se însuflețește relatând-o, de parcă și-ar povesti propriile amintiri din copilărie. Instalați în cele două fotolii roșii de lângă șemineul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
place - o construcție de metal acoperită cu verdeață - și nici interiorul nu mă încântă. Ideea de a construi un ansamblu ecologic e bună, dar realizarea lasă de dorit. Mult spațiu gol, nefolosit, care parcă se cere umplut. Fata care întâmpină oaspeții și care înmânează pliante și oferă explicații mestecă gumă neîntrerupt. Mă abțin să-i fac observație. Nu mai rezist când văd un tip - românaș angajat și el să propage valorile țării - care joacă solitaire la unul dintre cele trei calculatoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Îi răspundem monosilabic la întrebări, deloc încântați de întâlnire, și ne lasă în pace. Kaliningrad. O aberație pe traseul Literatur Express-ului. Nu singura, din păcate. Suntem cazați în mai multe hoteluri - de fapt, în trei, câte au fost rezervate oaspeților din Trenul Literaturii. De data aceasta, nimerim într-un han mic și cam sărăcăcios, nu cred că are nici două stele, cât este indicat pe placa de la intrare. Lascha Bakradze, attendent-ul nostru georgian, se scuză pentru această „repartiție” mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
europene. Un sistem centralizat și eficient de încălzire pe timpul iernii, bucătăria și brutăria enorme, sala sfatului, biblioteca, închisoarea pentru nobili, cu ferestre mai spațioase, și închisoarea pentru săraci, cu ferestre foarte mici, camera de tortură, WC-ul, grajdul, camera pentru oaspeți - un fel de hotel timpuriu, sala de dans, sala armelor... Ghidul nostru, doamna Wanda-Iadwiga, urcă destul de ușor pe scările castelului, de multe ori așteptându-ne la capătul lor. Zâmbește și scoate din gentuță o sticluță albastră, din care bea câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care se simt rupți, exilați, înstrăinați. O criză a identității combinată cu o criză de legitimitate. Destine de enclavizați. Întâlnirea continuă cu niște cântece populare rusești - micul orgoliu artistic al gazdelor, care trebuie neapărat să-și demonstreze talentele în fața simandicoșilor oaspeți, exact ca în filmele lui Șușkin. Schimb priviri încurcat-amuzate cu Andrei. Suportăm cu stoicism „concertul”. Întâlnirea de la redacția revistei literare din oraș, situată peste drum de bibliotecă, deși împănată cu „profesioniști ai scrisului”, mă izbește cu același aer de patetism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
intrarea în Palatul Prezidențial, o clădire în stil neoimperial, construită încă în secolul al XIV-lea, reconstruită în sec. al XVIII-lea, când a fost și reședința guvernatorului rus. Pe o placă de la intrare scrie că aici au „poposit” doi oaspeți faimoși: Țarul Alexandru I și Napoleon. Președintele Lituaniei, Valdas Adamkus, a trăit multă vreme în America, unde a plecat de mic copil. Se și simte: are o distincție genuină, pe care n-o poți juca circumstanțial, dacă nu face parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
palatele din Dresda, restaurate după bombardamentele britanice din al doilea Război Mondial: peste proaspăta vopsea, se dădea imediat cu un fel de suflu care le „îmbătrânea” subit. Desigur, se poate și ca la Riga, dar se cam pierde transcendența. Sala oaspeților este enormă, cu coloane aurite și o întreagă colecție de tablouri - portrete de duci și regi. Toată lumea din Est sare să se înnobileze, să-și „dezgroape” aristocrații: moștenirea simbolică este foarte importantă într-un scenariu de legitimare. Primarul, Andris Argalis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tablouri - portrete de duci și regi. Toată lumea din Est sare să se înnobileze, să-și „dezgroape” aristocrații: moștenirea simbolică este foarte importantă într-un scenariu de legitimare. Primarul, Andris Argalis, nu ține speech-uri, ci preferă să dea mâna cu oaspeții. E îmbrăcat elegant și are prinsă la piept o broșă cu stema orașului. Ne întâlnim aici cu Leons Briedis, un excepțional poet, eseist și traducător leton, și cu soția sa, poeta Maria MacoveiBriedis (vezi pag. 140), originară din Basarabia. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o zonă de poteci împădurite și ajungem într-o poiană largă, mărginită spre nord de o pantă abruptă. Încerc să înțeleg scopul pentru care am fost aduși aici. Fac ochii roată. Niște ospătari frig carne pentru un picnic în onoarea oaspeților, la o bucătărie de campanie. Vom fi fost noi aceia?... De sus, de pe colină, răsună niște voci puternice, care se suprapun, aparent fără legătură între ele. Atras de ciudatele zgomote, urc pe versantul alunecos să văd despre ce este vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
