13,698 matches
-
adevărată, făcând parcă o incursiune a evoluției umane: copil - bunici, cu întâmplări și povestioare hazlii, care cu trecerea timpului duc la maturizare. Copilul descoperă lumea când face primul pas, când rostește primul cuvânt greu de deslușit, când se aruncă la obrazul tău și te sărută în hohote de râs, când plânge și nu ști de ce, când jucăriile devin principala curiozitate și atracție, când încep întrebările: de ce? ce e asta? pentru ce? ..., când în căpșorul lor apar semne ale iubirii nevinovate, iar
NEPOŢEII, ÎN SCRIERILE BUNICILOR POETI CONSACRAŢI de FLOAREA PLEŞ în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374868_a_376197]
-
două nepoțele: Catinca, care la data editării cărții avea 10 ani și Anastasia patru ani, dar nucleul cărții îl constituie întâmplările cu Anastasia - mezina familiei. Amândouă sunt frumușele foc, cu ochii albaștrii ca cerul, luați de la tata și gropițe în obraji luate de la mama, despre care bunica consemnează cele mai fermecătoare întâmplări - povești. Cartea este excelentă, se remarcă dibăcia și răbdarea unui om de cultură (bunica), care prin comportament adecvat copilăriei, și vorbă caldă atrăgătoare, generează subiecte de discuție, care trezesc
NEPOŢEII, ÎN SCRIERILE BUNICILOR POETI CONSACRAŢI de FLOAREA PLEŞ în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374868_a_376197]
-
că nu are decât o datorie: să nu-ncerce să afle chipul său. Ce minunate clipe trăia în plin extaz! Dar într-o noapte,-n bezna ei deplină aprinse un opaiț și-n slaba lui lumină văzu al frumuseții alb obraz. Era superbul Eros, care-ntristat pieri... Ce căutări... până în clipa-n care zeul i-a pus pe buze sărutul de iertare și-a dus-o-n ceruri pentru-a o iubi. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374880_a_376209]
-
doamna Alexandrescu, după care începu să plângă. Copiii voștri au rămas orfani. Mulțumesc lui Dumnezeu că te-a adus întreg și nevătămat acasă, pentru a avea grijă de ei. Eu sunt prea bătrână și abia mă mai puteam descurca. Pe obraji lui Mache începură să curgă șiroaie de lacrimi. Încercând să se stăpânească, îmbrățișă soacra și copiii, care, părând că nu recunosc în el pe tatăl lor, se uitau temători.. Bunica îi lămuri: - Este tatăl vostru, despre care v-am povestit
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
Crăciun. Aici urma să se întâlnească cu soacra lui, care va veni la slujbă împreună cu cei șase copii.La cimitir, Mache ajungând în dreptul locului unde era înmormântată Maria, îngenunche în fața crucii de la capul ei și în timp ce murmură o rugăciune, pe obraz i se prelinse o lacrimă, spre barba ce o scurtase și potrivise la frizer. Ajuns la biserică, el constată că slujba deja începuse și biserica era plină cu enoriașii din parohie. Se așeză într-un colț mai liniștit de lângă pangar
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
brațe, intră în bucătăria unde bunica și surorile lui făceau curățenie. Văzându-l cu toporul în brațe, bunica îl întrebă ce s-a întâmplat. Cu limba lipită de topor, Vasile nu putea articula niciun sunet. Lacrimile care îi curgeau pe obraji, vorbeau pentru el. Privind mai cu atenție, doamna Alexandrescu realiza ce se întâmplase. Puse repede să se încălzească apă într-o oală, după care turnă apa caldă între limbă și fierul toporului. Când se topi gheața care făcea legătură între
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
nu se miște din pat dacă ține la viață, omul s-a întins, răpus de oboseală și alcool. A dormit până seara. Ea a rămas chircită de spaimă și scârbă lângă el, la perete, sorbindu-și lacrimile ce-i brăzdau obrajii. Abia dacă o lăsase să se spele și nu avea curaj să coboare nici să-și astâmpere setea ce-i uscase cerul gurii. Strângea păturile de lână până sub bărbie și nu reușea să-și oprească tremurul. Se simțea sfârșită
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
zbor Înger înveșmântat în aripi copilul din tine a înflorit splendoarea ochii tăi lumini de borangic au uitat să mai plângă nemurirea pierdută cu palmele gândurilor împreunate a rugă îți strigi neputința de-a crede în apele Vieții scăldându-ți obrajii înviorată ți-e fața de perlă lacustră a animei tale columnă de semn † speranțele pleoapelor tale de smirnă licăresc esențele noimelor sacre caleidoscopic tărâm prin părul tău aprig curge lacrima lumii din clare priviri în abisul adânc nesfârșit aur blând
POEM HIERATIC XVI -ANGHEL ÎNVEŞMÂNTAT ÎN ZBOR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374910_a_376239]
-
