6,900 matches
-
Andreescu?”. „Eu sunt.” „Poftim”. Nu i-a interesat cartea de imobil. Am urcat pe o parte, mi-au pus cătușele, ochelarii, m-au inventariat și au dat un telefon: „Coletul este la noi”. M-au scos pe altă parte, cu ochelarii la ochi și cu cătușele la mâini, m-au băgat Într-un GAS și m-au coborât la Securitate. Eu știam drumul către Securitate... Ăsta a fost Începutul. La Securitate ce s-a Întâmplat? La Securitate am fost inventariat, amprentat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nici un mijloc de Încălzire În Securitatea Veche. Da’ Într-o noapte ne-au transbordat În Securitatea Nouă. Deosebirea a fost..., și așa mi-am dat seama că e altceva, că, atunci când mă scoteau la anchetă, veneau, mă trezeau, Îmi puneau ochelarii la ochi și mă luau de mână ca pe orb. De data asta mi-a spus să-mi iau paltonul. Am Îmbrăcat paltonul, mi-am pus ochelarii și m-au luat. Primul gând a fost: „Mi-am luat paltonul, Înseamnă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
e altceva, că, atunci când mă scoteau la anchetă, veneau, mă trezeau, Îmi puneau ochelarii la ochi și mă luau de mână ca pe orb. De data asta mi-a spus să-mi iau paltonul. Am Îmbrăcat paltonul, mi-am pus ochelarii și m-au luat. Primul gând a fost: „Mi-am luat paltonul, Înseamnă că nu mai mă duc la anchetă... Ce se Întâmplă?”. Știam Înainte de arestare, că circulau zvonuri că Îi mai scoteau pe deținuți și-i Împușcau, pe la Mamaia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
retras pe o ușă... Eu ziceam că se duce În camera de chibzuință ș-am rămas singur, În camera de anchetă, un timp mai Îndelungat. Enăchescu nici nu s-a mai arătat. Apoi a venit un gardian, mi-a pus ochelarii, m-a luat de mână și m-a dus la celulă. Eu știam drumul spre celulă, așa orbește, de câte ori Îl făcusem. Abia așteptam să ajung să dau ochii cu Șarpe..., dar nu mai era. Îl scoseseră din celulă. La câteva
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
știut ce-i cu mine, m-a băgat la Securitate. Acolo erau și alți deținuți politici care, la fel ca mine, nu știau de ce sunt aduși. În Securitate au spus că ne bagă la șerpi... Mă chema mereu, Îmi punea ochelarii și mă ducea la anchetator, care mă Întreba: „De ce tata a făcut...? De ce-i Înjur? De ce nu ești membru de partid?”. „Păi, nu sunt pentru că nu vreau, dacă ne-ați luat toată averea... Sunteți niște criminali.” Și pentru vorbele astea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sunt nebun. Ce să fac? Niște oameni genocizi (sic!), care-ți iau averea, munca părinților și care mi-au dat patru ani de zile Închisoare... La Securitate numai cinci interviuri (sic!) au fost. Când mergeam la anchetă, ni se puneau ochelarii, să nu vedem unde mergem. Când ajungeam, ne luau ochelarii, dar tot nu știam cu cine vorbim. Îmi aduc aminte de procurorul Leahu, de care am auzit că a murit, că a spus că, dacă nu spun adevărul, mă execută
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-ți iau averea, munca părinților și care mi-au dat patru ani de zile Închisoare... La Securitate numai cinci interviuri (sic!) au fost. Când mergeam la anchetă, ni se puneau ochelarii, să nu vedem unde mergem. Când ajungeam, ne luau ochelarii, dar tot nu știam cu cine vorbim. Îmi aduc aminte de procurorul Leahu, de care am auzit că a murit, că a spus că, dacă nu spun adevărul, mă execută... Da’ nu m-a executat. Tot timpul am mers pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
A fost extraordinar, ca și Marius Neagoe 4 de altfel. Și tot când eram student În Cluj... se apropia vacanța și eu am mai rămas pentru prietenă, Încă o zi sau două... Și vine la mine un cetățean, Înfofolit, cu ochelari: „Domnule, sunt fugar, m-a trimis cutare cunoscut... să te rog să mă ajuți”. Eu am rămas crucit când am auzit... Asta Însemna pușcărie! Ce să fac? Hai În casă. Mai aveam niște slănină, niște pită mai uscată pe acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a fost, dar ăsta a fost un muncitor, un analfabet, nu știa să lege două cuvinte... Când venea cu ziarul, să citească articolul de fond din Scînteia, zicea: „Toni, vino, te rog frumos, și