francezi și ex-iugoslavi. Aici, în „groapa teatrală”, atmosfera e de chermeză veselă, striată cu mici lecții de istorie și lingvistică estonă, predate chiar de doamna ministru al Culturii, care, precum orice demnitar de țară mică, se străduiește să atragă atenția oaspeților străini asupra nestematelor identității locale. Cunosc modelul. Dar este parcă mai benign și mai simpatic la Tallin decât la Chișinău, unde e mult mai greu să ascunzi „gropile” din caldarâmul statalității, iar rusticul are iz de bălegar. VITALIE CIOBANU: Presupun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unui roman, l-am sfătuit să-l lase deoparte și „să scrie altul”. M-a ascultat, l-a scris și a devenit unul dintre cei mai înzestrați romancieri ai deceniului opt, mai ales cu încă și azi remarcabilul Tratat despre oaspeți. Din nefericire, a emigrat în America, purtat de o falsă ambiție sau obsedat de familie, ca atâția alții în acei ani, vrând să-și ferească copiii de „viitorul luminos”! Unde, se pare, încă nu găsește editor...Ă Camera mea din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Neagu! -, fără să am nici cea mai mică idee ce caut, la urma-urmelor, acolo. Poate unora le va veni greu să creadă, dar așa s-a întâmplat... Ziua hoinăream cu Maria prin oraș, iar seara luam masa la casa de oaspeți, unde, spre bucuria și ușurarea mea, am întâlnit o bună cunoștință, coleg cu mine în Biroul U. Scriitorilor: tov. George Macovescu, ilegalist și prim-adjunct al ministrului de Externe, de fapt, „omul tehnic” și adevăratul negociator al multor contracte și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
letargic și foarte curat. Număr, pitite discret pe străduțe și în fundacuri, douăzeci și patru de biserici și mănăstiri aparținând tuturor riturilor imaginabile. Măicuțele din ordinul Sfintei Clara întrețin amintirea lui Charles de Foucauld care, înainte de hirotonisire, le-a fost servitor apoi oaspete, între 1897 și 1900. Bonaparte, care a venit din Egipt să asiste la un botez în mănăstirea lor, s-a deranjat pentru puțin lucru. Memoria lui, orfană, nu persistă nicăieri. Călugării dominicani au pus bazele unei descendențe, numai că bonapartiștii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ca să se inscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Și a născut pe Fiul Său Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat in iesle, căci nu mai era loc, pentru ei, în casa de oaspeți. (Luca, II, 1-7) Acum există aici centre de primire, chiar și pentru imigranții fără un ban. Copilul unui vagabond nu se mai naște la Betleem între un măgăruș și o vacă, ci la spitalul Sfintei Familii, o frumoasă clădire albă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
În împrejurimile Damascului, și nu în Arabia, au fost găsite cele mai vechi urme de scriere arabă, laolaltă cu inscripții creștine din secolul al VI-lea (unele trilingve: în greacă, siriacă și arabă). Ei nu trăiesc pe aceste pământuri ca oaspeți ai islamului. Iacobiții i-au primit pe călăreții lui Mahomed cu bunăvoință și chiar cu o anumită complicitate. Ca pe niște eliberatori de sub jugul bizantin, ca pe niște răzbunători aduși aici de Dumnezeu. Ca descendenți din Agar, prima țiitoare a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
am oprit, la lăsarea serii, lângă vechiul kibbutz de la Ginossar (unde este expus, ca niște sfinte moaște, scheletul de lemn înnegrit al unei bărci mari de transport, găsit în nămolul lacului și databil din secolul I), o fostă casă de oaspeți transformată în complex hotelier, m-a primit cu ostilitate. Recepționerul considera categoric suspect faptul că eram singur și a făcut absolut tot ce a putut ca să afle cam ce hram port. Bolnav, necredincios sau spion... Era probabil obișnuit fie cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