al zilei știa să fie elegantă. Iată, și acum, un pantalon ușor de culoare roșie îi sublinia mijlocul subțire. O bluză din in, voit neglijentă, o făceau deosebit de atrăgătoare. O față ovală încadrată de un păr de culoarea mierii, cu obraji radiind de sănătate, Dana era la fel de frumoasă ca Delia. Cele două se completau prin farmecul tinereții și pentru că aveau firi ce se asemănau. Urcă în mașină și străbătu drumul de o frumusețe deosebită, spre centrul orașului Brașov. Cobor în oraș
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374898_a_376227]
-
este înșirată pe cearșaful omenirii, fiind întărită de aluzia biblică a pruncilor uciși de Irod, ca imagine a suferinței eterne. Tenta sublimă a imaginarului este amplificată de imaginea alăptării ca simbol al fertilității, al reîntregirii ființei: M-a sărutat pe obraji a întins un cearșaf / A înșirat pe el pruncii uciși de Irod / Cu sânge, scutece și scâncete cu tot / În timp ce mă privea, Dumnezeule, îl alăpta! Universul transcendent este din nou pus în relație cu cel mundan în ultimele versuri ale
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
legat pe totdeauna Și prin îndurarea Ta Cunoscut-am Învierea... Și-a destinului unire, Ce ne leagă pe vecie Pe deplin și-n mod sublim... Ca mireasa de-al ei mire. Cluj Napoca, 16 iulie 2015. Cercetare cerească Bate pleoapa-nlăcrimată Pe obrazul trist al zării... Și așteaptă să deschidă Ușa încuiată a lumii. Cald, sfios, lacrima scrie, Cântec dulce de iubire Sacadat se mai aude O chemare ... și un nume. Și de-aodată se-mpreună Cerul cu pământul tot Și îmbrățișați suspină, Un
NETĂCEREA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374950_a_376279]
-
-și neglijează atribuțiile: „De când s-a întocmit Sfânta Scriptură Tu n-ai mai pus picioru-n bătătură Și anii mor și veacurile pier Aici sub tine, dedesubt, sub cer!-Psalm. Dumnezeu amestecă de-a valma blânzii cu ticăloșii ”câți au întins obrazul, câți l-au bătut cu palma”( De când mă știi) că i-a dat sarcina ingrată să dărâme un munte de ceață și să sleiască un puț fără fund (Haruri) că l-a îndemnat să joace și să cânte, știindu-l
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
prin amintiri, Printre emoții au înflorit toți macii sărutați de vara noastră, Simt gările pierdute de un tren ce-mi lasă peroane de iubiri Prin sufletul legat cu firul dorului nebun pe bolta cea albastră. Văd casele cu lacrimi pe obraz și fumul focului ce ard în ele, Ce lung e drumul spre aleile luminilor pierdute în abis! Hai, tată să te strâng în brațe și iartă-mă acum de toate cele, Mai stai un pic de vorbă, spune-mi de
DEPARTE...DEPARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375035_a_376364]
-
Savuros e și stilul în care se exprimă, uneori cu intonații și accente retorice de Maestru, stil neobișnuit pentru un om de știință. Deloc ”scrobit”, Johan Galtung e capabil să facă un apropo savuros fără ca vocea să-i tremure sau obrazul să-i roșească; doar ochii mici, mijind scăpărător, trădează intenția amuzantă și gluma subtilă, niciodată ofensatoare. Într-un cuvânt, e un adevărat deliciu, un festin al spiritului! După despărțire ai senzația că-n scurt răstimp ți-a dăruit un bagaj
LUMEA VĂZUTĂ DE GALTUNG de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374993_a_376322]
-
această ținută au repus vela în vânt. Barca a pornit liniști și lin pe unduitoarea apă spre destinația dată pilotului. După ce soarele ajutat de mici mângâieri reciproce i-a încălzit cum se cuvine nu se mai putea observa roșeața din obrajii ei când, cu o timiditate simulată a propus: - N-ar fi cazul să mai încercăm? Poate vei fi scutit de munca grea din noaptea nunții. - Nesătul-o! Și ce-o să zică satul, mămica, că ne-am grăbit? - Până acum cloșca
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Trec în galop caii sălbatici cu coamele fluturând în vânt când ziua e înghițită de noapte, aruncând din copite pământ cu miros de iarbă verde-amară. O lună argintie si ovală își leapădă obrajii în venele ce le străbat grumajii. Trec în galop caii sălbatici, trăiesc în propriul anotimp, falnice statui de zei antici se apleacă spre ochiul de apă adunată și îl sorb ca pe-o lacrimă mare, plânsă din cerul închis ca
ANOTIMPUL CAILOR SĂLBATICI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375057_a_376386]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > MARIANA STOICA - FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1826 din 31 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului FEMEIA Două gânduri împletite rătăcesc în noapte Prin unghere amorțite și tainice șoapte. Pe obrazul diafan și umbrit de lună Pleoapa cade obosită, pe-un acord de strună. Și în simfonia-i mută, genele se zbat Fâlfâiri de rândunele...ce urcă...și cad, Strivind vălul de argint-curcubeu de lacrimi Stârnind roiuri contradicții,pasiuni și patimi