citește tu, că eu n-am ochelarii”... Se țineau Întâlniri acolo? Făceau ora de reeducare. Dar să știți că nu ne-o forțat... Cine-o vrut o stat, cine n-o vrut s-o ridicat și s-o dus, n-o fost divergențe. Dacă o’ fost vreo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el a recunoscut atâtea, că mi-a spus anchetatorul, și mi-arătat și scris... Că noi nu ne vedeam dosarele, numa’ Îți mai arătau câte o bucățică: „Măi, e semnătura lui, e scrisul lui”... Și atunci la proces Îmi ridic ochelarii, că noi eram toți cu ochelari, Îl văd că era a patra persoană din fața mea, fac patru pași până la el și cu voce puternică zic: „Aurel, totu-i o minciună, o ticăloșie! E o Înscenare acest proces!”. Tare, să audă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a spus anchetatorul, și mi-arătat și scris... Că noi nu ne vedeam dosarele, numa’ Îți mai arătau câte o bucățică: „Măi, e semnătura lui, e scrisul lui”... Și atunci la proces Îmi ridic ochelarii, că noi eram toți cu ochelari, Îl văd că era a patra persoană din fața mea, fac patru pași până la el și cu voce puternică zic: „Aurel, totu-i o minciună, o ticăloșie! E o Înscenare acest proces!”. Tare, să audă. Și mă duc Înapoi. Milițienii erau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
familie și la ai lor, de la Securitate, la altcineva n-o dat drumu-n sală. Și după proces ați mai rămas În Securitate sau v-au mutat? În 18 dimineața, din Securitate de-acolo, ne-o urcat Într-o mașină-dubă, cu ochelari pe ochi, iar care n-au avut ochelari i-o legat cu batiste și ne-o dus În Gherla. Acuma pe dubă vorbem Între noi, așe, că unii zicea că ne duce la Sighet, alți În altă parte... Și io
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
altcineva n-o dat drumu-n sală. Și după proces ați mai rămas În Securitate sau v-au mutat? În 18 dimineața, din Securitate de-acolo, ne-o urcat Într-o mașină-dubă, cu ochelari pe ochi, iar care n-au avut ochelari i-o legat cu batiste și ne-o dus În Gherla. Acuma pe dubă vorbem Între noi, așe, că unii zicea că ne duce la Sighet, alți În altă parte... Și io cunoșteam traseul, și am zis către ei: „Nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
toată noaptea singur Într-o Încăpere, unde mai veneau din când În când niște ofițeri tineri... Și unul singur dintre aceștia mi-a răspuns la Întrebarea de ce sunt arestat, zicându-mi: „O să vezi dumneata!”. Dimineața mi s-au pus niște ochelari negri la ochi, am fost susținut de brațe, am coborât niște scări și am fost Îmbarcat Într-un IMS, care avea câte-o bancă de fiecare parte, și eram Însoțiți de ofițerul de Securitate. Prin marginea ochelarului l-am văzut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai e... Da’ după voce m-a recunoscut Urzică, pentru că și el a fost luat cu noi și era În aceeași mașină. Și unde v-au dus? Am fost duși la Pitești. Acolo imediat coborâți din mașină, ne-a păstrat ochelari la ochi și duși la sediul nou al Securității, În celula numărul 13... S-a deschis ușa, ne-a luat ochelarii și ne-a Împins acolo. Înăuntru mai erau Încă vreo 14-15 persoane, Între care Anescu, secretarul nostru, un căpitan
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mașină. Și unde v-au dus? Am fost duși la Pitești. Acolo imediat coborâți din mașină, ne-a păstrat ochelari la ochi și duși la sediul nou al Securității, În celula numărul 13... S-a deschis ușa, ne-a luat ochelarii și ne-a Împins acolo. Înăuntru mai erau Încă vreo 14-15 persoane, Între care Anescu, secretarul nostru, un căpitan de infanterie, pensionar, și inginerul Radu Rosetti, băiatu’ fostului ministru al Instrucțiunii Publice din timpul cabinetului Antonescu... Întrebau: „Ce e cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai pus un pat așa de-a curmezișul, la capetele ălora... Apoi m-au scos să-mi ia amprentele... și era ordinul să te bată pe drum până la celulă... Te bătea cu picioare, cu pumnii, cu ce-apuca... Îți punea ochelarii ăia mați la ochi și te băga, al dracului, În calorifer și zicea: „Ce faci, mă, vrei să evadezi? Sau vrei să fugi!”. El căuta Întotdeauna un motiv să te bată, domne. Aia era important pentru el... M-a făcut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Pobedă cu el, era șofer un militar. Când a pornit ăsta din Gara de Nord În trombă, cu viteză extraordinară, eu i-am zis: „Stai, bă băiatule, mai Încet! Că ne omori dracu’ pe drum!”. Ăsta, Dumitrescu, aghiotantu’, mi-a pus atunci ochelarii negri peste ochi... Nu știu dacă știți cum sunt. Și mi-a atras atenția că din momentu’ ăla nu ma’ am voie să fac nici o discuție și să-mi văd de treabă... Atunci mi-am dat seama că el era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