el, cât și pentru ai săi. Abraham știa să se comporte. Vai! abrahamizii din Hebron nu-i seamănă. Nici cei din Cisiordania care trag cu pușca în țăranii de colea ieșiți la cules de măsline. Ce frumos și-a primit oaspeții Abraham, "sub stejarul de la Mamvri, stând în ușa cortului său, în căldura amiezii!" Abia ajung călătorii necunoscuți în prag, și el comandă să se aducă apă pentru ei să se poată spăla pe picioare. "Sara! Azime, lapte și niște carne
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
stând în ușa cortului său, în căldura amiezii!" Abia ajung călătorii necunoscuți în prag, și el comandă să se aducă apă pentru ei să se poată spăla pe picioare. "Sara! Azime, lapte și niște carne de vițel gătită pentru acești oaspeți!" Dacă cineva dorește să reînvețe ospitalitatea așa cum era ea pe vremea străbunilor, să evite Hebron H2 și să recitească Facerea (XVIII, 1-15). 4. Ramallah sau ultimul sfanț Împacă-te cu pârâșul tău degrabă, până ești cu el pe cale, ca nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
La Berlin, plimbare pe râul Spree; un mierloi "cântă moldovenește, ca-n grădină la noi, la Iași". Străzi cu "case foarte vechi, înflorite și romantice". Vizită la galeria de artă de la Potsdam ("Sans-Souci"), amintitor de Frederick cel Mare și Voltaire, oaspetele împăratului. La 3 iunie 1927 cu "Orient-Express" spre Amsterdam; itinerar prin Bratislava ("impresie de curățenie și rânduială"), prin Viena și Linz ("orașele, satele au acel caracter german cunoscut"; "Regensburg în munți Dunărea Mică". Olanda "țară cu sistem vascular dezvoltat; într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cânii. 11 câni morți ș-un cal, îngropați, unde avea și el plăcere să fie pus: C'est là que je serai sans souci. Voltaire câte odată stătea lângă rege la masă; alte ori vis-a-vis, ca să întreție pe ceilalți oaspeți. Camera lui Voltaire cu decorațiuni curioase. animale: papagali (aluzie la faconda lui Voltaire), cocostârc (voiajor), flamingo (lăcomie), veveriță (friandise), vulpe (viclenie). Scaunele cu gobelinuri reprezentând scene de La Fontaine. Pendula d-nei de Pompadour. Flautul, o partitură de muzică pentru flaut. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sarea. El adună mierea, untul, brânza pentru peșcheșul la Turci.10 Pe când visa în lumina zorilor, a venit un înger grăbit ș-a sărutat-o; și de-atunci buzele ei, zâmbind, par a purta, fără ca ea să știe, amintirea acelui oaspete de-o clipă. IARĂȘI ȘI IARĂȘI Văd că bărbații protestează împotriva modei deși nu-s toți sinceri. Unii protestează numai împotriva femeilor urâte. În ce mă privește sunt de acord cu aceștia și nici nu protestez împotriva modei din motivele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe care ei înșiși le lasă necurarisite până la sfârșit; au mijloacele prea la îndemână și, având necontenit cure și diete, sfârșesc prin a muri de obezitate, ficat și alte infirmități necunoscute nouă străinilor. Obișnuiți de aproape două secole să primească oaspeți cu bună plată, cetățenii acestor locuri sunt deosebit de politicoși, cu vorbă blândă și purtare distinsă. Pe lângă asta, se dovedesc artiști în toate manifestările lor. Se poate auzi muzică bună nu numai într-un loc, în unele după amiezi și totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
avut o butadă Signor Regele sprijină legea breslelor, ar fi spus d-sa; însă regele nu prea are trecere. * Masa Miercuri sara. Am participat la o masă care a avut loc la Capșa sus dată de Ralea în onoarea unui oaspete italian, director general al muncii, al cărui nume îmi scapă (un fel de nume de plantă). A participat și Ex. Sa d. Chiggi, un tip tânăr cu înfățișare de locotenent. Îl aveam la stânga. La dreapta am avut pe un Sig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
are o înfățișare de oraș vechiu și caracterul său e mai rus decât Leningradul. Ne întoarcem cătră ora 7 la Uzkoe. Acest mare palat al Trubețkoilor e clădit monumental, însă din materiale ușoare care au numai aparența pietrei. Casă de oaspeți vara. Mai mult de 40 de camere: Saloane, bibliotecă, cameră de biliard. Covoare și tablouri frumoase. S-a dus aici o viață somptuoasă cu venitul de la 300.000 Ha. Astăzi ordinea mai dreaptă a lucrurilor atribuie acestui palat de vară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]