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
mai rar NU. Toate-acestea-ntrupează ființa cea mai de seamă Ce n-are comparație cu nimeni și nimic; EȘTI UNICA, Pentru că EȘTI MAMĂ! DE TREI ORI Femeie, întinde spre cer o mână Să-ți picure-n palmă lacrimi de lună. Rodia obrazului s-o-mbujoreze vântul, Macul buzelor să-l aline cuvântul. Soție te du și pâinea frământă Urmează-ți destinul cu aripa frântă. Cuprinde tăcerea, zbuciumul, firea, Asta ți-e viața, asta menirea. Mamă în pumni cuprinde pământul Cu truda, răbdarea
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
Mâna ce pictează în cântec dulcea primăvară. Și-n sunete vrăjite, sufletul spre cer se-nalță În acordul simfoniei, viața însăși se descalță. Prăbușită în genunchi, de atâta frumusețe, Inima îi lăcrimează de dor și de tinerețe. Înflorește trandafirul pe obrajii ofiliți Roua picură în perle din ochi triști și chinuiți. Muzica înălțătoare sentimente noi trezește Viața cu un suflu tânăr și mai tare izbucnește. Sufletul veșnic închis, în trupuri bătrâne, Rupe lanțurile, iese, rătăcind prin lume. MONOLOG Cântecul vesel sau
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
le presară, Apoi noaptea fă-le-o zi, Fuga când li s-o'nblânzi, Fă-le neodihna umblet Vântul călăuză'n suflet! Îndoială cât un stog, Pas zăbavnic de olog! S-a'ntors dragostea ranită, În ger aspreu învelită, Cu obraji crestați de lacrimi Și trup pângărit de patimi. A vrut calea să-mi ațină, Curcubeu târât prin tină, Dar a pus-o iar pe fugă Inima'npietrită'n rugă. Doamne, dă-le dor povară, Și-n drum noapte le presară
CURCUBEU TÂRÂT ÎN TINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375086_a_376415]
-
tău și îți vei odihni privirea în undele lui, așa cum ai făcut-o de două zile încoace și în această apă învolburată. După ce am reușit să adorm, în vis și-n gând am început să-ți sărut fruntea ta senină, obrajii, ochii, evitând să-și sărut buzele, de teamă să nu le ard cu dogoarea dragostei mele! Sărutam ochii tăi calzi care au fost atât de blânzi cu mine în dimineața ce abia s-a petrecut. Sărutam brațele tale ce m-
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
trăiesc mereu cu aceeași intensitate. La fel ca și tine, jur și eu pe același altar, că voi face tot ce depinde de mine să fim o familie fericită dacă ne vom căsători. - Mulțumesc iubito! și o sărută scurt pe obraz. Cum apăruseră în fața vilei și flăcăii Adrianei, cei doi îndrăgostiți au încetat să-și mai facă jurăminte, însă cine i-ar fi privit cu atenție, ar fi descoperit cum ceva mirific și suav plutește în aer și-i învăluie, acoperindu
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
ea învârte pe deget un glob de cristal” (Marea Roșie când se desparte) -“să ningem caii murgi deseară depărtările și frământările anotimpurilor dintre noi curgă apoi în șuvoaie verzi topite peste alb și violet lumina să intre în ochi curgând pe obraji plâns invers sub soarele unui cer de fericire ”(Să ningem caii murgi deseară) -“roibii mușcă zăbala fornăitul le curge prin oasele speriate pe dosul mâinii ce șterge gura uscată îmi apar liniile urii și morții de-a valma tu îmi
POEME MAI LUNGI DECÂT NUMELE TĂU- SIMION COZMESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373818_a_375147]
-
ți-ai oprit mirat suflarea N-ai vrut ca să observe marea... Eram tânără, frumoasă, Știai că marea e geloasă... Părul mi l-ai răsfirat, Mirosea a flori de câmp... M-am despletit, m-ai sărutat Pe sâni, Pe buze, Pe obraz... Pe mâini, Pe umeri, Pe grumaz... Pluteam ,cuprinsă de extaz... Mă învârteam roată-roată, Mă-nvăluiai în brațe toată... A doua zi iară... Și iară... Și - așa s-a dus întreaga vară... Am mai venit, an după an, Și tot frumoasă
DRAGOSTE PE ȚĂRMUL MĂRII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373849_a_375178]
-
an, Și tot frumoasă eu eram! Îmi deslușai în zori chemarea, Știam că e geloasă marea O vedeam albă ca varul, Mă izbea turbat cu valul... Oare eu te-am întrebat Câte femei ai mângâiat? Pe sâni, Pe gură, Pe obraz... Pe braț, Pe spate, Pe grumaz...? Azi ,după atâta vreme, Mă - ntorc pe țărm, Mă plimb alene... Nu mai sunt tânără, frumoasă, Dar marea este tot geloasă. Nu-mi mai aștepți în zori chemarea Și iar mă-nvăluie suflarea... O ardere
DRAGOSTE PE ȚĂRMUL MĂRII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373849_a_375178]