băteau, că te lua și la cap, și la chicioare, te trântea pe jos, nu conta, te băga și sub pat, și dădea și cu ghioaga... Mai țineți minte cum arăta bătăușul? Bătăușul... Aducea din ăștia de la drept comun. Aveam ochelari, când te scotea... Și făcea din palme și apărea de la anchetator... Ăia de făceau ancheta erau sergenți, sergenți-majori și băteau din palme și apărea bătăușul: „Ăsta trebe bătut... Fă-ți treaba!”. El stătea, fuma o țigară afară și te bătea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fumase, da’ de unde?! Și vedeam noi palmele lui că-s prea curate... Știi? Și-l scotea pe el câte o jumate’ de oră, venea iară Înapoi. Și Într-o dimineață mă scoate și pe mine. Mă ia bine, Îmi pune ochelarii, da’ aveau tablă aici și sticlă era pe dincolo de tablă, da’ nu vedeai ceva... Și te apuca de braț și zicea: „Calcă! Calcă! Vezi, pășește, că te duce În groapă!”. Ridicai picioru’ și te ducea de braț până acolo... Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era pe dincolo de tablă, da’ nu vedeai ceva... Și te apuca de braț și zicea: „Calcă! Calcă! Vezi, pășește, că te duce În groapă!”. Ridicai picioru’ și te ducea de braț până acolo... Și când ajungeai la ei acolo, dădea ochelarii jos, gardianul rămânea afară și Începea ăla să te Întrebe cum a fost, cine te-a pus, ce fapte ai făcut, că spuneau și alții... Și pe mine m-a spus că am făcut dezarmarea șefului de post, am luat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la Galați. Și am stat la Galați... Pe mine m-a ținut singur În celulă. Anchetă, bătaie. Ne-o anchetat un maior, unu’ maioru’ Perlea... Cum a decurs ancheta? Ne ținea În celulă... Când ne ducea la anchetă ne puneau ochelari cu care nu vedeam... Eu... a văzut că văd și Îmi punea două perechi. Zicea: „Păi cum, te joci cu baba-oarba?!”. Ne duceau la anchetă și vroiau să spui ce doreau ei... Da’ eu nu am răspuns cu nimic... Mi-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
rămâneam cu gura așa... Mi-o Îndreptam! Așa bătaie luam... Păi, vreo două săptămâni am fost bătuți În continuu... Și de două ori pe zi te scotea la anchetă să recunoști ce vroiau ei. Veneau... deschideau vizeta: „Cutare”. Îți dădea ochelarii și te duceai cu el. Și acolo: „Spune, care-i treaba!? Ce a făcut cutare?”. Întreba de alții... Și eu: „Nu știu”. Eu l-am luat pe nu știu În brațe și nu am spus nimic... nu am recunoscut nimic
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și lipsa spiritului de continuitate ne deosebește. Cel mai însemnat băcan al timpului era Staicovici. Negustor de vremea veche, ponderat, cinstit, conștiincios, serios, figură impunătoare, parcă-l văd încă în ușa prăvăliei de pe Calea Victoriei, într-un lung pardesiu cenușiu, cu ochelarii pe nas, privind de sus. Era prototipul negustorului din vremea aceea, a marelui negustor cu greutate care însemna mult. Staicovici, dacă n-a lăsat în urma lui băcănia, a lăsat fabrica de conserve și pe fiii săi în frunte cu doctorul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
acțiunea opoziției în duce de York și contele Warwick, tînărul crescut în „umbra Turnului”, încrezător în rațiune, căruia spaima morții îi provoacă o irepresibilă greață (fiziologică). La fel ca Warbeck, el e victima unei înscenări perfect organizate. *Masiv, înfofolit, cu ochelarii aburiți, salutînd zgomotos, a intrat în camera mea de redacție Dan Zamfirescu, pe care îl cunosc din perioada cînd eram „vechist”. Prezența sa i-a atras imediat pe colegii din celelalte birouri. E venit în Bacău ca „suporter” al pianistei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]